Drept, adverb
Sinonime: aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat.

Drept, substantiv
Sinonime: jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright.

Drept, prepoziție
Sinonime: lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.  Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime: orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.  Dreptar, substantiv
Sinonime: (tehnică) colţar, echer, (regional) cot, ghiunie; cocârlă, schimbătoare.  Dreptate, substantiv feminin
Sinonime: echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.  Dreptunghi, substantiv
Sinonime: paralelogram, patrulater, (învechit) rectangul.  Dreptunghiular, adjectiv
Sinonime: cvadrangular, rectangular, quadrangular.  

---

Adevărat (adevărată), adjectiv
Sinonime: real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.  Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  Avantaj, substantiv neutru
Sinonime: folos, câştig, profit; privilegiu, favoare, interes, drept; atu.  Băţ, substantiv neutru
Sinonime: bâtă, ciomag, baston, (regional) botă.

Băț, adjectiv (familiar)
Sinonime: drept, ţeapăn, tare.

Băţ, adverb
Sinonime: ţeapăn.  Băţos (băţoasă), adjectiv
Sinonime: drept, ţeapăn, tare; (figurat) rigid, îngâmfat, plin de sine.  Beneficiu, substantiv neutru
Sinonime: avantaj, bonus, drept, câştig, profit, folos, avantaj, rentabilitate, randament, excedent, marjă, venit.  Ca, adverb
Sinonime: cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo.

Ca, prepoziție
Sinonime: cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la.

Ca, conjuncție
Sinonime: pentru ca, așa ca.

Că, conjuncție
Sinonime: căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.  Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  Clironomie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: drept ereditar, moștenire, patrimoniu, succesiune.  Competent (competentă), adjectiv
Sinonime: priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Cot, substantiv neutru
Sinonime: cotitură, întorsătură, ocoliş, meandru; (prin Transilvania) şing; (figurat) colţ, colţar, cotlon, dreptar, echer, unghi, ungher.  Curat, adverb
Sinonime: întocmai, chiar aşa, exact, precis, clar, desluşit, lămurit, limpede, chiar, drept, explicit, expres, răspicat, tocmai.  Cuveni, verb
Sinonime: a se cădea, a-i reveni, a trebui; a merita, a avea dreptul, a cadra, (învechit) a se dostoi, a privi, a putea.  Cuvios, adjectiv
Sinonime: credincios, cucernic, cuviincios, decent, evlavios, inteligent, milostiv, omenos, pios, politicos, preacredincios, religios, sfânt, smerit, (franțuzism) devot, (în limbajul bisericesc) drept, (învechit și regional) smernic, (învechit) asemănător, (învechit) bine-credincios, (învechit) blagocestiv, (învechit) distins, (învechit) frumos, (învechit) înțelept, (învechit) just, (învechit) motivat, (învechit) pietos, (învechit) postnic, (învechit) potrivit, (învechit) pravoslavnic, (învechit) preapodobit, (învechit) preapodobnic, (învechit) râvnitor, (învechit) respectuos, (învechit) suficient, (variantă) (învechit) cuvinios, (variantă) (învechit) cuvinos.

Cuvios, substantiv
Sinonime: călugăr, cucernic, reverend, sfânt.  Direct (directă), adjectiv
Sinonime: de-a dreptul, fără ocol, drept, nemijlocit, neocolit, (rar) nemediat, personal, făţiş.  Echitabil (echitabilă), adjectiv
Sinonime: just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.  Echitate, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, justeţe, justiţie, nepărtinire, corectitudine, obiectivitate.  Erect (erectă), adjectiv
Sinonime: vertical, drept; ridicat.  Exact (exactă), adjectiv
Sinonime: conform, întocmai, concordant, tocmai; corect, precis, adevărat, drept, just, fidel, fix, punctual, riguros.  Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  Imparţial (imparțială), adjectiv
Sinonime: nepărtinitor, obiectiv, drept, corect.  Îndreptăţi, verb
Sinonime: a justifica, a autoriza, a da dreptul.  Înstrăina, verb
Sinonime: a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.  Jurist, substantiv masculin
Sinonime: avocat, jurisconsult, procedurist, specialist în drept, (învechit) legist, (învechit) pravilist, (învechit) prăvilaş, (învechit) student în drept.  Just (justă), adjectiv
Sinonime: drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.  Justeţe, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.  Justiţie, substantiv feminin
Sinonime: echitate, dreptate.  Legal (legală), adjectiv
Sinonime: legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Legitim (legitimă), adjectiv
Sinonime: legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.  Liniar (liniară), adjectiv
Sinonime: drept, neted.  Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, echitate, imparţialitate, justeţe, lipsă de părtinire, obiectivitate, (ieșit din uz) obiectivism, (rar) neparțialitate.  Nepărtinitor (nepărtinitoare), adjectiv
Sinonime: drept, echitabil, imparțial, just, neparțial, obiectiv, (figurat) rece, (învechit) nefățărit.  Obiectiv (obiectivă), adjectiv
Sinonime: nepărtinitor, imparţial, drept, just.  Oblu (oablă), adjectiv
Sinonime: drept, vertical; abrupt; neted.  Onest (onestă), adjectiv
Sinonime: cinstit, de treabă, corect, la locul lui, drept, imparţial, obiectiv, corect.  Ortoscopic (ortoscopică), adjectiv
Sinonime: rectiliniar, drept.  Pieptiş, adverb
Sinonime: de-a dreptul, direct, drept, neocolit.  Plan (plană), adjectiv
Sinonime: întins, neted, drept, oblu.  Plumb, substantiv masculin
Sinonime: alice, condei, creion, dreptar, glonte, glonț, greutate, muniție, pecete, proiectil, sigiliu, (în alchimie) saturn, (regional) pleu.  Pravoslavnic (pravoslavnică), adjectiv (învechit)
Sinonime: ortodox; drept-credincios, smerit, religios.  Prerogativă, substantiv feminin
Sinonime: apanaj, atribuţie, avantaj, competenţă, drept, facultate, privilegiu, putere, sarcină, (învechit) pronomion.  Privilegiu, substantiv neutru
Sinonime: avantaj, înlesnire, drept, favor.  Putea, verb
Sinonime: a fi capabil, a avea putere, a fi în stare, a avea posibilitatea, a avea putinţa, a (-i) fi cu putinţă; a fi posibil, a fi probabil; a avea voie, a avea permisiunea, a avea dreptul, a fi permis; a se cădea, a se cuveni, a fi potrivit, a fi convenabil.  Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  Răzbuna, verb
Sinonime: a se lumina, a se însenina, a se limpezi; a se răfui, a-şi face dreptate, a se revanşa, a plăti, a pedepsi.  Reabilita, verb
Sinonime: a repune în drepturi, a face dreptate.