Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Imputa
Imputa, verb
Sinonime: a reproşa, a pune (ceva) în seama (cuiva), a învinui, a mustra, a dojeni; a amenda, a sancţiona, a pune la plată.  
Imputabil
Imputabil, adjectiv
Sinonime: atribuibil, incriminabil, reproşabil.  
Imputabilitate
Imputabilitate, substantiv
Sinonime: imputație, incriminație, responsabilitate.  
Împutăciune
Împutăciune, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  
Imputare
Imputare, substantiv feminin
Sinonime: reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.  
Imputaţie
Imputaţie, substantiv
Sinonime: acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.  
Imputațiune
Imputațiune, substantiv
Sinonime: imputație.  

Acuza
Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  
Apostrofa
Apostrofa, verb
Sinonime: a face observații, a mustra, a dojeni, a critica, a imputa, a interpela.

Apostrofă, substantiv
Sinonime: apostrof; apostrofare, imputare, interpelare, mustrare, reproș.  
Bănat
Bănat, substantiv neutru (regional)
Sinonime: tristeţe, jale, mâhnire, supărare, mânie, necaz, ciudă, pică; învinuire, reproş, imputare, mustrare, înfruntare; bănuială, presupus, suspiciune.  
Ceartă
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  
Lecție
Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  
Prihană
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.  
Reproş
Reproş, substantiv neutru
Sinonime: imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.  
Scuturătură
Scuturătură, substantiv feminin
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, clătinare, clătinat, clătinătură, curățenie, cutremur, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, dereticare, dojană, dojenire, fior, hurducare, hurducat, hurducătură, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, scuturare, scuturat, seism, tremur, tremurătură, tremurici, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (Moldova) zbihuială, (plural) friguri, (plural) frisoane, (popular) zdruncin, (prin Transilvania) tăgășire, (prin Transilvania) tistușag, (rar) scutur, (regional) scutureală, (regional) scuturiș.  
Socoti
Socoti, verb
Sinonime: a calcula, a aprecia, a judeca, a număra; a se răfui, a se plăti; a avea de gând, a plănui, a intenţiona, a se gândi, a chibzui, a cumpăni; a-şi închipui, a presupune, a crede; a fi de părere, a opina, a găsi de cuviinţă; a preţui, a considera; a imputa, a reproşa, a pune în seama (cuiva).  
Acuzare
Acuzare, substantiv
Sinonime: acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.  
Dăscălie
Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  
Asignabil
Asignabil, adjectiv
Sinonime: atribuibil, imputabil.  
Dojenire
Dojenire, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenit, imputare, morală, mustrare, observație, prevenire, reproș, (familiar; figurat) săpuneală, (familiar; figurat) scuturătură, (învechit și regional) înfruntare, (învechit și regional) probozeală, (învechit) dăscălie, (învechit) dojănire, (învechit) doșenire, (învechit) împutăciune, (învechit) învățătură, (învechit) preobrăzitură, (învechit) probozire, (învechit) răpște, (învechit) remonstrare, (învechit) sfătuire, (învechit) zabrac, (Moldova) șmotru, (popular și familiar) beșteleală, (popular și familiar) muștruluială, (popular și familiar) ocară, (popular) sfădire, (prin Moldova) bănat, (regional) probază, (regional) probozenie.  
Insinuație
Insinuație, substantiv
Sinonime: acuzație, alegație, aluzie, calomnie, imputație, insinuare, perfidie, sugestie.  
Incriminabil
Incriminabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, imputabil.  
Probozeală
Probozeală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  
Probozenie
Probozenie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  
Probozire
Probozire, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  
Răpşte
Răpşte, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  
Nădăi
Nădăi, verb
Sinonime: (regional) a aștepta, a băga de seamă, a bănui, a cere socoteală, a conta, a crede, a fundamenta, a gândi, a ghici, a imagina, a imputa, a închipui, a întemeia, a întrezări, a înțelege, a lua seama, a nădăjdui, a presupune, a prevedea, a pricepe, a se baza, a se bizui, a se dumiri, a se încrede, a se lămuri, a socoti, a spera, a sprijini, a ști, a visa.  
Muştruluială
Muştruluială, substantiv
Sinonime: admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.  
Remonstrare
Remonstrare, substantiv
Sinonime: admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.  
Reproşabil
Reproşabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.  
Probază
Probază, substantiv
Sinonime: (regional) admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, probozeală, reproș.  
Săpuneală
Săpuneală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, clăbuc, dojană, dojenire, frecuș, imputare, morală, mustrare, observație, ocară, perdaf, reproș, săpunire, săpunit, spumă, (Moldova și Transilvania) soponeală.  
Preobrăzitură
Preobrăzitură, substantiv (învechit)
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  
Remonstrație
Remonstrație, substantiv (învechit)
Sinonime: imputare, obiecție, remonstrare, (variantă) remonstrațiune.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...