Disloca, verb
Sinonime: a strămuta, a (se) deplasa, a (se) urni, a (se) mișca din loc, a aluneca; a (se) desprinde; a (se) luxa, a (se) scrânti, a ieși din articulație, a se dezarticula; a dezlocui.  Dislocare, substantiv
Sinonime: desprindere, luxaţie, dezlocuire, strămutare, dislocație.  Dislocat, adjectiv
Sinonime: deplasat, desprins, dezarticulat, luxat, dezlocuit, strămutat.  Dislocație, substantiv
Sinonime: dezarticulație, dislocare, luxație, (variantă) dislocațiune.  

---

Deplasa, verb
Sinonime: a disloca, a luxa; a se duce, a pleca, a merge, a se da, a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mişca, a (se) muta, a (se) urni, (învechit şi popular) a (se) sminti, (învechit şi regional) a (se) clăti, (Moldova şi Transilvania) a (se) vâşca, a plimba, a circula, a trece, a împinge, a mâna, a aluneca, a acţiona, a schimba.  Desprinde, verb
Sinonime: a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.  Dezmembra, verb
Sinonime: a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.  Luxa, verb
Sinonime: a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (învechit şi regional) a (se) sminti, (regional) a (se) strica, (prin Transilvania) a (se) muruli, (Transilvania) a (se) pica, (prin Transilvania şi Bucovina) a (se) preti, (prin vestul Munteniei) a (se) proclinti.  Luxaţie, substantiv feminin
Sinonime: clacaj, deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, elongație, entorsă, luxare, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munteniei) proclinteală, proclintire.  Separa, verb
Sinonime: a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.  Separat (separată), adjectiv
Sinonime: despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.  Separaţie, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.  Dispersie, substantiv feminin
Sinonime: împrăştiere, răspândire, risipire; debandadă, difuzie, difuziune, dislocare, diseminare, disipare, disipaţie, distribuţie, distribuire, rarefacţie, rarefiere, separație.  Dispersant (dispersantă), adjectiv
Sinonime: dislocant, care poate distribui (difuza, mărunți, împrăștia, arunca, stropi, turna, răspândi, separa, risipi).  Desprindere, substantiv
Sinonime: despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.  Desprins, adjectiv
Sinonime: dezlipit, dislocat, desfăcut, separat, rupt; descheiat  Dezagregare, substantiv
Sinonime: decompoziție, decompozițiune, dezintegrare, destrucție, destrucțiune, dislocație, dislocare, disociație, disociere, disoluție, colaps, eroziune, lichefacție, lichefiere, pulverizație, pulverizare.  Dezarticula, verb
Sinonime: a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.  Dezarticulat, adjectiv
Sinonime: luxat, sărit din articulații, dislocat, scos din încheietură; dezordonat; pronunțat neclar; (figurat) cu mișcări necoordonate, țeapăn, dezechilibrat.  Dezarticulaţie, substantiv
Sinonime: luxaţie, dezarticulare, dislocare, demantelare, dezosare.  Dezlocui, verb
Sinonime: (fizică) a disloca.  Dezlocuire, substantiv
Sinonime: (fizică) dislocare.  Dezlocuit, adjectiv
Sinonime: (fizică) dislocat.  Diseminație, substantiv
Sinonime: diseminare, dislocație, dispersie, transmisie.  Dezosa, verb
Sinonime: a desprinde carnea de pe oase; (figurat) a dezmembra, a disloca, a decortica, a diseca.  Luxat, adjectiv
Sinonime: deplasat, dezarticulat, dislocat, scrântit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munteniei) proclintit.  Falia, verb
Sinonime: a (se) disloca, a (se) produce o falie, a (se) tăia, a face o falie.  Faliere, substantiv
Sinonime: (geologie) dislocare.  Sucitură, substantiv
Sinonime: cot, cotitură, curbă, deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, gânj, întorsătură, întortochetură, jurubiţă, luxare, luxaţie, ocol, răsucire, răsucitură, scrânteală, scrântire, scrântitură, scul, serpentină, sinuozitate, sucire, şerpuire, șerpuitură.  Proclinteală, substantiv
Sinonime: deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.  Proclinti, verb
Sinonime: a deplasa, a dezarticula, a disloca, a luxa, a scrânti, a suci.  Proclintire, substantiv
Sinonime: deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.  Proclintit, adjectiv
Sinonime: deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrântit, sucit.  Muruli, verb
Sinonime: a deplasa, a dezarticula, a disloca, a luxa, a scrânti, a suci.  Dezagregație, substantiv
Sinonime: decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.  Dezasambla, verb
Sinonime: a demonta, a deranja, a descompune, a desface, a desperechea, a dezagrega, a dezuni, a disjunge, a disloca, a disocia, a diviza, a separa.  Dezampara, verb (franțuzism)
Sinonime: a abandona un loc, a disloca, a părăsi, a se urni din loc.  Răsucire, substantiv
Sinonime: deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, încolăceală, încolăcire, încolăcitură, îndoire, înfășurare, întoarcere, întors, învălătucire, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, luxare, luxație, răsuceală, răsucit, răsucitură, rostogolire, rotație, rotire, rotit, scrânteală, scrântire, scrântitură, suceală, sucire, sucit, sucitură, torsionare, torsiune, vălătuceală, (popular) rotitură, (popular) rotocol.