Obiectiv, substantiv neutru Sinonime:
scop, ţintă, ţel.
Obiectiv (obiectivă), adjectiv Sinonime:
nepărtinitor, imparţial, drept, just.
Obiectiva, verb
Sinonime:
a concretiza, a deveni obiectiv, a materializa, a se obiectiviza.
Obiectivant, adjectiv
Sinonime:
concretizator.
Obiectivare, substantiv
Sinonime:
concretizare, impersonalizare, impersonalizat, materializare, obiectivizare.
Obiectivat (obiectivată), adjectiv
Sinonime:
concretizat, devenit obiectiv, materializat, obiectivizat.
Obiectivism, substantiv
Sinonime:
imparţialitate, nepărtinire, obiectivitate.
Obiectivist, adjectiv
Sinonime:
(ieșit din uz) obiectiv.
Obiectivitate, substantiv
Sinonime:
echitate, imparţialitate, neparţialitate, nepărtinire, neutralitate, obiectivism.
Obiectiviza, verb
Sinonime:
a concretiza, a exterioriza, a materializa, a obiectiva, a sensibiliza.
Obiectivizare, substantiv
Sinonime:
obiectivare.
Obiectivizat, adjectiv
Sinonime:
obiectivat.
Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime:
orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.
Echitabil (echitabilă), adjectiv Sinonime:
just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.
Echitate, substantiv feminin
Sinonime:
cinste, corectitudine, dreptate, egalitate, imparțialitate, justețe, justiție, nepărtinire, obiectivitate, omenie, probitate, rectitudine, (învechit) dreptăție, (învechit) ecitate, (învechit) ecvitate, (învechit) lege.
Imparţial (imparțială), adjectiv Sinonime:
nepărtinitor, obiectiv, drept, corect.
Imparţialitate, substantiv feminin Sinonime:
obiectivitate, nepărtinire, corectitudine.
Just (justă), adjectiv Sinonime:
drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.
Justeţe, substantiv feminin Sinonime:
dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.
Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime:
dreptate, echitate, imparţialitate, justeţe, lipsă de părtinire, obiectivitate, (ieșit din uz) obiectivism, (rar) neparțialitate.
Nepărtinitor (nepărtinitoare), adjectiv
Sinonime:
drept, echitabil, imparțial, just, neparțial, obiectiv, (figurat) rece, (învechit) nefățărit.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Obiect, substantiv neutru Sinonime:
lucru; materie, domeniu, disciplină; scop, ţintă, obiectiv, ţel; (gramatică) complement.
Onest (onestă), adjectiv Sinonime:
cinstit, de treabă, corect, la locul lui, drept, imparţial, obiectiv, corect.
Real (reală), adjectiv Sinonime:
adevărat, obiectiv, autentic, verosimil.
Rece, adjectiv Sinonime:
(figurat) neprietenos, indiferent, insensibil, nepăsător; inert, neînsufleţit, țeapăn, (figurat) mort; obiectiv, impasibil, imperturbabil.
Ţel, substantiv neutru Sinonime:
ţintă, obiectiv, punct final.
Ţintă, substantiv feminin Sinonime:
semn, stea, steluţă; ţel, scop, aspiraţie, obiectiv.
Viza, verb Sinonime:
a aproba, a confirma, a considera valabil; a ţinti, a ochi, a fixa ca obiectiv; a se referi, a face aluzie.
Critic, adjectiv
Sinonime:
agitat, analitic, combativ, complex, complicat, crucial, decisiv, delicat, dificil, frământat, grav, greu, mustrător, obiectiv, periculos, pozitiv, primejdios, rațional, serios, iminent, metodic, sever, științific, polemic, tulbure, zbuciumat. Critic, substantiv
Sinonime:
cenzor, comentator, denigrator, detractor, exeget, glosator, jurnalist, judecător, jurat.
Zoom, substantiv
Sinonime:
(foto) obiectiv.
Fotoobiectiv, substantiv
Sinonime:
obiectiv (fotografic).
Scopoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
obiectiv, scop, țel, țintă, (învechit) sfârșit, (popular) noimă.
Obiectual, adjectiv
Sinonime:
material, obiectiv.
Neutralitate, substantiv
Sinonime:
imparțialitate, indiferență, nonintervenție, obiectivitate, (figurat) echidistanţă; (politică) (neutralitate activă) nealiniere, neangajare.
Ipostazia, verb
Sinonime:
a obiectiva, a personifica, a prezenta un concept abstract ca fiind real, (lingvistică) a substitui o categorie gramaticală.
Neparţial, adjectiv
Sinonime:
complet, drept, general, global, imparțial, integral, întreg, nepărtinitor, obiectiv, total, (învechit) nefățărit.
Neparţialitate, substantiv
Sinonime:
echitate, imparțialitate, integritate, nepărtinire, neutralitate, obiectivitate, probitate.
Concretizat, substantiv
Sinonime:
concretizare. Concretizat, adjectiv
Sinonime:
materializat, obiectivat.
Exterioritate, substantiv
Sinonime:
exteriorizare, (rar) obiectivitate.
Nefăţărit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
cinstit, deschis, drept, imparțial, lipsit de prefăcătorie, neparțial, nepărtinitor, neprefăcut, obiectiv, sincer.
Dezinteresat, adjectiv
Sinonime:
altruist, benevol, detașat, fără interes, generos, imparțial, indiferent, nepăsător, obiectiv, (învechit) desinteresat.
Denotativ, adjectiv
Sinonime:
(despre sensul cuvintelor) banal, comun, direct, obișnuit, precis; (despre stil) lipsit de conotații, neutru, obiectiv.
Impersonalitate, substantiv
Sinonime:
neutralitate, obiectivitate, (figurat) detașare.
Nepasionat, adjectiv
Sinonime:
imparțial, obiectiv, (învechit) nepătimos.
