Integritate, substantiv feminin Sinonime:
cinste, probitate, cumsecădenie, onestitate; deplinătate, plenitudine.
Curăţenie, substantiv feminin
Sinonime:
dereticare; cinste, nevinovăţie, candoare, puritate, naivitate; purgativ, laxativ; salubritate, (livresc) salubrizare; limpezime; castitate, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Deplinătate, substantiv feminin
Sinonime:
desăvârșire, dezvoltare completă, integritate, întregime, perfecțiune, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, (învechit) plineală.
Întregime, substantiv feminin
Sinonime:
deplinătate, integritate, întreg, plenitudine, totalitate, (figurat) sănătate, (învechit) întregăciune, (învechit) întregătate, (învechit) întregie, (învechit) întregiune.
Onoare, substantiv feminin Sinonime:
probitate, corectitudine, cinste, integritate; prestigiu, vază, reputaţie; mândrie, orgoliu, demnitate; consideraţie, respect, preţuire, stimă.
Plenitudine, substantiv feminin
Sinonime:
deplinătate, desăvârşire, integritate, maturitate, plinătate, totalitate; (învechit) plinăciune, plineală.
Probitate, substantiv feminin
Sinonime:
cinste, corectitudine, francheţe, imparțialitate, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onestitate, onorabilitate, rectitudine, (învechit) probătate.
Virginitate, substantiv feminin
Sinonime:
candoare, castitate, cinste, feciorie, ingenuitate, inocenţă, integritate, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, puritate, virtute, (figurat) curățenie, (figurat) imaculare, (figurat) neîntinare, (învechit și figurat) curăție, (învechit) smerenie, (învechit) vergurie, (popular) fetie.
Virtute, substantiv feminin
Sinonime:
caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.
Curăţie, substantiv
Sinonime:
candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, nevinovăţie, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Imputrescibilitate, substantiv
Sinonime:
(tehnică) incoruptibilitate, integritate.
Verticalitate, substantiv
Sinonime:
aplomb, perpendicularitate, (poziție) verticală, verticalism, (figurat) integritate morală, (figurat) intransigență.
Schilodi, verb
Sinonime:
a (se) ciungi, a (se) mutila, a (se) ologi, a (se) schilăvi, a deveni schilod, a pierde integritatea fizică, a sluți, (învechit şi regional) a (se) calici; a deflora, a dezvirgina.
Onestate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Onestie, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Incoruptibilitate, substantiv
Sinonime:
cinste, inalterabilitate, integritate, onestate, onestie, onestitate, probitate, (tehnică) imputrescibilitate.
Probita, substantiv (învechit)
Sinonime:
cinste, integritate, onestitate.
Totalitate, substantiv
Sinonime:
ansamblu, exhaustivitate, generalitate, globalitate, integralitate, integritate, întregime, maximum, plenitudine, sumă, tot unitar, total, unanimitate, universalitate.
Neparţialitate, substantiv
Sinonime:
echitate, imparțialitate, integritate, nepărtinire, neutralitate, obiectivitate, probitate.
Onorabilitate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, probitate, respectabilitate.
Onestitate, substantiv
Sinonime:
cinste, comportament onest, corectitudine, franchețe, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onorabilitate, probitate, respectabilitate, sinceritate, (învechit) onestate, (învechit) onestie; (învechit și regional, la figurat) curățenie, curăție.
Probătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
autenticitate, cinste, integritate, onestitate, probitate, valabilitate, valoare.
Verginitate, substantiv (învechit)
Sinonime:
feciorie, puritate, virginitate, (figurat) integritate morală, (învechit) vergurie, (învechit) verguritate, (popular) fetie.
Întregăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
integritate, întregime, plenitudine, (învechit) întregătate, (învechit) întregiune.
Întregiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deplinătate, integritate, plenitudine, (învechit) întregăciune, (învechit) întregătate.
