Cutumă, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) consuetudine, datină, obicei, tradiţie, uz, uzanţă.
Datină, substantiv feminin
Sinonime:
tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Obicei, substantiv neutru Sinonime:
deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.
Uz, substantiv neutru
Sinonime:
circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.
Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime:
convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.
Consuetudine, substantiv
Sinonime:
(livresc) obișnuință, obicei, deprindere, cutumă.
Nescris (nescrisă), adjectiv
Sinonime:
alb, consuetudinar, curat, gol, oral, (învechit) nemărginit; (expresie) (lege nescrisă) adat, consuetudine, cutumă, datină, lege naturală, obicei, tradiție, (învechit) drept obișnuielnic, (învechit) praxis, (învechit) tradițiune.
Jurisprudenţă, substantiv
Sinonime:
cutumă, drept, exemplu, filosofia dreptului, legislație, precedent, știința dreptului, științe juridice, (învechit și popular) legile, (învechit) drit.
