Împăca, verb Sinonime:
a linişti, a domoli, a pacifica, a potoli, a îmbuna, a îmblânzi, a împăciui; a satisface, a mulţumi; a se concilia, a cădea de acord; a se obişnui, a se deprinde, a se familiariza.
Împăcăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
conciliant, împăciuitor.
Împăcăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
conciliere, împăcare.
Împăcare, substantiv
Sinonime:
acord, alinare, calmare, conciliație, conciliere, convenție, domolire, familiarizare, îmblânzire, îmbunare, împăcat, înțelegere, învoială, liniștire, potolire, reconciliere, (învechit) împăcăciune, (învechit) împăcăluire, (învechit) împăcătură, (învechit) împăceluire, (învechit) împăciuială, (învechit) păceluire, (învechit) păceluit, (învechit) păciuilire, (învechit) păciuire, (popular) împăciuire.
Împăcătoare, substantiv (învechit)
Sinonime:
jertfă de împăcare.
Împăcător, adjectiv
Sinonime:
conciliant, împăciuitor, (învechit) împăcăcios, (învechit) înduplecător.
Împăcătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
iubire de pace, împăcare, liniștire, pace, pacificare.
Concilia, verb
Sinonime:
a acomoda, a arbitra, a împăca, a media, a pune de acord, a reconcilia, (popular) a învoi.
Conciliere, substantiv feminin Sinonime:
împăcare, unire, acord, conciliaţie.
Deprinde, verb
Sinonime:
a (se) obişnui, a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) învăţa, a (se) deda, a (se) încadra, a se împăca, a dresa, a-și însuşi.
Echilibru, substantiv neutru
Sinonime:
stabilitate, statornicie, cumpănă, cumpăneală, cumpănire, (rar) statică; (figurat) linişte, împăcare, tihnă, armonie.
Îmbuna, verb Sinonime:
a îmblânzi, a îndupleca, a împăca, a linişti, a potoli.
Împăciuitor (împăciuitoare), adjectiv
Sinonime:
conciliant, conciliator, îngăduitor, pacificator, (învechit) împăcăcios, (învechit) înduplecător.
Însenina, verb Sinonime:
a (se) lumina, a se deschide (cerul); a (se) înveseli, a (se) linişti, a se împăca
Învoi, verb
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Mlădios (mlădioasă), adjectiv
Sinonime:
adaptabil, armonios, conciliant, cu mișcări grațioase, docil, elastic, flexibil, grațios, maleabil, melodic, melodios, mlădiat, mlădiu, muiecios, muzical, nehotărât, plăcut (la auz), sonor, sprinten, suplu, unduios, (figurat) expresiv, (figurat) împăcăcios, (figurat) supus, (variantă) înmlădos.
Obişnui, verb
Sinonime:
a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) folosi des, a (se) învăţa, a practica, a se împăca, (învechit) a (se) obicinui, (învechit) a (se) obiciui, (învechit) a metahirisi, (învechit) a se politici, (popular) a se îndătina, (regional) a (se) hârsi, (Transilvania) a sucui.
Pace, substantiv feminin
Sinonime:
linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, reconciliere; înţelegere, acord, învoială.
Pacifica, verb
Sinonime:
a aduce împăcarea, a alina, a aplana, a armoniza, a atenua (durerea fizică), a calma, a concilia, a descrește, a diminua, a domoli, a împăca, a împăciui, a înlătura, a linişti, a micșora, a modera, a pondera, a potoli, a pune capăt, a readuce la pace, a reduce, a restabili liniștea sufletească, a restabili ordinea, a restabili pacea, a scădea, a slăbi, a tempera, a tranchiliza.
Refugiu, substantiv neutru Sinonime:
adăpost, fugă, retragere; (figurat) consolare, alinare, mângâiere, împăcare.
Resemna, verb Sinonime:
a se împăca, a accepta, a se supune, a suporta, a se resigna.
Senin, substantiv neutru Sinonime:
seninătate, limpezime, claritate, puritate, transparenţă; (figurat) linişte, pace, împăcare, calm, armonie, înţelegere, satisfacţie, fericire.
Seninătate, substantiv feminin Sinonime:
limpezime, claritate, puritate; (figurat) tihnă, linişte, pace, împăcare, calm, armonie.
Uşurat (uşurată), adjectiv
Sinonime:
descărcat, despovărat, micşorat, redus, scăzut; (figurat) fără grijă, împăcat, liniștit, mulţumit, scăpat de o grijă.
Calmare, substantiv
Sinonime:
alinare; domolire, îmblânzire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire; atenuare.
Calmat, adjectiv
Sinonime:
domolit, îmblânzit, îmbunat, împăcat, liniştit, nestimulat, potolit; calm. Calmat, substantiv
Sinonime:
calmare, destindere, destins, liniștire, relaxare.
Conciliaţie, substantiv
Sinonime:
conciliere, împăcare.
Dezmânia, verb
Sinonime:
a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli.
Cu ușurare, locuțiune
Sinonime:
împăcat sufletește, mulțumit.
Păcelui, verb (învechit)
Sinonime:
a împăca, a pacifica.
Păciui, verb
Sinonime:
a împăca.
Păciuire, substantiv
Sinonime:
astâmpăr, calm, împăcare, liniște, odihnă, pace, pacificare, repaus, tihnă.
Împăciui, verb (popular)
Sinonime:
a (se) împăca, a face pace, a pacifica, a restabili raporturile de prietenie.
Împăciuire, substantiv
Sinonime:
acord, armonie, concordie, împăcare, înțelegere, pace, unire, (livresc) concert, (popular) potriveală.
Împăciuit, adjectiv (popular)
Sinonime:
împăcat, liniștit, mulțumit, satisfăcut.
Conciliat, adjectiv
Sinonime:
decis, împăcat.
Reconcilia, verb
Sinonime:
a concilia, a împăca, a pune de acord, a reacomoda, a reapropia.
Reconciliere, substantiv
Sinonime:
conciliere, împăcare, înțelegere, punere de acord, reapropiere, (învechit) reconciliare, (învechit) reconciliație.
Resemnare, substantiv
Sinonime:
abandon, acceptare, împăcare (cu răul), renunțare, (învechit) resemnaţie, (învechit) resignare, (învechit) resignație.
Îmblânzire, substantiv
Sinonime:
blândețe, calmare, domesticire, domolire, îmblânzeală, îmbunare, împăcare, liniștire, mângâiere, potolire, (figurat) atenuare, (învechit) blânzire, (învechit) dumesnicire.
Nărăvire, substantiv
Sinonime:
ceartă, deprindere, învăț, nărav, nărăveală, obicei (rău), obișnuință, (ironic) neînțelegere, (învechit) păsuire, (învechit) permisiune, (regional) împăcare, (regional) înțelegere.
Țistui, verb
Sinonime:
a calma, a domoli, a face tăcere, a impune tăcere, a îmblânzi, a îmbuna, a împăca, a liniști, a modera, a piui, a potoli, a șuiera, a tempera, a țiui, a vâjâi.
Pacificaţie, substantiv (învechit)
Sinonime:
conciliere, împăcare, menținerea păcii, pacificare, reconciliere, restabilirea păcii, (variantă) pacificațiune.
Pacificare, substantiv
Sinonime:
aplanare, împăcare, înlăturare, liniștire, odihnă de veci, pace, restabilire a păcii, (învechit) pacificație, (învechit) păceluire, (învechit) păciuilire, (învechit) păciuire.
Pacificat, adjectiv
Sinonime:
domolit, împăcat, liniștit, potolit, supus.
Îmbunat, adjectiv
Sinonime:
binedispus, binevoitor, blând, calmat, consolat, convins, domolit, îmblânzit, împăcat, încurajat, îndreptat, liniștit, potolit, (învechit) împodobit. Îmbunat, substantiv
Sinonime:
binedispunere, consolare, îmbunare, împăcare, încurajare, potolire, (desuet) lingușire, (învechit) convingere, (rar) mângâiere, (regional) promisiune, (și figurat) îmblânzire.
Îmbunare, substantiv
Sinonime:
binedispunere, calmare, consolare, domolire, flatare, îmbunat, împăcare, încurajare, îndreptare, lingușeală, lingușire, liniștire, măguleală, măgulire, potolire, (învechit) convingere, (rar) mângâiere, (regional) promisiune, (și figurat) îmblânzire.
