Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.
Acuzabil, adjectiv
Sinonime:
incriminabil, inculpabil, nejustificabil, reprehensibil.
Acuzare, substantiv
Sinonime:
acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.
Acuzat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
incriminat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Acuzaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.
Acuzațiune, substantiv
Sinonime:
acuzație.
Acuzativ, substantiv
Sinonime:
(gramatică) (învechit) pricinuitoare.
Acuzator, substantiv
Sinonime:
delator, denunțător, parchet, procuror, reclamant, sicofant, (învechit) minister public. Acuzator, adjectiv
Sinonime:
incriminator.
Acuzatorial, adjectiv
Sinonime:
acuzatoriu, rechizitorial.
Ataca, verb Sinonime:
a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.
Calomnie, substantiv feminin Sinonime:
bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.
Defendor, substantiv masculin (rar) Sinonime:
pârât, acuzat, reclamat, intimat.
Delator (delatoare), substantiv masculin şi feminin
Sinonime:
acuzator, cafard, denunţător, informator, pârâtor, sicofant, trădător.
Denunţa, verb
Sinonime:
a acuza, a pârî, a reclama, a (se) plânge, a demasca, a spune, (popular) a vinde, (Moldova, Transilvania şi Maramureș) a ponoslui, (învechit) a jelui, a vădi, (familiar, figurat) a aranja, a turna, a scuipa; a dezaproba; a dezvălui, a raporta.
Făptaş, substantiv masculin
Sinonime:
autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.
Imputare, substantiv feminin Sinonime:
reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.
Incrimina, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a pârî, a învinovăți.
Inculpat (inculpată), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
învinuit, încriminat, acuzat, pârât, reclamat.
Învinovăţi, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a încrimina, a arunca vina.
Jelui, verb
Sinonime:
a (se) jeli, a (se) plânge, a acuza, a aspira, a compătimi, a denunța, a deplânge, a dori, a învinovăți, a învinui, a jindui, a năzui, a pârî, a pofti, a pretinde, a râvni, a reclama, a regreta, a se boci, a se căi, a se căina, a se lamenta, a se pocăi, a se tângui, a se văicări, a se văita, a spune, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (învechit și regional) a se olălăi, (învechit și regional) a se olecăi, (învechit) a se glăsi, (învechit) a se glăsui, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (popular) a se aoli, (popular) a se mișeli, (regional) a (se) dăuli, (regional) a se plângătui, (regional) a se scârbi, (regional) a se văiera, (regional) a se văina, (regional) a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cânta.
Năpastă, substantiv feminin Sinonime:
nenorocire, belea, pacoste, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură; învinuire; acuzaţie, calomnie.
Para, substantiv feminin Sinonime:
ban, monedă; (plural) avere, bani, bogăţie. Para, verb Sinonime:
a ezita, a se feri, a ocoli, a înlătura; a preîntâmpina, a împiedica, a contracara. Pară, substantiv feminin Sinonime:
flacără, văpaie, foc. Pâră, substantiv feminin Sinonime:
pârâciune, reclamaţie, denunţ, acuzare, plângere.
Pârî, verb Sinonime:
a denunţa, a da pe faţă, (familiar) a turna, a acuza, a încrimina, a învinui, a inculpa.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Recrimina, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.
Reproş, substantiv neutru Sinonime:
imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.
Absolvi, verb
Sinonime:
(a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.
Atribuire, substantiv
Sinonime:
acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.
Culpabiliza, verb
Sinonime:
a acuza, a defăima, a învinovăţi, a învinui, a responsabiliza.
Culpabilizare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire, responsabilizare.
Incriminare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire. Încriminare, substantiv
Sinonime:
incriminare.
Imputaţie, substantiv
Sinonime:
acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.
Rechizitoriu, substantiv
Sinonime:
acuzație, panegiric, pledoarie, (variantă) rechizitor, (variantă) rechizitorium.
Insinuație, substantiv
Sinonime:
acuzație, alegație, aluzie, calomnie, imputație, insinuare, perfidie, sugestie.
Incriminaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.
Incriminabil, adjectiv
Sinonime:
acuzabil, blamabil, condamnabil, imputabil, reprehensibil.
Sicofant, substantiv
Sinonime:
acuzator, calomniator, clevetitor, delator, denunţător, pârâtor.
Recriminare, substantiv
Sinonime:
acuzație, injurie, insultă, recriminaţie.
Vinui, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a învinui.
Vinovăţi, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a învinui.
Rechizitorial, adjectiv
Sinonime:
acuzatorial, de rechizitoriu.
Reprobator, adjectiv
Sinonime:
acuzator, dezaprobator, reprobativ, sever.
Învinovăţire, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.
Contraacuzație, substantiv
Sinonime:
contraacuzațiune, răspuns la o acuzație prin altă acuzație.
Responsabiliza, verb
Sinonime:
a acuza, a culpabiliza, a face responsabil, a împuternici.
Antanagogă, substantiv
Sinonime:
contraacuzație, contraargument, răspuns la o acuzație.
Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime:
acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.
Incriminat, adjectiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.
Incriminator, adjectiv
Sinonime:
acuzator, (variantă) încriminator.
Împricinat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, învinuit, pârât, (livresc) incriminat, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Minister, substantiv
Sinonime:
cabinet, consiliu de miniștri, departament, executiv, funcțiune, guvern, ministeriat, ministru, oficiu, sacerdoțiu, (învechit) portofel, (livresc) portofoliu; (minister public) acuzator, magistratură, parchet, procuror.
Autoacuzare, substantiv
Sinonime:
acuzare de către sine însuși, autoacuzat, învinovățire, (rar) autoacuzație.
Diaboliza, verb
Sinonime:
a acuza, a calomnia, a demoniza, a denigra, a marginaliza, a sataniza.
