Des, adverb
Sinonime:
adesea, repetat, de multe ori, frecvent, grăbit, iute, rapid. Des, adjectiv
Sinonime:
adânc, apropiat, bătut, bogat, compact, frecvent, grăbit, iute, rapid, repetat.
Desablaj, substantiv
Sinonime:
(turnătorie) desablare.
Desabuzat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dezabuzat.
Desacraliza, verb
Sinonime:
a demistifica, a demitifica, a demitiza, (figurat) a minimiza, (figurat) a trivializa.
Desacralizant, adjectiv
Sinonime:
demistificator, demitizant, demitizator, (figurat) vulgarizant.
Desacralizare, substantiv
Sinonime:
demistificare, demistificat, demitizare, (figurat) trivializare.
Desagă, substantiv
Sinonime:
traistă, paporniţă, tăgârță.
Desăgi, verb
Sinonime:
a burduşi, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi.
Desăgior, substantiv
Sinonime:
(popular) desăguță.
Desalina, verb
Sinonime:
a desaliniza, a desăra.
Desalinare, substantiv
Sinonime:
desalinizare, desărare.
Desaliniza, verb
Sinonime:
a desalina, a desăra.
Desalinizare, substantiv
Sinonime:
desalinare, desărare.
Desamăgire, substantiv (învechit)
Sinonime:
decepționare, dezamăgire, deziluzionare.
Desanima, verb
Sinonime:
a descuraja.
Desanta, verb
Sinonime:
(despre trupe, echipamente etc.) a lansa.
Deșănța, verb (învechit)
Sinonime:
a se destrăbăla, a se mira, (învechit) a se dișănța.
Deşănţare, substantiv
Sinonime:
corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Deşănţat, adjectiv
Sinonime:
obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.
Deşănţat (deşănţată), adjectiv Sinonime:
dezordonat, dezmăţat, ciudat, straniu, deşucheat, destrăbălat.
Desărcina, verb
Sinonime:
a descăuna, a elibera, a scoate.
Desărcinare, substantiv
Sinonime:
descăunare, eliberare, scoatere.
Desatanizare, substantiv
Sinonime:
exorcism, exorcizare, sfințire.
Desăvârşi, verb
Sinonime:
a perfecţiona; a înfăptui, a săvârşi, a împlini, a îndeplini, a (se) realiza; a încheia, a sfârşi, a termina.
Desăvârşire, substantiv
Sinonime:
perfecţionare; deplinătate, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală; perfecţiune, sublim, puritate.
Desăvârşit (desăvârşită), adjectiv
Sinonime:
deplin, complet; perfect, măiestrit, magistral, fără cusur, ireproşabil, nemărginit, absolut; sfânt.
Desbăra, verb (desuet)
Sinonime:
a desface, a dezvăța, (învechit) a desvăța.
Desbina, verb (învechit)
Sinonime:
a dezbina, a dezuni, a învrăjbi, a se desface, (variantă) a desghina.
Descaladare, substantiv
Sinonime:
diminuare, reducere.
Descâlci, verb
Sinonime:
a descurca, a lămuri, a limpezi, a elucida, a clarifica, a desluşi, a explica, a preciza.
Descâlcire, substantiv
Sinonime:
clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare.
Descăleca, verb
Sinonime:
a descălica, a veni jos, a se lăsa jos, a coborî, a se da jos de pe cal, (învechit) a pedestri; a face un popas, a poposi; a întemeia o țară.
Descălecare, substantiv
Sinonime:
coborâre de pe cal; (istorie) (învechit) aşezământ, descălecat, descălecătoare.
Descălecat, substantiv
Sinonime:
descălecare, descălicat; întemeiere, colonizare.
Descălecătoare, substantiv
Sinonime:
descălecare, descălicătoare.
Descălecător, substantiv
Sinonime:
întemeietor, descălicător.
Descălecătură, substantiv
Sinonime:
descălecare, întemeiere.
Descălica, verb
Sinonime:
a descăleca.
Descălicare, substantiv
Sinonime:
descălecare.
Descălicat, substantiv
Sinonime:
descălecat.
Descalifica, verb
Sinonime:
a dezonora, a înjosi; a detrona, a retrograda, a declasa.
Descalificare, substantiv
Sinonime:
devaluare, dezonorare, discredit, eliminare, excludere, (variantă) discalificare.
Descalificator, adjectiv
Sinonime:
dezonorant, exclusiv, (învechit) dezonorator.
Descălţa, verb
Sinonime:
a scoate, a trage, (regional) a desculţa.
Descălţare, substantiv
Sinonime:
descălţat, scoatere, tragere.
Descălţat, adjectiv
Sinonime:
desculţ, cu picioarele goale. Descălţat, substantiv
Sinonime:
descălţare.
Descânta, verb
Sinonime:
a face farmece, a fermeca, a fi descântător, a înșira formule magice, a vrăji; a ademeni, a bate la cap, a batjocori, a certa, a deranja cu discursuri, a mustra, a ocărî, a plictisi, a seduce cu vorbe, a trata cu vorbe de ocară.
Descântat, substantiv
Sinonime:
farmec, magie, vrajă.
Descântătoare, substantiv
Sinonime:
vrăjitoare.
Descântător, substantiv
Sinonime:
vrăjitor.
Descântătură, substantiv
Sinonime:
descântare, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime:
agil, capabil, competent, descurcăreț, destoinic, deștept, dibaci, dotat, emerit, fin, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) lest, (învechit) meșteșugareț, (învechit) practic, (popular) mehenghi, (prin Transilvania) prinzaci.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Absolut (absolută), adjectiv Sinonime:
autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.
Abuziv (abuzivă), adjectiv
Sinonime:
arbitrar, despotic, exagerat, excesiv, ilegal, ilegitim, imoderat, impropriu, incorect, inic, injust, nefondat, nejustificat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (învechit) volnic. Abuziv, adverb
Sinonime:
arbitrar, samavolnicește.
Acar, substantiv masculin
Sinonime:
macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță. Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
acăr, măcar. Acar, conjuncție (regional)
Sinonime:
cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.
Adesea, adverb Sinonime:
des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.
Adresant, substantiv masculin Sinonime:
destinatar.
Adulmeca, verb
Sinonime:
a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.
Afecta, verb Sinonime:
a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.
Afectare, substantiv feminin
Sinonime:
aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.
Afla, verb Sinonime:
a găsi, a descoperi, a născoci, a inventa, a scorni, a auzi; a fi, a exista.
Ager (ageră), adjectiv Sinonime:
iute, sprinten, vioi, isteţ, deştept, priceput, iscusit, pătrunzător, ingenios, agil.
Agerime, substantiv feminin Sinonime:
sprinteneală, vioiciune, isteţime, deşteptăciune, pătrundere, inteligenţă, agilitate, vivacitate.
Ajunge, verb Sinonime:
a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva). Ajunge, interjecție
Sinonime:
atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!
Alburiu (alburie), adjectiv Sinonime:
albicios, albui, bălai, deschis, şters, spălăcit, strălucitor.
Alege, verb Sinonime:
a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.
Alina, verb Sinonime:
a potoli, a domoli, a linişti; a calma, a astâmpăra, a uşura; a mângâia, a răsfăţa, a desmierda, a atenua, a reduce, a tempera, a modera.
Altera, verb Sinonime:
a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.
Amputa, verb Sinonime:
a tăia, a secţiona, a desprinde, a detaşa, a reteza, a trunchia, a ciunti, a mutila.
Amuza, verb Sinonime:
a (se) distra, a (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) bucura, a râde.
Amuzament, substantiv neutru Sinonime:
distracţie, desfătare, divertisment, petrecere, agrement.
Amuzant (amuzantă), adjectiv Sinonime:
distractiv, hazliu, nostim, plăcut, desfătător, comic, recreativ, umoristic, hilaric.
Anacronic (anacronică), adjectiv
Sinonime:
anacronistic, antedatat, antic, arhaic, bizar, demodat, depăşit, desuet, inactual, învechit, nepotrivit, perimat, postdatat, revolut.
Anihila, verb Sinonime:
a nimici, a desfiinţa, a anula, a distruge, a reduce la zero (neant).
Animaţie, substantiv feminin
Sinonime:
agitație, antren, avânt, colcăială, elan, entuziasm, exaltare, fâțâială, fâțâire, fâțâit, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, gălăgie, hărmălaie, înflăcărare, însufleţire, larmă, mișcare, mișuială, mișunare, roială, vânzoleală, viermuială, viermuire, vioiciune, vuiet, zgomot, (figurat) viață, (rar) vivacitate, (regional) fojgăială, (regional) vânzoală; desen animat, multiviziune.
Antic (antică), adjectiv Sinonime:
vechi, de demult, arhaic, ancestral, demodat, desuet, secular, vetust; uzat, folosit.
Anula, verb Sinonime:
a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.
Apelpisit (apelpisită), adjectiv (învechit) Sinonime:
deznădăjduit, exasperat, desperat.
Aptitudine, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.
Apucat (apucată), adjectiv Sinonime:
năbădăios, nebun, smintit, turbat, furios, descreierat, dement.
Arhaic (arhaică), adjectiv Sinonime:
învechit, din trecut, depăşit, ieşit din uz, primitiv, perimat, anacronic, antic, demodat, desuet.
Arid (aridă), adjectiv Sinonime:
uscat, sec, sterp, nisipos, neroditor, pustiu, deşertic, vid, steril; (figurat) sărac, lipsit de farmec, fad; neatrăgător.
Ariditate, substantiv feminin Sinonime:
uscăciune, pustietate, deşert, sterilitate; sărăcie.
Artist, substantiv masculin Sinonime:
actor, comediant, estet; scriitor, cântăreț, dansator, compozitor, desenator, interpret, mim, muzician, muzicant, pictor, sculptor.
Atomiza, verb Sinonime:
a pulveriza, a descompune, a destrăma, a dezintegra, a distruge, a vaporiza.
Atribui, verb Sinonime:
a da, a acorda, a conferi, a repartiza, a preda, a aloca, a concede, a desemna, a decerna, a distribui, a dota.
Bagateliza, verb Sinonime:
a subaprecia, a subevalua, a minimaliza, a micșora, a desconsidera.
Bală, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
balaur, dihanie, fiară, lighioană, monstru, vietate; (figurat; despre femeie) desfrânată, scroafă. Bală, substantiv (învechit)
Sinonime:
balot, legătură, pachet, (variantă) bal. Bălă, substantiv (regional)
Sinonime:
iubită, lele, țărancă.
Bara, verb Sinonime:
a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.
Bară, substantiv feminin Sinonime:
drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.
Barem, adverb
Sinonime:
cel puţin, încai, încaltea, măcar, (Transilvania) batăr; (variante) baremi, barim. Barem, conjuncție
Sinonime:
deși.
Basta, interjecție Sinonime:
destul, gata, s-a terminat, ajunge!
Beli, verb (popular) Sinonime:
a jupui, a (se) juli; (figurat) a despuia, a prăda, a jefui.
Benchetui, verb Sinonime:
a chefui, a petrece, a se ospăta, a se desfăta, a face chef.
Bifurca, verb Sinonime:
a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Bineînţeles, adverb Sinonime:
desigur, fireşte, fără îndoială, neîndoielnic.
Bleojdi, verb Sinonime:
a deschide larg (ochii), a căsca (ochii), a zgâi, a holba, a boldi, a bulbuca, a boboşi; a se blegi, a se moleşi, a se ramoli, a se boşorogi, a îmbătrâni.
Blond (blondă), adjectiv Sinonime:
bălai, bălan, blondin, (regional) băl, codalb; deschis la culoare.
Borși, verb Sinonime:
a se acri, a se înăcri, a fermenta, a se altera, a se descompune, a se strica.
