Loc, substantiv neutru Sinonime:
spaţiu, întindere; punct de plecare, origine, obârşie; situaţie, post, funcţie, poziţie, rang, treaptă.
Local, substantiv neutru
Sinonime:
birt, bodegă, clădire, han, imobil, ospătărie, proprietate, remiză, restaurant, sediu.
Local (locală), adjectiv
Sinonime:
ambiant, apropiat, circumscris, învecinat, limitat, provincial, regional, restrâns, suburban, (învechit) localnic.
Localemente, adverb (învechit)
Sinonime:
în manieră locală, (învechit) localicește.
Localist, adjectiv
Sinonime:
parohial, provincial.
Localitate, substantiv feminin Sinonime:
sat, aşezare, comună, oraş.
Localiza, verb Sinonime:
a fixa, a determina, a încadra, a indica locul; a restrânge, a limita, a delimita; a adapta, a aclimatiza, a introduce.
Localizabil, adjectiv
Sinonime:
adaptabil, databil, determinabil, situabil.
Localizare, substantiv
Sinonime:
adaptare, datare, detectare, determinare, fixare, limitare, poziționare, prelucrare, situare, (învechit) localizație, (învechit) localizăciune.
Localizat, adjectiv
Sinonime:
adaptat, bornat, circumscris, datat, delimitat, detectat, determinat, limitat, poziționat, prelucrat, reperat, situat, spațializat.
Localizație, substantiv (învechit)
Sinonime:
localizare, (învechit) localizațiune, (învechit) localizăciune.
Localnic, substantiv masculin Sinonime:
băştinaş, de baștină, indigen, omul-locului.
Locandă, substantiv
Sinonime:
birt, cârciumă, han, ospătărie, otel, restaurant, (variantă) locantă.
Locandier, substantiv
Sinonime:
(învechit) birtaș, hangiu, ospătar; (variantă) locantier.
Locantă, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
ospătărie, birt, han, restaurant, pensiune.
Locaş, substantiv neutru Sinonime:
adăpost, locuinţă, încăpere, aşezare, casă, sălaş, reşedinţă; biserică, mănăstire.
Locatar, substantiv masculin
Sinonime:
chiriaş, coabitant, colocatar, coocupant, ocupant, proprietar, sublocatar, (învechit, în Moldova) chirigiu, (prin Transilvania) salău.
Locaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aranjare, arendare, chirie, concesiune, dispunere, închiriere, leasing, reînchiriere, (învechit și regional) năiem, (învechit și regional) năimeală, (învechit și regional) simbrie, (învechit) năimire, (învechit) orânduire, (Transilvania) tapșă, (variantă) locațiune.
Locator, substantiv
Sinonime:
posesor, proprietar; (locator radio) radar, radiolocator; (tehnică) reper.
Locel, substantiv
Sinonime:
(botanică) lojă mică.
Lock-out, substantiv
Sinonime:
grevă patronală.
Locma, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
afacere, avantaj, câştig, chilipir, îndestulare; clătită, mâncare bună, plăcintă (turcească), prăjitură (orientală), sinecură.
Locomobil (locomobilă), adjectiv Sinonime:
deplasabil, mobil.
Locomotiv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
locomotor. Locomotiv, substantiv (învechit)
Sinonime:
locomotivă.
Locomotivă, substantiv
Sinonime:
automotor, locomobilă, maşină, tren, (învechit şi popular) car de foc, (învechit) trăsură cu aburi, (regional) ţug.
Locotenent, substantiv
Sinonime:
adjunct, ajutor, asesor, asistent, colaborator, locțiitor, ofițer, secund, (figurat) braț drept; (învechit) porucic, poruşnic; (locotenent domnesc) regent; (locotenent-colonel) (rusism învechit) podpolcovnic.
Locotenenţă, substantiv
Sinonime:
regenţă; (locotenenţă domnească) căimăcămie.
Locotiţă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) clocotici, clocotiș.
Locotractor, substantiv
Sinonime:
locomotivă de mică putere.
Locțiitor, substantiv masculin Sinonime:
substitut, înlocuitor, suplinitor.
Locuacitate, substantiv (învechit)
Sinonime:
limbuție, locvacitate, (învechit) locvacitație.
Locui, verb Sinonime:
a domicilia, a şedea, a fi stabilit, a sta, a-şi avea locuința.
Locuibil, adjectiv
Sinonime:
bun de locuit, (învechit) locuincios.
Locuincios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
locuibil, (învechit) lăcuicios.
Locuinţă, substantiv feminin Sinonime:
casă, apartament, încăpere, clădire, sediu; domiciliu, lăcaş, aşezare, (popular) sălaş.
Locuințișoară, substantiv
Sinonime:
locuință (mică).
Locuire, substantiv
Sinonime:
domiciliere, ședere, (învechit) conviețuire, (învechit) domiciliu, (învechit) rezidare, (popular) sălășluire.
Locuit (locuită), adjectiv
Sinonime:
neliber, ocupat, populat, (învechit) locuitor, (învechit) poporat, (învechit) poporos, (învechit) populos.
Locuitor, substantiv
Sinonime:
aborigen, autohton, băștinaș, citadin, compatriot, consătean, contadin, emigrant, emigrat, imigrant, indigen, insular, localnic, mahalagiu, mărginaș, mărginean, ocupant, persoană, resortisant, rezident, sătean, târgoveț, țăran, (figurat) suflet, (grecism învechit) simpatriot, (învechit) lăcuitor, (învechit) sălășluitor, (livresc) pământean; (la plural) orășenime, populație, târgovețime, țărănime, (învechit și regional) poporime, (învechit) poporație, (învechit) public.
Locuitoresc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
populațional.
Locuitorime, substantiv (învechit)
Sinonime:
populație.
Locul, substantiv
Sinonime:
alveolă, cavitate, (botanică) lojă, (variantă) loculă.
Locular, adjectiv
Sinonime:
(botanică) bilocular, cvadrilocular, împărțit în mai mulți loculi, închis în alveole, multilocular, plurilocular, trilocular.
Locuţ, substantiv
Sinonime:
(anatomie) placentă.
Locuție, substantiv
Sinonime:
locuțiune.
Locuțiune, substantiv feminin
Sinonime:
(lingvistică) clișeu, construcție, dicton, elocuție, elocuțiune, expresie, formă, formulă, frază, grup de cuvinte, idiotism, sintagmă, turnură, (învechit) idiotismă, (învechit) locuție.
Locutor, substantiv
Sinonime:
emițător, enunțiator, interlocutor, vorbitor.
Locvace, adjectiv
Sinonime:
bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Locvacitate, substantiv
Sinonime:
bavardaj, elocință, elocvență, facondă, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, logoree, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, verbiaj, verbozitate, vervă, volubilitate, vorbăraie, vorbărie.
Aborigen (aborigenă), adjectiv Sinonime:
băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.
Adăpost, substantiv neutru Sinonime:
refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.
Ad-interim, adjectiv Sinonime:
interimar, locţiitor, provizoriu, supleant, tranzitoriu.
Aduna, verb Sinonime:
a strânge, a pune la un loc, a colecta, a îngrămădi, a culege, a concentra, a însuma, a reuni, a condensa.
Aiurea, adverb Sinonime:
în alt loc, departe, altundeva, altfel decât trebuie, anapoda.
Alia, verb Sinonime:
a se uni, a se întovărăşi, a se solidariza; a împreuna, a amesteca (prin topire), a pune la un loc, a fuziona, a (se) lega.
Altundeva, adverb Sinonime:
aiurea, în alt loc.
Arie, substantiv feminin Sinonime:
suprafaţă, întindere, loc, domeniu, zonă; cântec, melodie.
Aşezare, substantiv feminin Sinonime:
fixare, stabilire, instalare, punere, aranjare, amenajare, situare, dispunere; casă, adăpost, locuinţă; localitate, comună, oraş; poziție.
Aşezat (aşezată), adjectiv Sinonime:
cuminte, liniștit, calm, la locul lui, cumpătat, serios, măsurat, chibzuit, potolit, instalat.
Autohton (autohtonă), adjectiv Sinonime:
băştinaş, localnic, de loc, aborigen, indigen, pământean, nativ, local.
Ba, adverb (familiar şi regional) Sinonime:
nu, nicidecum, de loc, de fel, nici vorbă, nici pomeneală, nici gând, nici de fel, nici de leac, da de unde, ţi-ai găsit, vorbă să fie, în nici un caz, aş!, (regional) baiu! Bă, interjecție (familiar) Sinonime:
mă, măi, hei, fă, bre; tii, măi-măi, ia uite, aoleo.
Bar, substantiv neutru Sinonime:
restaurant, loc de petrecere, birt, bistrou, braserie, bufet, cafenea, tavernă.
Baştină, substantiv feminin Sinonime:
origine, loc de naştere, ţară.
Băştinaş (băştinaşă), adjectiv Sinonime:
autohton, indigen, localnic, aborigen, nativ, de loc.
Binecrescut (binecrescută), adjectiv Sinonime:
cuviincios, cumsecade, educat, respectuos, politicos, decent, la locul lui, de treabă, cuminte.
Bântui, verb Sinonime:
a face ravagii, a pustii, a devasta, a năpăstui; a frecventa, a obseda, a preocupa; a locui.
Bârlog, substantiv neutru Sinonime:
culcuş, vizuină; cocină, coteţ; (figurat) locuinţă, casă, cămin, adăpost, sălaş.
Broşa, verb Sinonime:
a lega, a cartona, a compacta; a lipi la un loc. Broșă, substantiv
Sinonime:
broșetă, tijă; bijuterie; agrafă.
Cantona, verb
Sinonime:
a (se) adăposti, a (se) caza, a (se) instala, a bivuaca, a campa, a confina, a găzdui, a încartirui, a poposi, a rămâne pe loc; (figurat) a se limita, a se stabili.
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Capelă, substantiv feminin Sinonime:
bonetă, chipiu, şapcă; biserică, paraclis, templu, bazilică, lăcaş de cult, loc de închinăciune; orchestră, fanfară.
Casa, verb
Sinonime:
a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.
Casă, substantiv feminin
Sinonime:
imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie. Casa, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cașa, verb
Sinonime:
a cașera.
Catedrală, substantiv feminin Sinonime:
biserică, templu, locaş divin.
Căimăcămie, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
locotenenţă, regenţă.
Cetăţean, substantiv masculin
Sinonime:
supus, locuitor; orăşean, târgoveţ.
Circumlocuţiune, substantiv feminin Sinonime:
perifrază, locuţiune.
Circumscrie, verb Sinonime:
a delimita, a încadra, a limita, a localiza, a restrânge.
Citadelă, substantiv feminin Sinonime:
fortăreaţă, cetate, întăritură, loc întărit.
Câmp, substantiv
Sinonime:
șes, câmpie, platou; ogor, cultură; (figurat) loc, spaţiu, întindere, arie, domeniu; (geografie) (câmp de gheaţă) aisfild, (câmp de pietre) mare de pietre; (câmpul muncii) producţie; (lingvistică) (câmp asociativ) câmp noţional, câmp semantic; ţară. Camp, substantiv
Sinonime:
(regional) cuarț (amestecat cu elemente metalice).
Clinti, verb Sinonime:
a urni, a mişca din loc, a deplasa, a clăti.
Coloniza, verb
Sinonime:
a popula; (învechit) a aşeza, a locui, a ocupa, a invada.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Comasa, verb
Sinonime:
a amesteca, a combina, a concentra, a grupa, a împreuna, a îngrămădi, a pune la un loc, a reuni, (învechit și regional) a însorări.
Combina, verb
Sinonime:
a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.
Compensa, verb
Sinonime:
a pune la loc, a (se) echilibra, a despăgubi, a satisface; a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livresc) a (se) pondera.
Contra, prepoziție
Sinonime:
împotriva, în schimbul, pentru, în loc de, asupra, (învechit) către, despre, spre, contrar. Contra, adverb
Sinonime:
împotrivă, (învechit şi regional) potrivă. Contra, verb
Sinonime:
a contrazice; (sport) a da o contră, a se opune, a rezista.
Culcuş, substantiv neutru
Sinonime:
pat; vizuină, bârlog, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş; (botanică) (culcuşul-vacii) vulturică.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Cuprins, substantiv neutru
Sinonime:
conţinut; întindere, suprafaţă, spaţiu, loc, ţinut, regiune; tablă de materii, sumar, întins, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat, limită, (rar) perimetru, (învechit) ocol, (rar) plin, corp, materie, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax; cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ulucă. Cuprins, adjectiv
Sinonime:
avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.
Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime:
politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.
Dancing, substantiv neutru Sinonime:
local, bar.
Decent (decentă), adjectiv
Sinonime:
cuviincios, cumsecade, la locul său, respectuos, politicos; pudic, ruşinos, sfios; acceptabil, onorabil.
Demara, verb Sinonime:
a porni, a o lua din loc, (figurat) a-şi lua avânt.
Depozit (depozite), substantiv neutru
Sinonime:
abaldă, magazie, loc de păstrare; rezervă, acumulare; strat, depunere, sediment.
Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime:
răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.
Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.
Disloca, verb
Sinonime:
a strămuta, a (se) deplasa, a (se) urni, a (se) mișca din loc, a aluneca; a (se) desprinde; a (se) luxa, a (se) scrânti, a ieși din articulație, a se dezarticula; a dezlocui.
Distanţa, verb
Sinonime:
a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări. Distanţă, substantiv feminin
Sinonime:
ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.
Domicilia, verb Sinonime:
a locui, a sta, a-şi avea locuinţa.
