Menu
dictoo - dictionar de sinonime

De
De, conjuncție
Sinonime: dacă, că, încât, (învechit şi popular) cât, să, şi, când.

De, prepoziție
Sinonime: cu, după, în, pentru, ca, drept, spre, din, (învechit) pregiur, despre.

De, pronume
Sinonime: care, ce.  
De asemenea
De asemenea, locuțiune adverbială
Sinonime: deopotrivă, fără deosebire, în mod egal, la fel, tot așa, (regional) dopotrivă, (variantă) de asemeni.  
De istov
De istov, locuţiune
Sinonime: bine de tot, complet, cu desăvârșire, cu totul, de grație, de moarte, de tot, de veci, definitiv, deplin, desăvârșit, gata, mortal, până la sfârșit, pe vecie, pentru totdeauna, perfect.  
De multicel
De multicel, locuțiune
Sinonime: cam de multă vreme.  
De neconceput
De neconceput, locuţiune
Sinonime: de neimaginat, de neînțeles, imposibil.  
De ștrapă
De ștrapă, locuțiune
Sinonime: de corvoadă.  
De-a prăvălacul
De-a prăvălacul, locuțiune adverbială
Sinonime: de-a berbeleacul, de-a dura, de-a rostogolul, peste cap.  
Deadiu
Deadiu, substantiv
Sinonime: bunic, tată-mare.  
Deal
Deal, substantiv
Sinonime: colină, mont, monticul, râpă, (învechit și popular) pădure, (popular) pământ arabil, (regional) podgorie, (regional) ruscă, (regional) vie; (argou) temniță.  
Deală
Deală, substantiv (învechit)
Sinonime: act, activitate, acţiune, creație, faptă, lucru, muncă, pedeapsă, rod, treabă, (regional) apoplexie, (regional) defect (fizic sau psihic), (regional) epilepsie, (regional) obiect.  
Dealer
Dealer, substantiv
Sinonime: speculant, comerciant, intermediar.  
Dealing
Dealing, substantiv
Sinonime: (la jocul de cărți) împărțitul cărților.  
Deambulatoriu
Deambulatoriu, substantiv
Sinonime: carolă, (franțuzism) promenoar.  
Deasupra
Deasupra, adverb
Sinonime: sus.

Deasupra, prepoziție
Sinonime: pe, peste, asupra.  
Debaclu
Debaclu, substantiv
Sinonime: zăpor; (figurat) dezastru, prăbușire.  
Debalasta
Debalasta, verb
Sinonime: a delesta, a descărca o navă de balast.  
Debandadă
Debandadă, substantiv feminin
Sinonime: neorânduială, dezordine, zăpăceală, dezorientare, dezorganizare, haos, (livresc) degringoladă, (rar) neordine, (Moldova) calamandros, (familiar) brambureală, harababură.  
Debara
Debara, substantiv
Sinonime: anexă, debaras, încăpere (accesorie).  
Debaras
Debaras, substantiv
Sinonime: debara.  
Debarasa
Debarasa, verb
Sinonime: a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a lepăda, a scăpa, a se degaja, (Bucovina) a se coroti, (familiar și figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.  
Debarasare
Debarasare, substantiv
Sinonime: curățare, debarasat, descotorosire, descotorosit, dezbărare.  
Debarasat
Debarasat, adjectiv
Sinonime: curățat, degajat, eliberat.  
Debarasor
Debarasor, substantiv
Sinonime: curățitor, spălător.  
Debarca
Debarca, verb
Sinonime: a acosta, a coborî, a descinde; (familiar) a da afară, a înlătura, a da jos (pe cineva), a elimina.  
Debarcader
Debarcader, substantiv neutru
Sinonime: punte, chei, mal, (rar) ambarcader, (învechit) arsana, scală, schelă.  
Debarcare (debarcări)
Debarcare (debarcări), substantiv feminin
Sinonime: descărcare, descindere, coborâre; demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.  
Debater
Debater, substantiv (englezism)
Sinonime: orator, vorbitor.  
Debil (debilă)
Debil (debilă), adjectiv
Sinonime: plăpând, firav, slab, maladiv, bolnăvicios, delicat, fragil, gingaş, pirpiriu, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuţ, şubred, (popular) piţigăiat, (învechit şi regional) mârşav, ticălos, (regional) gubav, morânglav, (Muntenia şi Transilvania) sighinaş, (Muntenia şi Oltenia) şiştav.  
Debilita
Debilita, verb
Sinonime: a (se) anemia, a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (regional) a (se) ticăloşi, (prin Muntenia) a (se) şiştăvi.  
Debilitant
Debilitant, adjectiv
Sinonime: demoralizant, deprimant, epuizant.  
Debilitare
Debilitare, substantiv
Sinonime: debilitate, şubrezire, slăbire, slăbiciune.  
Debilitate
Debilitate, substantiv
Sinonime: adinamie, astenie, extenuare, slăbănogeală, slăbiciune, şubrezenie, (învechit) slăbănogie; alienație, arierație.  
Debiliza
Debiliza, verb
Sinonime: a abrutiza, a debilita, a dezumaniza, a îndobitoci.  
Debirocratiza
Debirocratiza, verb
Sinonime: a reduce birocrația.  
Debit
Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  
Debita
Debita, verb
Sinonime: a spune, a vorbi, a pălăvrăgi; a recita, a declama.  
Debitant
Debitant, substantiv
Sinonime: tutungiu, vânzător, negustor, comerciant, (învechit, prin Moldova şi Transilvania) traficant.  
Debitantă
Debitantă, substantiv
Sinonime: tutungereasă, tutungioaică, vânzătoare.  
Debitare
Debitare, substantiv
Sinonime: declamare, declamaţie, recitare, spunere.  
Debitmetru
Debitmetru, substantiv
Sinonime: (tehnică) anemometru.  
Debitor
Debitor, substantiv
Sinonime: datornic.  
Debitor (debitoare)
Debitor (debitoare), adjectiv
Sinonime: datornic, dator, obligat.  
Debitorie
Debitorie, substantiv (învechit)
Sinonime: datorie.  
Debloca
Debloca, verb
Sinonime: a degaja, a elibera, a slăbi; a desfunda, a curăța; (termen militar) a despresura.  
Deblocare (deblocări)
Deblocare (deblocări), substantiv feminin
Sinonime: liberare, degajare, desfacere, scăpare, scoatere; despresurare.  
Deblocat
Deblocat, adjectiv
Sinonime: degajat, eliberat; curățat, desfundat; (termen militar) despresurat.  
Debonar
Debonar, adjectiv
Sinonime: blajin, foarte slab, incapabil de fapte rele, indulgent.  
Deborda
Deborda, verb
Sinonime: a se revărsa; a voma, a vărsa, a vomita.  
Debordant
Debordant, adjectiv
Sinonime: activ, dezlănţuit, entuziast, exuberant, plin de viață.  
Debordare
Debordare, substantiv
Sinonime: revărsare, vomitare.  
Aba (abale)
Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime: dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.  
Abandona
Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  
Abate
Abate, verb
Sinonime: a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida.

Abate, substantiv
Sinonime: (biserică) prior; stareţ, egumen.  
Abatere (abateri)
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  
Abătut (abătută)
Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  
Aberant (aberantă)
Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  
Aberaţie (aberaţii)
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  
Abil (abilă)
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  
Abilitate (abilități)
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  
Abject (abjectă)
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime: abominabil, dezgustător, grosolan, rușinos, josnic, nemernic, netrebnic, mârşav, infam, nedemn, mizerabil, oribil, detestabil, incalificabil, odios, respingător, sordid, murdar, repugnant, înfiorător, groaznic.  
Abjecţie
Abjecţie, substantiv feminin
Sinonime: ticăloşie, josnicie, mârşăvie, nemernicie, infamie, degradare morală, lașitate.  
Abnegaţie
Abnegaţie, substantiv feminin
Sinonime: devotament, tragere de inimă, dăruire, altruism, sacrificiu, renunțare.  
Abominabil (abominabilă)
Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  
Abracadabrant (abracadabrantă)
Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv
Sinonime: aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.  
Abrutizare
Abrutizare, substantiv feminin
Sinonime: animalizare, alterare, îndobitocire, degradare, decădere (morală).  
Absenta
Absenta, verb
Sinonime: a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.

Absenţă, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.  
Absolut (absolută)
Absolut (absolută), adjectiv
Sinonime: autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.  
Absurditate
Absurditate, substantiv feminin
Sinonime: prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.  
Abundent (abundentă)
Abundent (abundentă), adjectiv
Sinonime: bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.  
Acar
Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  
Accepta
Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  
Acceptabil (acceptabilă)
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  
Accidenta
Accidenta, verb
Sinonime: a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.  
Achita
Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  
Aclimatiza
Aclimatiza, verb
Sinonime: a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.  
Actual (actuală)
Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  
Acţiune
Acţiune, substantiv feminin
Sinonime: act, afacere, demers, gest, inițiativă, intervenție, proces, procedură, reacție, faptă, lucrare, manifestare, activitate.  
Adapta
Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  
Adăpost
Adăpost, substantiv neutru
Sinonime: refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.  
Adesea
Adesea, adverb
Sinonime: des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.  
Adeveri
Adeveri, verb
Sinonime: a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.  
Adiacent (adiacentă)
Adiacent (adiacentă), adjectiv
Sinonime: alăturat, de alături, vecin, învecinat, limitrof, apropiat.  
Admirabil (admirabilă)
Admirabil (admirabilă), adjectiv
Sinonime: minunat, fermecător, încântător, splendid, strălucit, excepţional; deosebit, remarcabil, adorabil, sublim, mirific.  
Admite
Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  
Adormițele
Adormițele, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) (la plural) dediţei, zorele, suflețele, vânturele; dedițel, volbură.  
Adresant
Adresant, substantiv masculin
Sinonime: destinatar.  
Adulmeca
Adulmeca, verb
Sinonime: a căuta afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.  
Afecta
Afecta, verb
Sinonime: a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.  
Afectare
Afectare, substantiv feminin
Sinonime: aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.  
Afla
Afla, verb
Sinonime: a găsi, a descoperi, a născoci, a inventa, a scorni, a auzi; a fi, a exista.  
Afront
Afront, substantiv neutru
Sinonime: jignire, insultă, ofensă; calomnie, atingere, dezonorare, vexare.  
Afund (afundă)
Afund (afundă), adjectiv
Sinonime: adânc, profund, depărtat.  
Ageamiu (ageamie)
Ageamiu (ageamie), adjectiv
Sinonime: începător, novice, debutant, neinițiat, profan; nepriceput, neştiutor.  
Ager (ageră)
Ager (ageră), adjectiv
Sinonime: iute, sprinten, vioi, isteţ, deştept, priceput, iscusit, pătrunzător, ingenios, agil.  
Agerime
Agerime, substantiv feminin
Sinonime: sprinteneală, vioiciune, isteţime, deşteptăciune, pătrundere, inteligenţă, agilitate, vivacitate.  
Agitaţie
Agitaţie, substantiv feminin
Sinonime: frământare, tulburare, nelinişte, neastâmpăr; zarvă, tumult, răscoală, răzvrătire, efervescență, animație, dezordine, busculadă.  
Agonisi
Agonisi, verb
Sinonime: a strânge, a aduna, a câştiga, a economisi, a-şi face rezerve, a acumula, a pune deoparte.  
Agrava
Agrava, verb
Sinonime: a (se) înrăutăţi, a deveni mai grav, a (se) îngreuna, a (se) amplifica.  
Ahtiat (ahtiată)
Ahtiat (ahtiată), adjectiv
Sinonime: setos, însetat, dornic, pasionat de (ceva), avid.  
Aiura
Aiura, verb
Sinonime: a delira, a vorbi într-aiurea, a-şi pierde şirul, a bate câmpii, a divaga.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie