Virtute, substantiv feminin
Sinonime:
caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Castitate, substantiv feminin Sinonime:
puritate, neprihănire, inocență, candoare, nevinovăţie, virtute, virginitate.
Cinste, substantiv feminin Sinonime:
onestitate, probitate, corectitudine; virtute, castitate, puritate, nevinovăţie, candoare; respect, stimă, consideraţie, preţuire; onoare, laudă, preamărire; (familiar) dar, cadou, plocon, atenţie.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime:
bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.
Virginitate, substantiv feminin
Sinonime:
candoare, castitate, cinste, feciorie, ingenuitate, inocenţă, integritate, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, puritate, virtute, (figurat) curățenie, (figurat) imaculare, (figurat) neîntinare, (învechit și figurat) curăție, (învechit) smerenie, (învechit) vergurie, (popular) fetie.
Pareneză, substantiv
Sinonime:
discurs moral, exortație, îndemn la virtute, morală, omilie, predică.
Ostăşie, substantiv
Sinonime:
armată, cătănie, militărie, oștire, serviciu militar, stagiu militar; virtute ostășească, vitejie.
Ireproșabilitate, substantiv
Sinonime:
impecabilitate, onestitate, perfecţiune, virtute.
