Devasta, verb Sinonime:
a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.
Devastare, substantiv
Sinonime:
bântuire, devastat, distrugere, jefuire, jefuit, nimicire, pârjolire, prădare, pustiire, ravagiu, spargere, (învechit) bustușag, (învechit) devastație, (învechit) eremitate, (învechit) pustiiciune, (învechit) răzvală, (învechit) risipă, (livresc) devalizare, (regional) hermenție, (regional) raot.
Devastat, adjectiv
Sinonime:
distrus, ruinat, pustiit, jefuit, prădat, nimicit, pârjolit.
Devastație, substantiv (învechit)
Sinonime:
devastare, devastat, nimicire, pustiire, (învechit) devastațiune.
Devastator, adjectiv
Sinonime:
bântuitor, destructor, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pârjolitor, pustiitor, ruinător, vandalic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Bântui, verb Sinonime:
a face ravagii, a pustii, a devasta, a năpăstui; a frecventa, a obseda, a preocupa; a locui.
Devaliza, verb
Sinonime:
a prăda, a jefui, a fura, a devasta, a sparge.
Distructiv (distructivă), adjectiv
Sinonime:
destructiv, destructor, devastator, disruptiv, distrugător, nimicitor, nuizibil, ucigător, zdrobitor; abrogativ, dirimant, suspensiv.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Jaf, substantiv neutru Sinonime:
prădare, devastare, furt, hoţie, rapt, spoliere, pradă, (figurat) exploatare, jecmăneală.
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Pradă, substantiv feminin Sinonime:
jefuire, jaf, hoţie; bunuri dobândite printr-o acțiune de forță. Prăda, verb Sinonime:
a jefui, a devasta, a fura, a despuia, a spolia; (regional) a irosi, a risipi, a împrăştia.
Pustii, verb Sinonime:
a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.
Pustiitor (pustiitoare), adjectiv Sinonime:
distrugător, nimicitor, devastator.
Vandal (vandală), adjectiv
Sinonime:
barbar, destructor, devastator, distrugător, iconoclast, vandalic, (învechit) depredator.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Dărăpănător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Devalizare, substantiv
Sinonime:
devastare, jefuire, prădare, spargere.
Devalizat, adjectiv
Sinonime:
devastat, jefuit, prădat.
Devorant, adjectiv
Sinonime:
arzător, avid, colosal, consumator, destructor, devastator, devorator, excesiv, extraordinar, insațiabil, mistuitor, nepotolit, nesățios, nestăpânit, sfâșietor, violent, vorace.
Distrugător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător. Distrugător, substantiv
Sinonime:
(marină) contratorpilor; vandal, barbar.
Distrugere, substantiv
Sinonime:
devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.
Distrus, adjectiv
Sinonime:
devastat, nimicit, pârjolit, pustiit, potopit, prăpădit, zdrobit, (învechit şi popular) risipit, (popular) zdrumicat, (învechit) stropşit, (figurat) ruinat.
Exterminator, adjectiv
Sinonime:
nimicitor, distrugător, demolator, devastator, dirimant, nuizibil.
Destrucție, substantiv
Sinonime:
aneantizare, autodistrugere, carnagiu, cataclism, coroziune, degradație, demantelare, demoliție, destrucțiune, dezagregație, dezintegrare, devastare, disoluție, dispariție, eliminare, extincțiune, exterminație, incinerație, masacru, pulverizație, ravagiu, ruinare, supresiune.
Pierzător, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.
Pustiicios, adjectiv
Sinonime:
deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.
Pustiire, substantiv
Sinonime:
deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.
Prăpăditor, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, ucigător.
Destrucțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, aneantizare, anihilare, autodistrugere, carnaj, cataclism, demantelare, demoliție, destrucție, devastare, devastație, devastațiune, dezagregație, dezintegrație, disoluție, dispariție, distrugere, eliminare, eliminațiune, exterminație, extincțiune, genocid, lacerare, lichidare, lichidațiune, masacru, nimicire, pogrom, pulverizare, ravaj, supresiune, suprimare.
Ravagiu, substantiv (mai ales la plural)
Sinonime:
destrucție, devastare, devastație, dezastru, distrugere, pagubă, pustiire, stricăciune, (variantă) ravaj.
Ruinos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Nimicire, substantiv
Sinonime:
devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.
Jefuire, substantiv
Sinonime:
deposedare, devastare, jaf, jecmăneală, pradă, prădare, spargere, (învechit) jăcuire, (învechit) jecuire, (livresc) devalizare.
Risipitor, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, debordant, devastator, dezastruos, disipator, distructiv, distrugător, nimicitor, prodig, pustiitor, ruinător.
Prădare, substantiv
Sinonime:
deposedare, devastare, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădat, prădăciune, spargere, (figurat) despuiere, (învechit) dobândă, (învechit) prădășug, (învechit) răpiciune, (învechit) răpștire, (livresc) devalizare, (livresc) rapt, (livresc) spoliație, (livresc) spoliere.
Vandaliza, verb
Sinonime:
a deteriora, a devasta, a distruge, a profana.
Depredator, adjectiv (învechit)
Sinonime:
destructor, devastator, distrugător, jăfuitor, jefuitor, prădător.
Dezastros, adjectiv
Sinonime:
catastrofal, catastrofic, defavorabil, devastator, dezagreabil, dezastric, dezastruos, distructiv, distrugător, epuvantabil, fatal, funest, groaznic, înfricoșător, nefast, nefericit, nenorocit, nimicitor, nociv, pustiitor, ruinător, tragic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) calamitos, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Distructor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
devastator, distructiv, distrugător, nimicitor, (învechit) destructoriu, (variantă) destructor.
Destructor, adjectiv
Sinonime:
demolator, devastator, devorant, distructiv, distrugător, exterminator, funest, mortal, nefast, nuizibil, subversiv, (figurat) dizolvant, (învechit) destructoriu.
Pustului, verb (regional)
Sinonime:
a devasta, a distruge, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii.
Bântuire, substantiv
Sinonime:
bântuit, devastare, jefuire, păgubire, prigonire, pustiire, tulburare, (învechit) ispitire, (popular) bântuială, (rar) supărare.
Bântuitor, adjectiv
Sinonime:
devastator.
