Convieţuire, substantiv
Sinonime:
coabitare, viețuire.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Contemporaneitate, substantiv feminin
Sinonime:
actual, actualitate, coexistență, concomitență, conviețuire, epoca contemporană, lumea de azi, modernitate, prezent, simultaneitate, sincronie, (variantă) contemporanitate.
Trai, substantiv neutru Sinonime:
viaţă, existență; convieţuire. Trăi, verb Sinonime:
a fi, a exista, a vieţui, a dăinui, a dura, a se menţine, a petrece; a mânca, a se nutri, a se hrăni (cu).
Coabitare, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) coabitaţie, convieţuire, trai.
Coabitaţie, substantiv
Sinonime:
coabitare, coexistență, concubinaj, conviețuire, promiscuitate; (variante învechite) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Concubinaj, substantiv
Sinonime:
coexistență, coabitare, conviețuire, uniune consensuală, uniune liberă, (învechit) ţiitorie; promiscuitate.
Conlocuire, substantiv
Sinonime:
coabitare, conviețuire, viață în comun.
Promiscuitate, substantiv
Sinonime:
amestec, coabitare penibilă într-un spațiu restrâns, conviețuire în imoralitate, familiaritate, proximitate, vecinătate.
Locuire, substantiv
Sinonime:
domiciliere, ședere, (învechit) conviețuire, (învechit) domiciliu, (învechit) rezidare, (popular) sălășluire.
