Faptă, substantiv feminin
Sinonime: acţiune, realizare, lucrare, înfăptuire, lucru, ispravă, operă, act, (învechit) deală, (figurat) pas; (în faptă) în realitate, de fapt.  Făptaş, substantiv masculin
Sinonime: autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.  

---

Act, substantiv neutru
Sinonime: document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.  Acţiune, substantiv feminin
Sinonime: act, afacere, demers, gest, inițiativă, intervenție, proces, procedură, reacție, faptă, lucrare, manifestare, activitate.  Bine, adverb
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil.

Bine, substantiv neutru
Sinonime: mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj.

Bine, adjectiv
Sinonime: prezentabil.

Bine, interjecție
Sinonime: bravo!  Binefacere, substantiv feminin
Sinonime: faptă bună, facere de bine, generozitate; avantaj, folos, profit; caritate, filantropie.  Bravură, substantiv feminin
Sinonime: vitejie, eroism, curaj, bărbăţie, îndrăzneală, cutezanţă, temeritate; faptă curajoasă, faptă vitejească.  Fapt, substantiv neutru
Sinonime: întâmplare, eveniment, acţiune, faptă, act, caz, fenomen; (popular) vrajă, farmec, descântec, magie, scarlatină, vrăjitorie.  Gest, substantiv neutru
Sinonime: atitudine, faptă, purtare, comportare.  Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  Infractor (infractoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: făptaş, făptuitor, hoţ, pungaş, răufăcător.  Ispravă, substantiv feminin
Sinonime: faptă, lucrare, treabă, izbândă, realizare, reuşită, succes; aventură, bravură.  Lucrare, substantiv feminin
Sinonime: muncă, activitate, efort, strădanie; scriere, studiu, operă; faptă, înfăptuire, realizare.  Lucru, substantiv neutru
Sinonime: obiect; muncă, faptă, acţiune, treabă, ocupaţie; chestiune, fapt, fenomen, problemă.  Opera, verb
Sinonime: a realiza, a înfăptui, a face, a lucra.

Operă, substantiv feminin
Sinonime: creaţie, scriere, op, producţie, lucrare, realizare; acţiune, faptă.  Scârbă, substantiv feminin
Sinonime: amar, amărăciune, animozitate, antipatie, aversiune, ceartă, chin, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, dezgust, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, durere, dușmănie, faptă nedemnă, faptă urâtă, frică, furie, gâlceavă, gelozie, greaţă, grijă, groază, invidie, încercare, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, întristare, înverșunare, învrăjbire, litigiu, mâhnire, mânie, năpastă, necaz, neînțelegere, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, oroare, ostilitate, patimă, păs, pătimire, pică, pizmă, plictis, porcărie, pornire, ranchiună, repulsie, silă, spaimă, suferință (morală), supărare, teamă, temere, teroare, ticăloşie, tristețe, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (familiar) otreapă; (figurat) ființă dezgustătoare, om mârșav; (la plural) vorbe murdare, vorbe triviale, ocări, înjurături.  Treabă, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, ocupaţie, activitate, preocupare; muncă, lucru, ispravă, faptă; chestiune, problemă, afacere, daravelă.  Autor, substantiv
Sinonime: scriitor, (învechit) izvoditor, (grecism învechit) singraf; realizator; făptaş, făptuitor, (învechit) pricinuitor.  Deală, substantiv (învechit)
Sinonime: act, activitate, acţiune, creație, faptă, lucru, muncă, pedeapsă, rod, treabă, (regional) apoplexie, (regional) defect (fizic sau psihic), (regional) epilepsie, (regional) obiect.  Deserviciu, substantiv
Sinonime: faptă neconvenabilă, faptă dezavantajoasă; contraserviciu.  Fușerai, substantiv
Sinonime: înșelare, furt, faptă ilicită; (familiar) lucru de mântuială.  Făptuitor, substantiv
Sinonime: făptaș, infractor, autor.  Arlechinadă, substantiv
Sinonime: bufonerie, comedie; (la figurat) faptă caraghioasă, faptă ridicolă, caraghioslâc.  Atrocitate, substantiv
Sinonime: abominațiune, barbarie, brutalitate, cruzime, faptă înspăimântătoare, ferocitate, grozăvie, inumanitate, monstruozitate, sadism, sălbăticism.  Imoralitate, substantiv
Sinonime: corupţie, depravare, desfrânare, faptă imorală, licență, lubricitate, nemoralitate, obscenitate, perversiune, purtare imorală.  Gestă, substantiv
Sinonime: (și adjectiv) gravidă, gestantă; act vitejesc, faptă memorabilă; (în evul mediu) poem epic, poem eroic.  Țărănism, substantiv
Sinonime: bădărănism, comportare grosolană, faptă insultătoare, mitocănism, nesimţire, vorbă jignitoare.  Lihodeală, substantiv
Sinonime: (regional) faptă anostă, vorbă anostă.  Ilicitate, substantiv
Sinonime: acțiune ilicită, faptă ilicită, ilegalitate.  Snoabă, substantiv (regional)
Sinonime: boroboață, faptă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie.  Ispravlenie, substantiv (învechit)
Sinonime: faptă bună, realizare.  Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime: acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.  Tâmpire, substantiv
Sinonime: faptă prostească, îndobitocire, prostie, prostire, tâmpenie.  Înrăutățire, substantiv
Sinonime: agravare, înăsprire, înrăire, recrudescență, (familiar, la figurat) zbârlire, (figurat) deteriorare, (figurat) stricare, (învechit) înrăotățare; (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.  Urgisire, substantiv (învechit și popular)
Sinonime: asuprire, detestare, exploatare, faptă rea, împilare, năpăstuire, nedreptate, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, (figurat) apăsare, (figurat) despuiere, (figurat) stoarcere, (învechit și regional) strâmbătățire, (învechit) avanie, (învechit) izgonire, (învechit) netrebnicie, (învechit) obidă, (învechit) obidire, (învechit) obijduire, (învechit) strânsoare, (popular) asupreală, (popular) silnicie, (rar) părăsire.  Împlinire, substantiv
Sinonime: completare, complinire, efectuare, executare, execuție, facere, împlineală, împlinit, îndeplinire, înfăptuire, îngrășare, îngrășat, întregire, realizare, rotunjire, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă, (învechit) săvârșit.  Împlineală, substantiv (învechit)
Sinonime: amendă, gloabă, împlinire, îngrășare, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă.