De, conjuncție
Sinonime: dacă, că, încât, (învechit şi popular) cât, să, şi, când.

De, prepoziție
Sinonime: cu, după, în, pentru, ca, drept, spre, din, (învechit) pregiur, despre.

De, pronume
Sinonime: care, ce.  De asemenea, locuțiune adverbială
Sinonime: deopotrivă, fără deosebire, în mod egal, la fel, tot așa, (regional) dopotrivă, (variantă) de asemeni.  De istov, locuţiune
Sinonime: bine de tot, complet, cu desăvârșire, cu totul, de grație, de moarte, de tot, de veci, definitiv, deplin, desăvârșit, gata, mortal, până la sfârșit, pe vecie, pentru totdeauna, perfect.  De multicel, locuțiune
Sinonime: cam de multă vreme.  De neconceput, locuţiune
Sinonime: de neimaginat, de neînțeles, imposibil.  De ștrapă, locuțiune
Sinonime: de corvoadă.  De-a prăvălacul, locuțiune adverbială
Sinonime: de-a berbeleacul, de-a dura, de-a rostogolul, peste cap.  Deadiu, substantiv
Sinonime: bunic, tată-mare.  Deal, substantiv
Sinonime: colină, mont, monticul, râpă, (învechit și popular) pădure, (popular) pământ arabil, (regional) podgorie, (regional) ruscă, (regional) vie; (argou) temniță.  Deală, substantiv (învechit)
Sinonime: act, activitate, acţiune, creație, faptă, lucru, muncă, pedeapsă, rod, treabă, (regional) apoplexie, (regional) defect (fizic sau psihic), (regional) epilepsie, (regional) obiect.  Dealer, substantiv
Sinonime: agent de bursă, broker, comerciant, intermediar, revânzător, speculant, vânzător; (argou) narcotraficant, traficant (de droguri).  Dealing, substantiv
Sinonime: (la jocul de cărți) împărțitul cărților.  Deambula, verb
Sinonime: a flana, a hoinări, a rătăci, a se balada, a vagabonda.  Deambulare, substantiv
Sinonime: hoinărire, rătăcire.  Deambulație, substantiv
Sinonime: deambulare, mers, plimbare, (variantă) deambulațiune.  Deambulațiune, substantiv
Sinonime: deambulare, deambulație.  Deambulatoriu, substantiv
Sinonime: carolă, (franțuzism) promenoar.  Deasupra, adverb
Sinonime: sus.

Deasupra, prepoziție
Sinonime: pe, peste, asupra.  Debaclu, substantiv
Sinonime: zăpor; (figurat) dezastru, prăbușire.  Debalasta, verb
Sinonime: a delesta, a descărca o navă de balast.  Debandadă, substantiv feminin
Sinonime: neorânduială, dezordine, zăpăceală, dezorientare, dezorganizare, haos, (livresc) degringoladă, (rar) neordine, (Moldova) calamandros, (familiar) brambureală, harababură.  Debara, substantiv
Sinonime: anexă, debaras, încăpere (accesorie).  Debaras, substantiv
Sinonime: debara.  Debarasa, verb
Sinonime: a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a lepăda, a scăpa, a se degaja, (Bucovina) a se coroti, (familiar și figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.  Debarasare, substantiv
Sinonime: curățare, debarasat, descotorosire, descotorosit, dezbărare.  Debarasat, adjectiv
Sinonime: curățat, degajat, eliberat.  Debarasor, substantiv
Sinonime: curățitor, spălător.  Debarca, verb
Sinonime: a acosta, a coborî, a descinde; (familiar) a da afară, a înlătura, a da jos (pe cineva), a elimina.  Debarcader, substantiv neutru
Sinonime: punte, chei, mal, (rar) ambarcader, (învechit) arsana, scală, schelă.  Debarcare (debarcări), substantiv feminin
Sinonime: descărcare, descindere, coborâre; demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.  Debater, substantiv (englezism)
Sinonime: orator, vorbitor.  Debil (debilă), adjectiv
Sinonime: plăpând, firav, slab, maladiv, bolnăvicios, delicat, fragil, gingaş, pirpiriu, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuţ, şubred, (popular) piţigăiat, (învechit şi regional) mârşav, ticălos, (regional) gubav, morânglav, (Muntenia şi Transilvania) sighinaş, (Muntenia şi Oltenia) şiştav.  Debilita, verb
Sinonime: a (se) anemia, a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (regional) a (se) ticăloşi, (prin Muntenia) a (se) şiştăvi.  Debilitant, adjectiv
Sinonime: demoralizant, deprimant, epuizant.  Debilitare, substantiv
Sinonime: debilitate, şubrezire, slăbire, slăbiciune.  Debilitate, substantiv
Sinonime: adinamie, astenie, extenuare, slăbănogeală, slăbiciune, şubrezenie, (învechit) slăbănogie; alienație, arierație.  Debiliza, verb
Sinonime: a abrutiza, a debilita, a dezumaniza, a îndobitoci.  Debirocratiza, verb
Sinonime: a reduce birocrația.  Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  Debita, verb
Sinonime: a spune, a vorbi, a pălăvrăgi; a recita, a declama.  Debitant, substantiv
Sinonime: tutungiu, vânzător, negustor, comerciant, (învechit, prin Moldova şi Transilvania) traficant.  Debitantă, substantiv
Sinonime: tutungereasă, tutungioaică, vânzătoare.  Debitare, substantiv
Sinonime: declamare, declamaţie, recitare, spunere.  Debitmetru, substantiv
Sinonime: (tehnică) anemometru.  Debitor, substantiv
Sinonime: datornic.  Debitor (debitoare), adjectiv
Sinonime: datornic, dator, obligat.  Debitorie, substantiv (învechit)
Sinonime: datorie.  Debleia, verb
Sinonime: (despre terenuri) a aplana, a curăța, a degaja.  Debleiere, substantiv
Sinonime: debleiaj, defrișare, degajare.  Debleu, substantiv
Sinonime: debleiaj, săpătură.  Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime: dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abate, verb
Sinonime: a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida.

Abate, substantiv
Sinonime: (biserică) prior; stareţ, egumen.  Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime: abominabil, dezgustător, grosolan, rușinos, josnic, nemernic, netrebnic, mârşav, infam, nedemn, mizerabil, oribil, detestabil, incalificabil, odios, respingător, sordid, murdar, repugnant, înfiorător, groaznic.  Abjecţie, substantiv feminin
Sinonime: ticăloşie, josnicie, mârşăvie, nemernicie, infamie, degradare morală, lașitate.  Abnegaţie, substantiv feminin
Sinonime: devotament, tragere de inimă, dăruire, altruism, sacrificiu, renunțare.  Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv
Sinonime: aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.  Abrutizare, substantiv feminin
Sinonime: animalizare, alterare, îndobitocire, degradare, decădere (morală).  Absenta, verb
Sinonime: a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.

Absenţă, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.  Absolut (absolută), adjectiv
Sinonime: autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.  Absurditate, substantiv feminin
Sinonime: prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.  Abundent (abundentă), adjectiv
Sinonime: bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.  Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  Accidenta, verb
Sinonime: a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.  Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Aclimatiza, verb
Sinonime: a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.  Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  Acţiune, substantiv feminin
Sinonime: act, afacere, demers, gest, inițiativă, intervenție, proces, procedură, reacție, faptă, lucrare, manifestare, activitate.  Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  Adăpost, substantiv neutru
Sinonime: refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.  Adesea, adverb
Sinonime: des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.  Adeveri, verb
Sinonime: a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.  Adiacent (adiacentă), adjectiv
Sinonime: alăturat, de alături, vecin, învecinat, limitrof, apropiat.  Admirabil (admirabilă), adjectiv
Sinonime: minunat, fermecător, încântător, splendid, strălucit, excepţional; deosebit, remarcabil, adorabil, sublim, mirific.  Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  Adormițele, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) (la plural) dediţei, zorele, suflețele, vânturele; dedițel, volbură.  Adresant, substantiv masculin
Sinonime: destinatar.  Adulmeca, verb
Sinonime: a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.  Afecta, verb
Sinonime: a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.  Afectare, substantiv feminin
Sinonime: aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.  Afla, verb
Sinonime: a găsi, a descoperi, a născoci, a inventa, a scorni, a auzi; a fi, a exista.  Afront, substantiv neutru
Sinonime: jignire, insultă, ofensă; calomnie, atingere, dezonorare, vexare.  Afund (afundă), adjectiv
Sinonime: adânc, profund, depărtat.  Ageamiu (ageamie), adjectiv
Sinonime: începător, novice, debutant, neinițiat, profan; nepriceput, neştiutor.  Ager (ageră), adjectiv
Sinonime: iute, sprinten, vioi, isteţ, deştept, priceput, iscusit, pătrunzător, ingenios, agil.  Agerime, substantiv feminin
Sinonime: sprinteneală, vioiciune, isteţime, deşteptăciune, pătrundere, inteligenţă, agilitate, vivacitate.  Agitaţie, substantiv feminin
Sinonime: frământare, tulburare, nelinişte, neastâmpăr; zarvă, tumult, răscoală, răzvrătire, efervescență, animație, dezordine, busculadă.  Agonisi, verb
Sinonime: a strânge, a aduna, a câştiga, a economisi, a-şi face rezerve, a acumula, a pune deoparte.  Agrava, verb
Sinonime: a (se) înrăutăţi, a deveni mai grav, a (se) îngreuna, a (se) amplifica.  Ahtiat (ahtiată), adjectiv
Sinonime: setos, însetat, dornic, pasionat de (ceva), avid.  Aiura, verb
Sinonime: a delira, a vorbi într-aiurea, a-şi pierde şirul, a bate câmpii, a divaga.