Imputa, verb Sinonime:
a reproşa, a pune (ceva) în seama (cuiva), a învinui, a mustra, a dojeni; a amenda, a sancţiona, a pune la plată.
Imputabil, adjectiv
Sinonime:
atribuibil, incriminabil, reproşabil.
Imputabilitate, substantiv
Sinonime:
imputație, incriminație, responsabilitate.
Împutăciune, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Imputare, substantiv feminin Sinonime:
reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.
Imputaţie, substantiv
Sinonime:
acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.
Imputațiune, substantiv
Sinonime:
imputație.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.
Apostrofa, verb Sinonime:
a face observații, a mustra, a dojeni, a critica, a imputa, a interpela. Apostrofă, substantiv
Sinonime:
apostrof; apostrofare, imputare, interpelare, mustrare, reproș.
Bănat, substantiv neutru (regional) Sinonime:
tristeţe, jale, mâhnire, supărare, mânie, necaz, ciudă, pică; învinuire, reproş, imputare, mustrare, înfruntare; bănuială, presupus, suspiciune.
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime:
altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
Lecție, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Reproş, substantiv neutru Sinonime:
imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.
Responsabilitate, substantiv feminin
Sinonime:
conștiința datoriei, datorie, imputabilitate, îndatorire, obligație, răspundere, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.
Scuturătură, substantiv feminin
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, clătinare, clătinat, clătinătură, curățenie, cutremur, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, dereticare, dojană, dojenire, fior, hurducare, hurducat, hurducătură, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, scuturare, scuturat, seism, tremur, tremurătură, tremurici, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (Moldova) zbihuială, (plural) friguri, (plural) frisoane, (popular) zdruncin, (prin Transilvania) tăgășire, (prin Transilvania) tistușag, (rar) scutur, (regional) scutureală, (regional) scuturiș.
Socoti, verb Sinonime:
a calcula, a aprecia, a judeca, a număra; a se răfui, a se plăti; a avea de gând, a plănui, a intenţiona, a se gândi, a chibzui, a cumpăni; a-şi închipui, a presupune, a crede; a fi de părere, a opina, a găsi de cuviinţă; a preţui, a considera; a imputa, a reproşa, a pune în seama (cuiva).
Acuzare, substantiv
Sinonime:
acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.
Dăscălie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.
Asignabil, adjectiv
Sinonime:
atribuibil, imputabil.
Dojenire, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenit, imputare, morală, mustrare, observație, prevenire, reproș, (familiar; figurat) săpuneală, (familiar; figurat) scuturătură, (învechit și regional) înfruntare, (învechit și regional) probozeală, (învechit) dăscălie, (învechit) dojănire, (învechit) doșenire, (învechit) împutăciune, (învechit) învățătură, (învechit) preobrăzitură, (învechit) probozire, (învechit) răpște, (învechit) remonstrare, (învechit) sfătuire, (învechit) zabrac, (Moldova) șmotru, (popular și familiar) beșteleală, (popular și familiar) muștruluială, (popular și familiar) ocară, (popular) sfădire, (prin Moldova) bănat, (regional) probază, (regional) probozenie.
Dojenitor, adjectiv
Sinonime:
imputator, îndrumător, moralizator, mustrător, povățuitor, reprobator, (învechit) dojănitor, (învechit) dojenic, (învechit) dojenicios, (învechit) dojenitoriu.
Insinuație, substantiv
Sinonime:
acuzație, alegație, aluzie, calomnie, imputație, insinuare, perfidie, sugestie.
Incriminabil, adjectiv
Sinonime:
acuzabil, blamabil, condamnabil, imputabil, reprehensibil.
Probozeală, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.
Probozenie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.
Probozire, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.
Răpşte, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Nădăi, verb
Sinonime:
(regional) a aștepta, a băga de seamă, a bănui, a cere socoteală, a conta, a crede, a fundamenta, a gândi, a ghici, a imagina, a imputa, a închipui, a întemeia, a întrezări, a înțelege, a lua seama, a nădăjdui, a presupune, a prevedea, a pricepe, a se baza, a se bizui, a se dumiri, a se încrede, a se lămuri, a socoti, a spera, a sprijini, a ști, a visa.
Muştruluială, substantiv
Sinonime:
admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.
Remonstrare, substantiv
Sinonime:
admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.
Reproşabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.
Probază, substantiv
Sinonime:
(regional) admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, probozeală, reproș.
Săpuneală, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, clăbuc, dojană, dojenire, frecuș, imputare, morală, mustrare, observație, ocară, perdaf, reproș, săpunire, săpunit, spumă, (Moldova și Transilvania) soponeală.
Preobrăzitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Remonstrație, substantiv (învechit)
Sinonime:
imputare, obiecție, remonstrare, (variantă) remonstrațiune.
Obiectare, substantiv
Sinonime:
contestare, ergotare, ergotat, imputare, obiecție, obiecționare, (învechit) remonstrare.
