Reproba, verb
Sinonime:
a blama, a condamna, a considera condamnabil, a critica, a dezaproba, a nu încuviința, a respinge.
Reprobabil (reprobabilă), adjectiv Sinonime:
condamnabil, blamabil, incorect, criticabil, detestabil.
Reprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) reprubare, (popular) osândire.
Reprobat, adjectiv
Sinonime:
dezaprobat.
Reprobație, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, reprobațiune, respingere, stigmatizare, (învechit) reprubare.
Reprobațiune, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.
Reprobativ, adjectiv
Sinonime:
dezaprobator, neaprobator, reprobator.
Reprobator, adjectiv
Sinonime:
acuzator, dezaprobator, reprobativ, sever.
Blam, substantiv neutru Sinonime:
dezaprobare, dezacord, reprobare, blamare, reprehensiune; înfierare, vestejire, condamnare, critică; admonestare, anatemă, sancțiune; reprimandă.
Blama, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a critica, a condamna, a înfiera, a vesteji; a admonesta, a incrimina, a sancționa, a stigmatiza.
Blamabil (blamabilă), adjectiv
Sinonime:
condamnabil, criticabil, damnabil, demn de blamat, deplorabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprehensibil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător.
Condamna, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a repudia, a blama; a pedepsi, a osândi, a sancţiona; a învinui, a ponegri.
Condamnabil (condamnabilă), adjectiv Sinonime:
reprobabil, blamabil, criticabil, rău, negativ.
Criticabil (criticabilă), adjectiv Sinonime:
blamabil, reprobabil, condamnabil, vulnerabil, imperfect.
Dezavua, verb
Sinonime:
a dezaproba, a se desolidariza, a contrazice, a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Reprehensiune, substantiv feminin (rar) Sinonime:
mustrare, blam, reprobare, blamare, dezaprobare, condamnare.
Ruşinos (rușinoasă), adjectiv Sinonime:
sfios, timid, pudic, modest, reţinut; blamabil, reprobabil, necorect, necinstit.
Damnat (damnată), adjectiv
Sinonime:
osândit, blestemat, condamnat, pedepsit, reprobat.
Blamare, substantiv
Sinonime:
blam, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, dezavuare, facere de râs, înfierare, neaprobare, păcălire, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Dezaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.
Dezaproba, verb
Sinonime:
a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancţiona, (popular) a osândi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veşteji.
Dezaprobator, adjectiv
Sinonime:
neaprobator, reprobator. Dezaprobător, adverb
Sinonime:
dezaprobator.
Dezavuare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
Dojenitor, adjectiv
Sinonime:
imputator, îndrumător, moralizator, mustrător, povățuitor, reprobator, (învechit) dojănitor, (învechit) dojenic, (învechit) dojenicios, (învechit) dojenitoriu.
Neaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Damnație, substantiv
Sinonime:
blestem, blestemare, condamnare, condamnație, damnare, damnațiune, maledicție, reprobare.
Ocarnic, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
Oprobriu, substantiv
Sinonime:
afront, blam, dezaprobare, dezonoare, difamație, dispreț, ignominie, indignitate, infamie, înfierare, reprobare, rușine, vindictă publică, (figurat) lapidare, (figurat) sentință, (variantă greșită) oprobiu.
Nepermis, adjectiv
Sinonime:
blamabil, boicotat, cenzurat, clandestin, condamnabil, criticabil, delictuos, extralegal, fraudulos, ilegal, ilicit, interzis, neacceptat, neautorizat, neiertat, neîngăduit, neonorabil, oprit, prohibit, proscris, regretabil, reprehensibil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) necăzut, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător.
Înfierare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.
Ocărâtor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
Mustrător, adjectiv
Sinonime:
apostrofator, certător, dojenitor, plin de reproșuri, reprobator, (învechit) mustrătoriu, (învechit) suduitor.
Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.
Damna, verb
Sinonime:
a blestema, a condamna (la chinurile infernului), a reproba, a supune unui blestem. Damnă, substantiv
Sinonime:
daună.
Damnat, adjectiv
Sinonime:
blestemat, condamnat, interzis, reprobat, supus chinurilor infernului. Damnat, substantiv
Sinonime:
om blestemat, om osândit (la chinurile iadului), paria.
Neonorabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Stigmatizare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, înfierat, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Condemna, verb (învechit)
Sinonime:
a condamna, a declara pierdut fără speranță, a obliga la, a osândi, (figurat) a reproba; a astupa (o ușă).
Condemnabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.
Neîngăduit, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, interzis, neiertat, neonorabil, nepermis, oprit, proscris, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) necăzut, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Ruşinător, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat; (și substantiv) violator.
Sancţionare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.
Respingere, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, excludere, inacceptare, înfierare, neacceptare, neadmitere, neaprobare, recuzare, refuz, refuzare, rejectare, rejectat, renegare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, repudiere, repulsie, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) recuzație, (popular) osândire.
Reprubare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Protestare, substantiv
Sinonime:
asigurare, contestare, declarație, împotrivire, obiectare, opunere, protest, reprobare, (învechit) prerecuire, (învechit) pricire, (învechit) protestarisire, (învechit) protestăluire, (învechit) protestuire, (rar) protestație.
Necuvios, adjectiv
Sinonime:
indecent, lipsit de pietate, necuviincios, nepotrivit, reprobabil, (învechit) nepreapodobnic.
Vituperație, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, critică violentă, defăimare, denigrare, dezaprobare, reprobare, reprobație, reprobațiune, vituperare, (învechit) vituperațiune.
