Pustii, verb
Sinonime: a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.  Pustiicios, adjectiv
Sinonime: deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.  Pustiiciune, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.  Pustiire, substantiv
Sinonime: deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.  Pustiitor (pustiitoare), adjectiv
Sinonime: distrugător, nimicitor, devastator.  

---

Bântui, verb
Sinonime: a face ravagii, a pustii, a devasta, a năpăstui; a frecventa, a obseda, a preocupa; a locui.  Deşert, substantiv neutru
Sinonime: pustiu, pustietate, teren arid, pustă, (rar) pustiire, (regional) pustieşag, (învechit) ariniş, pustiiciune; (deşert de argilă) takâr; (deşert de nisip) erg; (deşert de piatră) hamadă; (anatomie) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină.  Devasta, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.  Dezastru, substantiv neutru
Sinonime: catastrofă, nenorocire, sinistru, nefericire, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (învechit şi popular) prăpădenie, (popular) blestem, mânie, potopenie, topenie, (învechit şi regional) pustieşag, pustiit, sodom, (regional) prăpădeală, (învechit) pierzare, pustiiciune, (figurat) pârjol, plagă.  Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  Golătate, substantiv feminin
Sinonime: goliciune, nuditate, pustiire, sărăcie, vid.  Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  Potopi, verb
Sinonime: a inunda, a îneca, a se revărsa; a copleşi, a năvăli, a invada; a nimici, a distruge, a pustii.  Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime: calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.  Ravagii, substantiv neutru (plural)
Sinonime: pagube, distrugeri, pustiiri, prăpăd.  Răşlui, verb
Sinonime: a despica, a desprinde, a ciunti, a decoji, a decortica; a răpi, a cotropi, a distruge, a pustii, a rade de pe faţa pământului; a risipi, a prăpădi, a irosi.  Satana, substantiv feminin
Sinonime: diavolul, dracul, necuratul, ucigă-l toaca, ducă-se pe pustii, sarsailă, aghiuţă, naiba, demonul.  Sodom, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: mulțime, gloată, popor, sumedenie (de oameni, de animale), cantitate mare (de ceva); (figurat) prăpăd, nenorocire, pustiire, potop.  Vid (vidă), adjectiv
Sinonime: deşert, gol, mort, necultivat, nelocuit, neocupat, nul, pustiit, pustiu, sălbatic, (figurat) fără expresie, (figurat) şters, (învechit și popular) sec, (învechit și popular) secat, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.  Topenie, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare.  Dărăpănător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  Devastare, substantiv
Sinonime: pustiire, nimicire; distrugere, jefuire.  Devastat, adjectiv
Sinonime: distrus, ruinat, pustiit, jefuit, prădat, nimicit, pârjolit.  Devastator, adjectiv
Sinonime: care devastează; distrugător, pustiitor.  Distrugător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător.

Distrugător, substantiv
Sinonime: (marină) contratorpilor; vandal, barbar.  Distrugere, substantiv
Sinonime: devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.  Distrus, adjectiv
Sinonime: devastat, nimicit, pârjolit, pustiit, potopit, prăpădit, zdrobit, (învechit şi popular) risipit, (popular) zdrumicat, (învechit) stropşit, (figurat) ruinat.  Pustia, verb
Sinonime: a pustii.  Necultivat, adjectiv
Sinonime: deşert, gol, incult, înţelenit, neexploatat, nelucrat, primitiv, pustiit, pustiu, sălbatic, vid, virgin, (învechit şi regional) săcret, (învechit) pustiicios.  Infesta, verb
Sinonime: a bântui, a contagia, a contamina, a contracta o infestație, a distruge, a infecta, a invada, a molipsi, a nimici, (despre paraziți) a pătrunde într-un organism, a pustii.  Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  Pieizător, adjectiv
Sinonime: compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.  Pustieşag, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie; ogor lăsat în paragină, pământ necultivat.  Pustușag, substantiv
Sinonime: (învechit) pustiire; avere mare.  Prăpădeală, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.  Prăpăditor, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, ucigător.  Ravagiu, substantiv (mai ales la plural)
Sinonime: destrucție, devastare, devastație, dezastru, distrugere, pagubă, pustiire, stricăciune, (variantă) ravaj.  Ruinos, adjectiv (învechit)
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  Potopenie, substantiv (popular)
Sinonime: calamitate, catastrofă, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, inundare, inundație, înec, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, revărsare, sinistru, urgie, (popular) prăpădenie.  Nimicire, substantiv
Sinonime: devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.  Risipitor, adjectiv
Sinonime: cheltuitor, debordant, devastator, dezastruos, disipator, distructiv, distrugător, nimicitor, prodig, pustiitor, ruinător.  Potopire, substantiv
Sinonime: distrugere, inundare, înecare, nimicire, prăpăd, prăpădire, pustiire, sfărâmare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) necătură, (popular) zdrumicare.  Nelocuit, adjectiv
Sinonime: deșert, gol, nepopulat, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.  Nepopulat, adjectiv
Sinonime: deșert, gol, nelocuit, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.  Dezastros, adjectiv
Sinonime: catastrofal, catastrofic, defavorabil, devastator, dezagreabil, dezastric, dezastruos, distructiv, distrugător, epuvantabil, fatal, funest, groaznic, înfricoșător, nefast, nefericit, nenorocit, nimicitor, nociv, pustiitor, ruinător, tragic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) calamitos, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  Pustului, verb (regional)
Sinonime: a devasta, a distruge, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii.  Deșertificare, substantiv
Sinonime: pustiire, (figurat) depopulare.  Deșertifica, verb
Sinonime: a pustii, (figurat) a se depopula.