Rădăcină, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) origine, izvor, cauză, bază, temei; radical.  Rădăcină-neagră, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) tătăneasă.  Rădăcină-sălbatică, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) hrean.  

---

Baza, verb (reflexiv)
Sinonime: a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva).

Bază, substantiv feminin
Sinonime: temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.  Fundaţie, substantiv feminin
Sinonime: aşezământ, bază, crepidomă, ctitorie, fundament, fundațiune, instituţie, temei, temelie, (ieşit din uz) stabiliment, (învechit) aşezare, (învechit) rădăcină, (prin Muntenia) arca, (rar) substrucţie.  Origine, substantiv feminin
Sinonime: obârşie, început, provenienţă, izvod, rădăcină, sursă, sorginte.  Radical, substantiv neutru
Sinonime: rădăcină.

Radical, adverb
Sinonime: total, complet, din temelie, cu desăvârşire.  Radicelă, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) bulb, filament, rădăcină laterală, rădăcină secundară.  Scorţoneră (scorţonere), substantiv feminin
Sinonime: (plantă cu rădăcina comestibilă) salsifi.  Captalan, substantiv
Sinonime: (botanică) (regional) brusture, cucuruz, podbal, buiedea-ciumei, rădăcina-ciumei, sudoarea-laptelui; (captalan-negru) (regional) somnoroasă; captar, lipan.  Cotor, substantiv
Sinonime: tulpină, rădăcină, cocean, (regional) măcău; (regional) bute; coadă, mâner; matcă, (rar) suşă.  Dezrădăcina, verb
Sinonime: a scoate din pământ cu rădăcină cu tot; (figurat) a face să nu mai existe, a distruge complet, a stârpi, a extirpa, a extermina, (livresc) a eradica.  Etimologie, substantiv
Sinonime: origine, rădăcină, etimon; morfologie.  Răculeţ, substantiv
Sinonime: (zoologie) răcușor, (rar) răcuț; (botanică) (regional) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.  Lexem, substantiv
Sinonime: cuvânt, lexie, monem, morfem lexical, rădăcină, semantem, unitate lexicală.  Ghimber, substantiv
Sinonime: (botanică) ghimbir, imbir, (regional) rădăcină-de-piper-alb.  Ginseng, substantiv
Sinonime: (botanică) rădăcina-vieţii.  Răgălie, substantiv (regional)
Sinonime: desiș (la mal), îngrămădire (la mal), rădăcină, (Oltenia) radină, (regional) răgăţână; (botanică) pir.  Coșcan, substantiv (regional)
Sinonime: cotor, rădăcină, (variantă) coșcană.  Măcău, substantiv (regional)
Sinonime: baston, bâtă, cârjă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag, vergea, (măcău de vie) butaș, (regional) măgădău, (variantă) macău, (variantă) măcau, (variantă) măncău, (variantă) mâncău.

Macău, substantiv (regional)
Sinonime: băț, botă, toiag, (variantă) măcău.  Etimon, substantiv
Sinonime: (lingvistică) cuvânt de bază, etimologie, origine, rădăcină, sușă.  Dezgrădina, verb (regional)
Sinonime: a săpa la rădăcină, (învechit) a desgărdina.  Ciomplei, substantiv (regional)
Sinonime: buștean decojit, ciomp, (la cai) rădăcina cozii, (regional) ciump, (variantă) ciomplenă, (variantă) ciumpeu, (variantă) ciumplei.  Hrean, substantiv
Sinonime: (botanică) ridiche sălbatică, (regional) rădăcină-sălbatică, (regional) usturoi, (Banat) tormac, (Transilvania) herean.  Formant, substantiv
Sinonime: (lingvistică) afix, constituent, formativ, morfem, rădăcină.  Rizolit, substantiv
Sinonime: rădăcină fosilă, rădăcină fosilizată.