Ocol, substantiv neutru Sinonime:
înconjur, circumferinţă; îngrăditură; ţarc; curte, bătătură, ogradă; circumscripție, raion.
Ocoleală, substantiv
Sinonime:
ocol, ocolire, ocolitură.
Ocoli, verb Sinonime:
a înconjura; a împrejmui, a îngrădi; a evita, a se abate, a ieşi din subiect; a umbla brambura, a umbla hai-hui.
Ocolire, substantiv
Sinonime:
eludare, evitare, ignorare, împiedicare, înconjur, înconjurare, îndepărtare, înlăturare, ocol, ocoleală, ocoliș, ocolit, ocolitură, preîntâmpinare, prevenire, prevenție, (figurat) divagare, (învechit și regional) apărare, (învechit și regional) împresurare, (învechit) asediere, (învechit) delimitare, (învechit) împrejmuire, (popular) cutreierare, (regional) răsfățare.
Ocolitor, adjectiv
Sinonime:
împrejmuitor, înconjurător, ocolit.
Ocolitură, substantiv
Sinonime:
ocolire, (învechit și popular) împrejmuire.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Cârmeală, substantiv feminin Sinonime:
întorsătură, cotitură, ocol, ocolire, abatere; (figurat) şovăială, ezitare, codire, eschivare.
Cârmi, verb Sinonime:
a coti, a întoarce, a ocoli, a se abate; (figurat) a şovăi, a ezita, a se codi, a se eschiva.
Cot, substantiv neutru
Sinonime:
cotitură, întorsătură, ocoliş, meandru; (prin Transilvania) şing; (figurat) colţ, colţar, cotlon, dreptar, echer, unghi, ungher.
Cotitură, substantiv feminin
Sinonime:
cot, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoitură, (popular) cârmeală, cârnitură, întorsură, sucitură, (Oltenia şi Banat) covei, meandru, curbă; golf, întorsătură, răscruce, turnură; (despre ape) (învechit și regional) cărjovăitură, (învechit și regional) cârjoitură.
Cuprins, substantiv neutru
Sinonime:
conţinut; întindere, suprafaţă, spaţiu, loc, ţinut, regiune; tablă de materii, sumar, întins, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat, limită, (rar) perimetru, (învechit) ocol, (rar) plin, corp, materie, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax; cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ulucă. Cuprins, adjectiv
Sinonime:
avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.
Curte, substantiv feminin
Sinonime:
ogradă, bătătură; rezidenţă, sediu; atenţie, interes, afecţiune (faţă de o femeie); (regional) arman, batişte, ocol, (prin Banat şi Transilvania) arie, (Banat şi prin
Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreţ; palat, conac; (curte de casaţie) (învechit; în Transilvania, Maramureș şi Banat) tablă; împrejmuire.
Cutreiera, verb
Sinonime:
a umbla, a străbate, a colinda, a hoinări, a vagabonda, a frecventa, a parcurge, a vântura, (popular şi familiar) a bate, (popular) a călca, a ocoli, a petrece, (învechit şi regional) a răzbate, (rar, figurat) a treiera, a călători, a (se) plimba, (familiar) a se plimbarisi, a se duce.
Direct (directă), adjectiv
Sinonime:
de-a dreptul, fără ocol, drept, nemijlocit, neocolit, (rar) nemediat, personal, făţiş.
Divagație, substantiv feminin
Sinonime:
comentar, digresiune, divagare, elucubrare, elucubrație, excurs, îndepărtare, radotaj, (figurat) ocol, (figurat) paranteză, (variantă) divagațiune.
Dubla, verb
Sinonime:
a capitona, a căptuşi, a deveni dublu, a duplica, a executa un dublaj, a îndoi, a înlocui (un actor), a însoți, a multiplica, a pune în dublu, a reduplica, a se mări de două ori, a secunda, a uni două câte două, (despre nave) a ocoli un cap, (învechit) a îndupleca, (sport) a depăși cu un tur un concurent. Dublă, substantiv
Sinonime:
baniţă, dublu-decalitru, (filmare) cadru returnat, (la unele jocuri cu zaruri) pereche, (variantă) dublu.
Eluda, verb Sinonime:
a ocoli, a evita, a ignora, a neglija, a nu lua în seamă (cu intenţie).
Evaziv (evazivă), adjectiv Sinonime:
vag, neclar, nelămurit, nesigur, confuz, neînţeles, nedesluşit, neprecis, ocolit.
Evita, verb
Sinonime:
a ocoli, a se eschiva, a eluda, a se feri, a neglija; a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a opri; a conturna, a înconjura; a fugi, a preîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra.
Fereală, substantiv feminin Sinonime:
evitare, ocolire, înconjur; pază, precauţie, prudenţă, băgare de seamă, circumspecţie; (figurat) grijă, teamă, rezervă; adăpost, refugiu, loc sigur, siguranţă, ascunziş, loc retras.
Feri, verb
Sinonime:
a apăra, a proteja, a ocroti, a (se) păzi, a protegui, a adăposti; a ocoli, a evita, a lăsa la o parte, a înconjura, (învechit şi regional) a se socoti, (învechit) a se lepăda, a se veghea, (învechit) a se îndupleca, a fugi; a respecta, a ţine.
Fugi, verb
Sinonime:
a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins. Fugi, interjecție
Sinonime:
pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!
Gard, substantiv neutru
Sinonime:
împrejmuire, îngrăditură, ocol, pălan, stobor, ulucă, (învechit şi regional) ogradă, (învechit) cuprins, (Moldova şi Bucovina) zăplaz, (regional) târcol; (gard viu) spalier.
Indirect (indirectă), adjectiv Sinonime:
pe ocolite, cu ocoluri, mijlocit, pe de lături.
Înconjura, verb Sinonime:
a ocoli, a încercui, a împresura.
Lăturalnic (lăturalnică), adjectiv Sinonime:
izolat, dosnic, retras, mărginaş, ocolit.
Meandru (meandre), substantiv neutru
Sinonime:
cotitură, curbă, cot, întorsătură, şerpuire, sinuozitate, ocol; (la plural) drumuri, străzi întortocheate.
Obor, substantiv neutru
Sinonime:
bordei, colibă, împrejmuire, loc îngrădit, ocol, piaţă, staul, târg, țarc.
Ogradă, substantiv feminin Sinonime:
curte, bătătură, ocol.
Para, substantiv feminin Sinonime:
ban, monedă; (plural) avere, bani, bogăţie. Para, verb Sinonime:
a ezita, a se feri, a ocoli, a înlătura; a preîntâmpina, a împiedica, a contracara. Pară, substantiv feminin Sinonime:
flacără, văpaie, foc. Pâră, substantiv feminin Sinonime:
pârâciune, reclamaţie, denunţ, acuzare, plângere.
Păzi, verb Sinonime:
a proteja, a apăra, a ocroti; a veghea, a supraveghea, a străjui, a feri; a evita, a ocoli, a se da în lături, a se da deoparte, a se trage înapoi, a se eschiva; a pândi, a urmări; a respecta, a păstra, a considera, a se conforma.
Preveni, verb
Sinonime:
a anunţa, a atenționa, a avertiza, a aviza, a combate, a evita, a informa, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a înștiința (dinainte), a ocoli, a para, a preîntâmpina, a se apăra, a se feri, (învechit) a prevesti, (prin Transilvania și Banat) a priti, (regional) a veni (din nou).
Raită, substantiv feminin Sinonime:
tur, ocol, raid.
Roată, substantiv feminin Sinonime:
cerc, colac, rotilă, rotiţă; învârtitură, răsucire, rotocol, ocol, rotire, rotaţie, rotitură; (învechit) polc, companie de ostaşi, grup, ceată, pluton.
Rotaţie, substantiv feminin Sinonime:
rotire, cerc, învârtire, rotitură, învârtitură, ocol, roată.
Ţarc, substantiv neutru Sinonime:
ocol, îngrăditură, coșar.
Viraj, substantiv neutru Sinonime:
ocolire, cotire, cotitură, întoarcere.
Asediu, substantiv
Sinonime:
asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (învechit) ocol, (grecism învechit) poliorchie.
Cârnitură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură; (despre ape) (învechit și regional) cărjovăitură, (învechit și regional) cârjoitură.
Detur, substantiv
Sinonime:
abatere, buclă, deviație, meandru, ocol, sinuozitate, subterfugiu, truc, zigzag.
Covei, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură.
Digresiune, substantiv
Sinonime:
abatere, îndepărtare, divagare, divagaţie, (livresc) excurs, (figurat) ocol, paranteză.
Eludare, substantiv
Sinonime:
evitare, ignorare, ocolire.
Bretelă, substantiv
Sinonime:
șosea, alee ocolitoare, centură; bandulieră, brasieră; (anatomie) lanieră.
Evitare, substantiv
Sinonime:
ocolire, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, preîntâmpinare, prevenire, (rar) prevenţie, eludare, fereală.
Conturna, verb
Sinonime:
a contura, a delinea, a deturna, a devia, a încinge, a înconjura, a ocoli, a ornamenta.
Stobor, substantiv
Sinonime:
cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, par, scândură de gard, zăplaz, ulucă; (Oltenia) adunare, reuniune.
Sucitură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, gânj, întorsătură, întortochetură, jurubiţă, luxare, luxaţie, ocol, răsucire, răsucitură, scrânteală, scrântire, scrântitură, scul, serpentină, sinuozitate, sucire, şerpuire, șerpuitură.
Întortochetură, substantiv
Sinonime:
cotitură, încâlcitură, învârtecuș, labirint, ocoliș, sinuozitate; (figurat) complicație, încurcătură.
Evitat, adjectiv
Sinonime:
eludat, eschivat, ocolit.
Otrocol, substantiv
Sinonime:
(regional) înconjur, ocol, raită, târcol, tur, tură, vraiște, (plural) ravagii.
Spontaneu, adjectiv
Sinonime:
automat, automatic, direct, drept, fără ocol, franc, imediat, impulsiv, inconștient, instinctiv, involuntar, liber, mașinal, natural, negândit, spontan.
Înconjur, substantiv
Sinonime:
ocol, ocolire, tur, (variantă) încunjur.
Încunjurătură, substantiv
Sinonime:
(învechit) asediu, mers cotit, ocol, umblătură multă.
Întorsură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, intonație (nouă), întorsătură, întortochetură, mlădiere, modulație, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
