Încrede, verb (reflexiv) Sinonime:
a crede în, a conta, a fi convins de, a se bizui, a se încredinţa; a se fuduli, a se făli.
Asigura, verb
Sinonime:
a (se) convinge, a (se) încredința, a acoperi, a amara, a arima, a cala, a consolida, a contracta o asigurare, a fixa, a fortifica, a garanta, a proteja, a-și lua toate măsurile de precauție, (învechit) a (se) asiguripsi, (învechit) a (se) pliroforisi, (învechit) a (se) siguripsi, (învechit) a adeveri, (învechit) a încrede, (învechit) a sigura.
Baza, verb (reflexiv) Sinonime:
a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva). Bază, substantiv feminin Sinonime:
temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.
Bizui, verb Sinonime:
a se încrede, a se întemeia, a se baza, a se lăsa în seama (cuiva), a se sprijini (pe cineva), a avea încredere, a conta (pe cineva).
Conta, verb Sinonime:
a valora, a avea preţ, a fi însemnat; a se bizui, a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se sprijini, a se întemeia (pe cineva).
Crede, verb Sinonime:
a fi încredinţat, a fi convins, a avea convingerea, a fi de părere, a considera, a opina; a avea încredere, a se încrede.
Credincios (credincioasă), adjectiv Sinonime:
devotat, fidel, de încredere, statornic, sincer; evlavios, pios, bisericos, religios, cucernic, cuvios; habotnic, bigot, smerit.
Credinţă, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.
Credit, substantiv neutru
Sinonime:
împrumut, datorie, (popular) veresie; (figurat) preţuire, prestigiu, autoritate, apreciere, ascendent, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.
Crezare, substantiv feminin Sinonime:
încredere, crezământ, credit.
Cumetrie, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
botez, chef, masă, ospăț, petrecere; intimitate, încredere, înrudire spirituală; (regional) cumătrie.
Lefterie, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
apreciere, atenție, calificare, cinste, cinstire, considerație, credit, încredere, îndeletnicire, meserie, ocupaţie, onoare, prețuire, profesiune, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (regional) liftirie.
Nădejde, substantiv feminin Sinonime:
speranţă, încredere, credinţă.
Necredinţă, substantiv feminin
Sinonime:
adulter, ateism, comportare necinstită, credință greșită, dubiu, eres, erezie, incertitudine, infidelitate, îndoială, înșelăciune, lipsă de fidelitate, lipsă de încredere, neîncredere, nesiguranță, perfidie, preacurvie, preacurvire, preaiubire, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, viclenie, (figurat) trădare, (învechit) necredență, (învechit) nicredință, (învechit) nicridință.
Optimism, substantiv neutru
Sinonime:
avânt, confianță, elan, entuziasm, încredere, speranță.
Simplitate, substantiv feminin
Sinonime:
credulitate, degajare, dezinvoltură, facilitate, firesc, încredere, înlesnire, lesniciune, modestie, naivitate, naturaleţe, neafectare, simplicitate, sobrietate, spontaneitate, ușurătate, ușurime, ușurință, (învechit) naturalitate, (învechit) prostie, (învechit) prostime, (livresc) nonșalanță, (rar) natural.
Speranţă, substantiv feminin Sinonime:
nădejde, încredere, credinţă, dorinţă, aspiraţie.
Sprijini, verb Sinonime:
a susţine, a rezema, a propti, a fixa; (figurat) a se baza, a se întemeia, a se încrede; a ocroti, a proteja, a ajuta.
Confienţă, substantiv
Sinonime:
încredere, siguranță de sine.
Credibilitate, substantiv
Sinonime:
admisibilitate, confianță, credit, fiabilitate, încredere, plauzibilitate, posibilitate, probabilitate, verosimilitate, verosimilitudine.
Credibil, adjectiv
Sinonime:
acceptabil, de încredere, plauzibil.
Creditare, substantiv
Sinonime:
acreditare, creditat, împrumutare, vânzare pe datorie, (figurat) acordare de încredere, (învechit) credetăluire, (învechit) credetăluit.
Crezământ, substantiv
Sinonime:
crezare, încredere, înțelegere, considerație, milă.
Alter ego, substantiv
Sinonime:
om de încredere, prieten nedespărțit.
Capacita, verb
Sinonime:
a câștiga adeziunea, a câștiga încrederea, a-și alătura pe cineva.
Confianță, substantiv
Sinonime:
confiență, încredere.
Nădăi, verb
Sinonime:
(regional) a aștepta, a băga de seamă, a bănui, a cere socoteală, a conta, a crede, a fundamenta, a gândi, a ghici, a imagina, a imputa, a închipui, a întemeia, a întrezări, a înțelege, a lua seama, a nădăjdui, a presupune, a prevedea, a pricepe, a se baza, a se bizui, a se dumiri, a se încrede, a se lămuri, a socoti, a spera, a sprijini, a ști, a visa.
Securiza, verb
Sinonime:
a ameliora, a asigura securitatea, a face sigur, a insufla încredere, (tehnică) a transforma în securit.
Mefia, verb
Sinonime:
a avea teamă, a nu avea încredere, a pune la îndoială, a se teme, a suspecta.
Muhzur-aga, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpetenie, om de încredere, șef, (variantă) muzur-aga.
Difidență, substantiv
Sinonime:
circumspecție, incredulitate, îndoială, lipsă de încredere, neîncredere, scepticism, suspiciune, (învechit) cautelă.
Încredințare, substantiv
Sinonime:
act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Bizuire, substantiv
Sinonime:
bazare, bizuit, credere, încredere, încredințare, încredințat, încrezut.
Bizuială, substantiv
Sinonime:
bizuință, bizuire, încredere, sprijin.
Bizuit, substantiv
Sinonime:
bizuire, încredere. Bizuit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) sigur; (familiar) (om bizuit) om de vază. Bizuit, adverb (regional)
Sinonime:
chiar, cu adevărat, cu siguranță, desigur, tocmai.
Bizușag, substantiv (regional)
Sinonime:
garant, martor (într-un proces), om de încredere, (variantă) bizoșag.
Credere, substantiv
Sinonime:
autoconsiderare, bănuială, bizuire, considerare, credință, crezare, crezut, închipuire, încredere, înfumurare, înțelegere, milă, părere, presupunere, speranță, (învechit) crezământ, (învechit) crezuție, (învechit) încredințare, (învechit) însărcinare.
Crezuție, substantiv (învechit)
Sinonime:
credere, credință, crezare, crezut, încredere, (învechit) crezământ.
