Ori, conjuncție Sinonime:
sau, fie că.
Oribil (oribilă), adjectiv Sinonime:
dezgustător, repugnant, urât, mizerabil, îngrozitor, infect, hidos.
Oricând, adverb Sinonime:
în orice timp, când vrei.
Oricare, pronume nehotărât Sinonime:
indiferent care, care vrei, oricine, fiecine.
Oricât, adverb Sinonime:
indiferent cât, cât vrei.
Orice, pronume nehotărât Sinonime:
indiferent ce, ce vrei.
Oricine, pronume nehotărât Sinonime:
oricare.
Oricum, adverb Sinonime:
indiferent cum, în orice fel, cum vrei.
Orient, substantiv neutru Sinonime:
răsărit, est.
Orienta, verb Sinonime:
a dirija, a îndrepta, a indica drumul, a conduce.
Oriental (orientală), adjectiv Sinonime:
răsăritean, estic.
Orientalicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
estic, oriental, răsăritean.
Orientare, substantiv feminin
Sinonime:
cale, călăuzire, concepție, conducere, convicțiune, convingere, direcţie, dirijare, gând, ghidare, idee, înclinare, îndreptare, îndrumare, judecată, linie, opinie, părere, principiu, sens, tendință, vedere, viziune, (învechit) orientație.
Orientație, substantiv
Sinonime:
(învechit) orientare.
Orientativ, adjectiv
Sinonime:
informativ.
Orientator, adjectiv
Sinonime:
călăuzitor, direcțional, îndrumător, orientativ, (învechit și regional) orientător.
Orificiu, substantiv neutru Sinonime:
deschidere, gaură, bortă.
Orighinal, adjectiv (învechit)
Sinonime:
original.
Orighinalnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
original.
Orighine, substantiv (învechit)
Sinonime:
origine.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Originalitate, substantiv
Sinonime:
bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.
Originar (originară), adjectiv
Sinonime:
aborigen, autohton, congenital, de obârşie, de origine, indigen, infuz, inițial, în forma de la început, înnăscut, nativ, natural, prim, primar, primitiv, primordial, provenind din, visceral.
Origine, substantiv feminin Sinonime:
obârşie, început, provenienţă, izvod, rădăcină, sursă, sorginte.
Oriîncotro, adverb
Sinonime:
indiferent în ce direcție, indiferent încotro, în orice direcţie, încotro vrei, orișiunde, oriunde, pretutindeni, (învechit) oareunde, (învechit) tutindeni, (rar) fieunde.
Oripila, verb
Sinonime:
a agasa, a enerva, a exaspera, a impacienta, a indispune, a irita, a supăra foarte tare; a înfiora, a îngrozi, a teroriza.
Oripilant (oripilantă), adjectiv
Sinonime:
agasant, enervant, iritant; înfiorător, îngrozitor.
Oripilat (oripilată), adjectiv
Sinonime:
agasat, enervat, iritat, impacientat; îngrozit, înfiorat.
Orişicum, adverb
Sinonime:
fiecum, nu importă cum, oricum, (învechit) fieștecum, (învechit) fitecum.
Orişiunde, adverb (popular)
Sinonime:
încotro, oriîncotro, oriunde, pretutindeni, (învechit) oareunde, (învechit) tutindeni, (rar) fieunde.
Oriunde, adverb
Sinonime:
încotro, oriîncotro, orișiunde, pretutindeni, (învechit și popular) orunde, (învechit) oareunde, (învechit) tutindeni, (rar) fieunde, (regional) oriiunde, (regional) oriune.
Orizanină, substantiv
Sinonime:
(biochimie) acid aberic, vitamina B1.
Orizon, substantiv
Sinonime:
orizont.
Orizont, substantiv neutru Sinonime:
zare.
Orizontal, adjectiv
Sinonime:
culcat, longitudinal, (învechit) lungitudinal.
Orizontalicește, adverb (învechit)
Sinonime:
în mod orizontal, (variantă) horizontalicește.
Orizontalitate, substantiv
Sinonime:
planeitate.
Orizontaliza, verb
Sinonime:
a așeza în poziție orizontală, a cala, a nivela.
Orizontalizare, substantiv
Sinonime:
calare, îndreptare, nivelare.
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime:
abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.
Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime:
abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.
Aborigen (aborigenă), adjectiv Sinonime:
băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.
Acar, substantiv masculin
Sinonime:
macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță. Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
acăr, măcar. Acar, conjuncție (regional)
Sinonime:
cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.
Adesea, adverb Sinonime:
des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.
Ascendenţă, substantiv feminin Sinonime:
origine, obârşie, strămoşie; ancestru, filiație, genealogie, ereditate.
Atroce, adjectiv Sinonime:
cumplit, teribil, groaznic, fioros, sângeros, crunt, îngrozitor, oribil, dureros, feroce, insuportabil, monstruos.
Autentic (autentică), adjectiv Sinonime:
real, veridic, verosimil, indiscutabil, indubitabil, netăgăduit, nefalsificat, adevărat, neîndoios, cert, sigur; original.
Avan (avană), adjectiv Sinonime:
straşnic, groaznic, cumplit, crud, rău, hain, teribil, oribil.
Axa, verb Sinonime:
a centra, a fixa, a echilibra; a se baza pe (ceva). Axă, substantiv
Sinonime:
(matematică) dreaptă orientată.
Baroc (barocă), adjectiv Sinonime:
(despre stil) rococo; (figurat) bizar, ciudat, abracadabrant, excentric, exuberant, extravagant, insolit, original.
Baștină, substantiv feminin
Sinonime:
loc de naștere, origine, patrie, țară; (sens învechit) moșie, patrimoniu, (învechit și popular) ocină, (învechit) baștenă, (învechit) ohabă.
Baza, verb (reflexiv) Sinonime:
a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva). Bază, substantiv feminin Sinonime:
temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.
Bimensual (bimensuală), adjectiv
Sinonime:
(de două ori pe lună) bilunar; (o dată la două luni) bimestrial.
Bizarerie, substantiv feminin Sinonime:
anomalie, ciudăţenie, curiozitate, extravaganţă, excentricitate, curiozitate, fantezie, bazaconie, monstruozitate, nebunie, originalitate, paradox, singularitate.
Borât (borâtă), adjectiv (rar) Sinonime:
dezgustător, hidos, urât, diform, grețos, oribil, respingător.
Cat, substantiv neutru Sinonime:
etaj. Cât, prepoziție Sinonime:
ca, precum. Cât, conjuncție
Sinonime:
că, de, încât; ca, cum, precum; oricât; ci, ce, cum. Cât, adverb
Sinonime:
(popular) precât; ce. Cât, substantiv
Sinonime:
(matematică) (învechit) câtuitor, cuprinzător, cvoţient, petrecător.
Cauza, verb Sinonime:
a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere. Cauză, substantiv feminin Sinonime:
motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.
Călăuzi, verb Sinonime:
a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.
Chenzinal (chenzinală), adjectiv Sinonime:
bilunar, de două ori pe lună.
Cine, pronume Sinonime:
care, cel ce, acela care; fiecare, oricine, oricare.
Ciudos (ciudoasă), adjectiv
Sinonime:
bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu; (adjectiv și substantiv) gelos, invidios, pizmaş, pizmuitor, ranchiunos.
Coborî, verb Sinonime:
a (se) da jos, a descinde; a (se) lăsa jos; a reduce, a scădea, a micşora; (reflexiv) a proveni, a avea originea; (figurat, reflexiv) a se înjosi, a se umili.
Concepţie, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, cugetare, doctrină, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livresc) convicţiune; teorie, teză; (biologie) concepere, procreare, (învechit şi popular) zămislire.
Conduce, verb
Sinonime:
a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.
Curios (curioasă), adjectiv (figurat)
Sinonime:
ciudat, straniu, aparte, neobișnuit, indiscret, surprinzător, original; scormonitor, distractiv, amuzant, bizar, picant.
Curiozitate, substantiv feminin Sinonime:
dorinţă de a afla, interes; ciudăţenie, manie; originalitate, bizarerie.
Des, adverb
Sinonime:
adesea, repetat, de multe ori, frecvent, grăbit, iute, rapid. Des, adjectiv
Sinonime:
adânc, apropiat, bătut, bogat, compact, frecvent, grăbit, iute, rapid, repetat.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Diavolesc (diavolească), adjectiv Sinonime:
drăcesc, infernal, oribil, diabolic.
Direcţie, substantiv feminin
Sinonime:
orientare, perspectivă, sens, parte, cale, linie, curs; conducere.
Dirija, verb
Sinonime:
a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a regla, (rar) a dirigui, (livresc) a direcţiona, (figurat) a canaliza.
Drapel, substantiv neutru
Sinonime:
steag, stindard, flamură, (rar) bandieră, pavilion, (învechit şi regional) banderiu, prapur, fanion; (istorie) gonfalon, oriflamă.
Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime:
orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.
Dubla, verb
Sinonime:
a capitona, a căptuşi, a deveni dublu, a duplica, a executa un dublaj, a îndoi, a înlocui (un actor), a însoți, a multiplica, a pune în dublu, a reduplica, a se mări de două ori, a secunda, a uni două câte două, (despre nave) a ocoli un cap, (învechit) a îndupleca, (sport) a depăși cu un tur un concurent. Dublă, substantiv
Sinonime:
baniţă, dublu-decalitru, (filmare) cadru returnat, (la unele jocuri cu zaruri) pereche, (variantă) dublu.
Elementar (elementară), adjectiv
Sinonime:
de bază, fundamental, esenţial, de prim ordin, principal, simplu, uşor, puţin complicat, la îndemâna oricui, primar, rudimentar, natural.
Est, substantiv neutru
Sinonime:
răsărit, orient, soare-răsare, (regional) răsai, răsăriş, zorit, (învechit) ost.
Excentric (excentrică), adjectiv Sinonime:
neobişnuit, ciudat, original, bizar, extravagant, fistichiu.
Excesiv (excesivă), adjectiv
Sinonime:
exagerat, abuziv, nemoderat, exorbitant, bolnăvicios, oribil, insuportabil, monstruos, scandalos, nerezonabil, nebun; (cu rol de adverb) din cale afară de, nespus de, foarte, prea, extraordinar de.
Execrabil (execrabilă), adjectiv
Sinonime:
respingător, detestabil, oribil, scârbos, dezgustător, greţos, incalificabil, turpid.
Explica, verb
Sinonime:
a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Extracţie, substantiv feminin
Sinonime:
extragere, scoatere; (rar) origine, naştere, obârşie, provenienţă.
Extravagant (extravagantă), adjectiv Sinonime:
excentric, neobişnuit, exagerat, ciudat, original, bizar.
Extravaganţă, substantiv feminin
Sinonime:
excentritate, ciudăţenie, bizarerie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism.
Fel, substantiv masculin
Sinonime:
mod, manieră, chip, procedeu, cale; varietate, soi, gen, sort, sortiment, categorie; fire, natură, caracter, temperament; origine, neam, familie, spiţă; obicei, datină, tradiţie, (la plural) moravuri; stil, regim, sens, specie, tip, teapă, specimen, (regional) modru, factură.
Fereastră, substantiv feminin
Sinonime:
geam, vitraliu, hublou, lucarnă, spirai, vasistas; breșă, fantă, orificiu, sabord.
Filistin, substantiv masculin Sinonime:
meschin, rău, mărginit, limitat, fără orizont.
Filon, substantiv neutru
Sinonime:
vână, fir, zăcământ; (la figurat) sursă, izvor, origine.
Fistichiu (fistichie), adjectiv
Sinonime:
exagerat, trăsnit, bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu; (de culoarea fisticului) verde-gălbui.
