Amestec, substantiv neutru Sinonime:
imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.
Branşament, substantiv neutru Sinonime:
racordare, legătură, conectare, contact, unire, joncțiune, cuplare.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Coaliţie, substantiv feminin Sinonime:
alianţă, asociere, unire.
Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.
Conciliere, substantiv feminin Sinonime:
împăcare, unire, acord, conciliaţie.
Conjugare, substantiv feminin
Sinonime:
flexiune verbală; îmbinare, împletire, unire.
Cratimă, substantiv feminin Sinonime:
liniuță de unire.
Fraternizare, substantiv feminin Sinonime:
înfrăţire, unire; solidarizare, asociere.
Joncţiune, substantiv feminin Sinonime:
legătură, împreunare, unire, racord, contact.
Legătură, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.
Mariaj, substantiv neutru
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, conjugalitate, (figurat) unire.
Sudură, substantiv feminin
Sinonime:
aderență, brazură, coalescență, joncțiune, sudaj, sudare, sutură; (figurat) îmbinare, închegare, legătură, unire (strânsă).
Uniune, substantiv feminin Sinonime:
unire, alianţă, legătură, fuziune; ligă, federaţie, confederaţie, asociaţie.
Adelfofagie, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) unirea a doi gameţi de acelaşi sex.
Aglutinare, substantiv
Sinonime:
aglutinație, aglutinațiune, alipire, lipire, reunire, sudare, unire.
Alipire, substantiv
Sinonime:
aderare, aglutinare, alăturare, anexare, atașare, încorporare, lipire, reunire, sudare, unire, (învechit) concubinaj.
Anexare, substantiv
Sinonime:
adăugare, adjoncțiune, alăturare, alipire, anexat, anexiune, încorporare, unire; (istorie) Anschluss.
Asamblaj, substantiv
Sinonime:
acuplaj, asamblare, broșaj, încastrare, joncțiune, montaj, racord, reunire, sudură, unire.
Asamblare, substantiv
Sinonime:
asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire.
Concert, substantiv
Sinonime:
audiție, reprezentație, recital; compoziţie muzicală; acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.
Comisură, substantiv
Sinonime:
(anatomie) punct de unire a două părți anatomice; (comisura buzelor) colţul gurii.
Concordie, substantiv
Sinonime:
acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.
Conectare, substantiv
Sinonime:
branșare, conexiune, racordare, sudare, unire.
Conjuncție, substantiv
Sinonime:
unire, lipire; dar, ori, sau, și, deci, nici, căci.
Fuzionare, substantiv
Sinonime:
contopire, fuziune, unire.
Liniuţă, substantiv
Sinonime:
linioară, linie; (lingvistică) (liniuţă de unire) cratimă, linioară, trăsură de unire.
Uniciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
alianță, unire, unitate, (variantă) unăciune, (variantă) uneciune.
Neunire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, lipsă de unire, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
Unitate, substantiv
Sinonime:
cifră, număr, unu; armonie, coeziune, fraternitate, identitate, indivizibilitate, legătură, omogenitate, solidaritate, tot indivizibil, tot unitar, uniformitate, unime, unire, (unitate statistică) individ; armată, batalion, divizie, formație militară, oaste, pluton, regiment, secție, trupă; departament, firmă, institut, instituție, întreprindere, minister, prefectură, sector, sferă.
Linioară, substantiv
Sinonime:
linie, liniuţă, (liniuță de unire) cratimă.
Sudare, substantiv
Sinonime:
aglutinare, alipire, brazură, lipire, reunire, sudaj, sudat, sudură, unire.
Adjoncțiune, substantiv
Sinonime:
adăugare, adițiune, adunare, alipire, alonjă, anexare, anexă, anexiune, avenant, reuniune, unire.
Reunire, substantiv
Sinonime:
adunare, aglutinare, alipire, asamblare, convocare, întrunire, lipire, regrupare, sudare, unificare, unire.
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Împăciuire, substantiv
Sinonime:
acord, armonie, concordie, împăcare, înțelegere, pace, unire, (livresc) concert, (popular) potriveală.
Conglomerare, substantiv
Sinonime:
conglomerat, conglomerație, îngrămădire, unire, (învechit) conglomerațiune.
Agregare, substantiv
Sinonime:
agregație, alipire, unire (într-un tot).
Îngemănare, substantiv
Sinonime:
amestecare, îmbinare, împerechere, împreunare, unire, (livresc) geminaţie.
Înfrăţire, substantiv
Sinonime:
dragoste frățească, fraternitate, fraternizare, frăţie, înfrățit, lăstărire, prietenie frățească, prietenie strânsă, solidaritate, unire, unitate, (învechit) frățietate.
Închegare, substantiv
Sinonime:
aglomerație, cimentare, coagulare, consolidare, economisire, împreunare, închegat, îngroșare, înjghebare, întărire, întocmire, învârtoșare, legare, prindere, sleire, solidificare, strângere la un loc, unire trainică, (figurat) coerență, (figurat) întruchipare, (figurat) întrupare, (figurat) materializare, (livresc) conglutinare, (rar) încetare, (regional) închegătură.
Obștire, substantiv (învechit)
Sinonime:
anunțare, dare în vileag, înștiințare, știre; asociație, comunitate, unire.
Legătuință, substantiv
Sinonime:
angajament, angajare, învoială, laț, legătură, obligație, pact, tratat, unire.
Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Legare, substantiv
Sinonime:
acostare, agasare, ancorare, arăcire, armonizare, atașare, bandajare, broșare, capturare, cartonare, cercuială, cercuire, cercuit, conectare, corelare, cuplare, enervare, ferecare, fixare, imobilizare, interrelaționare, îmbrobodire, încastrare, închegare, înfrățire, îngroșare, înhămare, înjugare, înnădire, înnodare, înțepenire, învârtoșare, legat, obligare, pansare, pansat, persecutare, plictisire, priponire, racordare, raportare, relație de prietenie, sâcâire, schingiuire, solidificare, strângere, strâns, supărare, suturare, torturare, țintuire, unire, zădărâre, (figurat) împiedicare, (figurat; învechit) întemnițare, (figurat; învechit) robie, (învechit) alegare, (învechit) anulare, (învechit) fermecare, (învechit) încleiere, (învechit) oprire, (învechit) priponeală, (legare de glie) înrobire, (popular) chezășire, (popular) interdicție, (popular) întărire, (popular) oblojire, (popular) oblojit, (rar) cartonaj, (rar) înnodătură, (regional) compactare.
Luare, substantiv
Sinonime:
achiziționare, adoptare, apucare, căsătorie, confiscare, cucerire, cumpărare, cumpărat, dobândire, îmbolnăvire, încasare, înhățare, înlăturare, înșfăcare, luat, obținere, ocupare, ocupație, preluare, primire, prindere, prins, procurare, sechestrare, târguire, unire, (familiar și figurat) umflare, (franțuzism învechit) conchetă, (învechit și popular) distracție, (învechit și popular) poftă, (învechit și popular) voioșie, (învechit) loare, (învechit) luătură, (învechit) luoare, (învechit) luore, (învechit) scumpărătoare, (Transilvania; învechit) excepție; (luare-aminte) atenție, băgare de seamă, curiozitate, grijă, interes, observare, privire, prudență, (învechit) perierghie.
Însurare, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, (figurat) unire, (învechit) însurăciune; descotorosire, omorâre.
Însurat, substantiv
Sinonime:
căsătorie, însurare, însurătoare, omorâre, (figurat) unire, (învechit) însurăciune. Însurat, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, omorât, (despre încălțăminte) pingelit, (figurat) unit.
Misticism, substantiv
Sinonime:
anagogie, contemplație, extaz, mistică, misticitate, unire cu Dumnezeu.
Coniugiu, substantiv (latinism)
Sinonime:
căsătorie, mariaj, matrimoniu, unire, uniune, (variantă) conjugiu.
