Dezertare, substantiv
Sinonime:
abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare; (termen militar) fugă la inamic, (învechit) dezerţiune.
Evaziune, substantiv feminin Sinonime:
evadare, fugă, scăpare, dezertare.
Fugă, substantiv feminin
Sinonime:
alergare, alergătură, dezertare, evadare, goană, refugiu, repezeală, repezitură, scăpare, viteză, (Bucovina) scopcă, (figurat) zbor, (învechit) repeziş. Fuga, adverb
Sinonime:
curând, iute, în grabă, într-un ritm rapid, repede.
Defecţiune, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.
Dezerţiune, substantiv
Sinonime:
dezertare; abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare.
Insumisiune, substantiv
Sinonime:
dezertare, frondă, indisciplină, insubordonare, insurecție, jacquerie, nesupunere, neascultare, revoltă, sedițiune.
Defecție, substantiv
Sinonime:
abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.
Renunţare, substantiv
Sinonime:
abandon, abandonare, cedare, demisionare, dezertare, părăsire, (figurat) capitulare, (învechit) renunțiare, (învechit) repășire.
