Om, substantiv masculin Sinonime:
bărbat, ins, persoană.
Om-sandvici, substantiv
Sinonime:
om-reclamă, om-sandviș, om-sendviș.
Omagia, verb
Sinonime:
a apoteoza, a cânta, a cinsti, a elogia, a exalta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (învechit) a făli, (învechit) a pohfăli, (învechit) a preacânta, (învechit) a preaînălța, (învechit) a prealăuda, (învechit) a prearădica, (învechit) a ridica, (învechit) a slavoslovi.
Omagial, adjectiv
Sinonime:
de omagiu.
Omagiere, substantiv
Sinonime:
elogiere.
Omăgiță, substantiv (regional)
Sinonime:
omag.
Omagiu, substantiv neutru Sinonime:
stimă adâncă, elogiu, respect, consideraţie, admirație, veneraţie.
Omaj, substantiv (învechit)
Sinonime:
omagiu.
Omasum, substantiv
Sinonime:
(zoologie) foios.
Omăt, substantiv neutru Sinonime:
zăpadă, nea, ninsoare.
Ombilic, substantiv neutru Sinonime:
buric.
Ombră, substantiv
Sinonime:
(geologie) humă neagră, pământ de Siena.
Omenesc, adjectiv
Sinonime:
afabil, altruist, android, antropoid, binefăcător, binevoitor, blând, caritabil, clar, clement, convenabil, filantrop, generos, indulgent, inteligibil, muritor, pământean, pământesc, plin de omenie, prietenos, rezonabil, social, terestru, terian, tolerant, uman, umanitar, umanoid, (popular) creștinesc, (popular) țărănesc.
Omeneşte, adverb
Sinonime:
binevoitor, cu bunăvoință, cu omenie, cumsecade.
Omenet, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
lume, popor, (învechit și regional) omenime. Omeneț, adjectiv (regional)
Sinonime:
omenos, (variantă) omineț.
Omeni, verb (popular) Sinonime:
a ospăta, a cinsti, a trata.
Omenime, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) lume (multă), mulțime, omenire, umanitate.
Omenire, substantiv feminin Sinonime:
lume, univers, umanitate.
Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.
Omenitor, adjectiv
Sinonime:
ospitalier, (învechit) omenitoriu.
Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime:
agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.
Omentum, substantiv
Sinonime:
(anatomie) epiplon, oment.
Omeopatie, substantiv (învechit)
Sinonime:
homeopatie.
Omerta, substantiv
Sinonime:
cârdășie, codul de tăcere, complicitate, legea tăcerii, mafie.
Omet, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) lume, popor; (învechit) nămete, omăt; (învechit) tiv, tivitură.
Omețire, substantiv (regional)
Sinonime:
înnămețire, întroienire, înzăpezire, nămețire, troienire.
Omfalocel, substantiv
Sinonime:
(medicină) exomfalos, hernie ombilicală.
Omfaloragie, substantiv
Sinonime:
(medicină) hemoragie ombilicală.
Omicid, adjectiv și substantiv
Sinonime:
homicid.
Omida, verb (regional)
Sinonime:
a curăța de omizi, (regional) a omizi.
Omida-urs, substantiv
Sinonime:
(entomologie) (regional) mâța-popii.
Omiji, verb (regional)
Sinonime:
a clipi, a miji (de ziuă), (regional) a omizi.
Omilie, substantiv feminin Sinonime:
predică.
Omini, verb (regional)
Sinonime:
a felicita, a omeni, a ura noroc.
Ominian, adjectiv
Sinonime:
antropic, omenesc.
Omisie, substantiv
Sinonime:
omisiune.
Omisiune, substantiv feminin Sinonime:
neglijare, uitare, lipsă, lacună, scăpare.
Omisiv, adjectiv
Sinonime:
cu omisiuni, incomplet, lacunar.
Omite, verb Sinonime:
a neglija, a uita, a trece cu vederea, a lăsa de o parte, a eluda.
Omiza, verb (regional)
Sinonime:
a curăța de omizi, (regional) a omida, (regional) a omizi.
Omizi, verb (regional)
Sinonime:
a clipi, a se face ziuă, a zâmbi, (regional) a omiji; a curăța de omizi, (regional) a omida, (regional) a omiza.
Omnă, substantiv (regional)
Sinonime:
ocnă.
Omneputință, substantiv
Sinonime:
omnipotență.
Omnibus, substantiv
Sinonime:
omnibuz, autobuz (cu etaj).
Omnibuz, substantiv
Sinonime:
(vehicul pentru transportul în comun) autobuz, trăsură, (variantă) omnibus.
Omnicolor, adjectiv
Sinonime:
multicolor, policrom, policromic, versicolor.
Omnidirecțional, adjectiv
Sinonime:
multidirecțional.
Omnipotent (omnipotentă), adjectiv
Sinonime:
atotputernic, autocrat, cu autoritate absolută, invincibil, invulnerabil.
Omnipotenţă, substantiv
Sinonime:
absolutism, atotputernicie, autoritate absolută, dominație, invincibilitate, invulnerabilitate, putere nelimitată, (variantă învechită) omneputință.
Omniprezent, adjectiv
Sinonime:
ubicuu, ubicuitar, ubicvist.
Aborigen (aborigenă), adjectiv Sinonime:
băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Achita, verb Sinonime:
a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Animal, substantiv neutru Sinonime:
vietate, făptură, vieţuitoare; fiară, jivină, dobitoc, vită, creatură, lighioană, (figurat) om grosolan.
Apaş, substantiv masculin Sinonime:
tâlhar, asasin, ucigaş, hoţ, om de nimic; derbedeu, huligan, haimana, golan.
Apoteoză, substantiv feminin Sinonime:
preamărire, slăvire, glorificare, consacrare, elogiu, triumf. Apoteoza, verb
Sinonime:
a cânta, a cinsti, a deifica, a diviniza, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, a zeifica.
Aproapele, substantiv masculin Sinonime:
semen, om, individ, persoană.
Armonie, substantiv feminin Sinonime:
acord, concordanţă, consens, potrivire, bună înţelegere; omogenitate, regularitate, simetrie, unanimitate.
Asasin, substantiv masculin
Sinonime:
bandit, călău, criminal, executor, fratricid, homicid, infanticid, linșor, măcelar, omorâtor, omucigaș, paricid, patricid, regicid, sicar, spadasin, strangulator, sugrumător, tâlhar, tiranicid, ucigaş, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț, (învechit) tăietor. Asasin, adjectiv
Sinonime:
criminal, homicid, omorâtor, omucigaș, otrăvitor, ucigaș, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț.
Asasina, verb Sinonime:
a omorî, a ucide, a suprima, a lichida, a trimite pe lumea cealaltă, a executa.
Asasinat, substantiv neutru Sinonime:
omor, ucidere, crimă, omucidere; (familiar) lichidare, executare. Asasinat, adjectiv
Sinonime:
omorât.
Atentat, substantiv neutru
Sinonime:
agresiune, asasinat, atac, atentare, atingere, camuflet, complot, crimă, delict, fărădelege, infracţiune, ofensă, sacrilegiu, tentativă de omor, ultraj, viol, violare, violență.
Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Bandit, substantiv masculin
Sinonime:
apaș, asasin, bucanier, camorrist, canalie, criminal, delincvent, escroc, filibustier, forban, gangster, hoț, mafios, mafiot, mizerabil, nelegiuit, nemernic, om în afara legii, pirat, răufăcător, scelerat, tâlhar, terorist, ticălos, yakuza, (familiar) afurisit, (franțuzism) brigand, (învechit) fur, (învechit) războinic, (regional) furător, (regional) robalău, (Transilvania) lotru.
Bărbat, substantiv masculin Sinonime:
om; soţ.
Blajin (blajină), adjectiv Sinonime:
blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.
Blând (blândă), adjectiv Sinonime:
blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.
Blândeţe, substantiv feminin Sinonime:
bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.
Bonz, substantiv masculin
Sinonime:
budist, cap, călugăr (budist), căpetenie, conducător, lider, mandarin, om influent, personaj de vază, preot (budist), şef, ştab.
Brigand, substantiv masculin Sinonime:
tâlhar, hoţ, bandit, gangster, pirat, rechin; om necinstit; canalie, scelerat, ticălos, vandal.
Bunătate, substantiv feminin Sinonime:
buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.
Buric, substantiv neutru Sinonime:
ombilic; (figurat) mijloc, centru; miez.
Cald (caldă), adjectiv Sinonime:
călduros, pus la foc, încins; proaspăt, de curând, nou, recent; (figurat) amabil, binevoitor, cordial, prietenos, afectuos, sincer, bun, omenos.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Catâr, substantiv masculin Sinonime:
măgar, asin; om încăpăţânat, îndărătnic. Catar, substantiv
Sinonime:
guturai.
Căciulă, substantiv feminin
Sinonime:
cușmă, passe-montagne, pălărie, șapcă; (figurat, popular) cap, individ, ins, om, persoană.
Cămătar, substantiv masculin
Sinonime:
(învechit) camatnic, cămătarnic, cămătaş, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf; (figurat) om zgârcit, interesat, lipsit de scrupule.
Căpcăun, substantiv masculin Sinonime:
canibal, antropofag; (figurat) om rău, crud, sălbatic.
Cărturar, substantiv masculin Sinonime:
învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.
Căsăpi, verb (popular) Sinonime:
a tăia, a omorî, a ucide, a măcelări, a distruge.
Căzătură, substantiv feminin Sinonime:
cădere; (depreciativ) om bătrân, neputincios; (figurat) ins imoral, depravat, corupt.
Cineva, pronume Sinonime:
oarecare, oarecine, vreunul; (familiar) om de valoare, personalitate, somitate.
Cioflingar, substantiv masculin Sinonime:
om de nimic, secătură, pierde-vară, vagabond.
Cordon, substantiv neutru
Sinonime:
centură, curea, cingătoare, brâu, şerpar, (regional) bată, betelie, lentă, şnur; frontieră, graniţă, hotar, limită teritorială; (geografie) (cordon litoral) lido, perisip, săgeată litorală; (anatomie) (cordon ombilical) ombilic.
Creatură, substantiv feminin Sinonime:
fiinţă, făptură, om, ins, persoană, individ.
Crimă, substantiv feminin
Sinonime:
ucidere, omor, asasinat, moarte, omorâre, omucidere, (livresc) homicid, (învechit) deşugubină, omucid, sângi, ucigătură.
Criminal (criminală), adjectiv și substantiv
Sinonime:
ucigaş, asasin, nelegiuit, bandit, omorâtor, (livresc) homicid, (rar) omucigaş, ucigător, (învechit) criminalist, omucid, războinic, şugubăţ; (adjectiv) (învechit) criminalicesc.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Curăţa, verb
Sinonime:
a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.
Custură, substantiv feminin
Sinonime:
lamă, tăiș, ascuțiș, briceag, cuțit, fier, limbă; placă de metal; ferăstrău, firez; fierul coasei; ciorsă, bleau; daltă; brăzdar de plug; creastă stâncoasă de munte, karling; om cu apucături rele, hoț, custurar.
Cuvios, adjectiv
Sinonime:
credincios, cucernic, cuviincios, decent, evlavios, inteligent, milostiv, omenos, pios, politicos, preacredincios, religios, sfânt, smerit, (franțuzism) devot, (în limbajul bisericesc) drept, (învechit și regional) smernic, (învechit) asemănător, (învechit) bine-credincios, (învechit) blagocestiv, (învechit) distins, (învechit) frumos, (învechit) înțelept, (învechit) just, (învechit) motivat, (învechit) pietos, (învechit) postnic, (învechit) potrivit, (învechit) pravoslavnic, (învechit) preapodobit, (învechit) preapodobnic, (învechit) râvnitor, (învechit) respectuos, (învechit) suficient, (variantă) (învechit) cuvinios, (variantă) (învechit) cuvinos. Cuvios, substantiv
Sinonime:
călugăr, cucernic, reverend, sfânt.
Decima, verb
Sinonime:
(învechit) a zeciui, (figurat) a secera; a distruge, a omorî, a nimici, a suprima, a masacra.
Dedicaţie, substantiv feminin Sinonime:
închinare, omagiu, consacrare.
Dobitoc, substantiv neutru
Sinonime:
animal, vită; om prost, tâmpit, om fără socoteală, nătâng.
Domn, substantiv masculin
Sinonime:
stăpân, posesor, jupân; domnitor, voievod, prinţ, rege, monarh; om bogat, aristocrat, nobil; (Domnul) Dumnezeu, Isus Hristos; cucon, (învechit şi familiar) musiu, (grecism învechit) chir, (italienism învechit) signor; bărbat, orăşean, soţ, târgoveţ.
Dovedi, verb
Sinonime:
a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.
Elipsă, substantiv feminin
Sinonime:
omitere, omisiune, lipsă, neglijare, uitare, absență; oval, orbită, tur.
Enciclopedic (enciclopedică), adjectiv
Sinonime:
atotcunoscător, atotștiutor, complex, cuprinzător, enciclopedist, omniscient, vast, (învechit) enchiclopedicesc; (variante învechite) enchiclopedic, enciclopidic, enghiclopedic.
