Împlinire, substantiv
Sinonime:
completare, complinire, efectuare, executare, execuție, facere, împlineală, împlinit, îndeplinire, înfăptuire, îngrășare, îngrășat, întregire, realizare, rotunjire, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă, (învechit) săvârșit.
Completare, substantiv feminin
Sinonime:
adăugire, întregire, adaos; împlinire, rotunjire, complinire, complement; scurt metraj.
Expirare, substantiv feminin Sinonime:
scadenţă, împlinire, terminare, încheiere.
Realizare, substantiv feminin
Sinonime:
autorealizare, concretizare, creare, creaţie, executare, execuţie, facere, făurire, inventare, izbândă, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, lucrare, materializare, obţinere, operă, repurtare, reuşită, stabilire, succes, turnare, (învechit) realizație.
Satisfacţie, substantiv feminin
Sinonime:
beatitudine, bucurie, împlinire, îndeplinire, îndestulare, jubilație, juisare, mulţumire, penitență, plăcere, realizare, reparație, satisfacere, voluptate, (variantă) satisfacțiune.
Complinire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, întregire, rotunjire; (gramatică) determinare.
Efectuare, substantiv
Sinonime:
creare, desfăşurare, efectuire, executare, execuție, facere, împlinire, (aducere la) îndeplinire, înfăptuire, practicare, pregătire, prestare, prestație, punere în aplicare, realizare, săvârșire, (învechit) săvârșit.
Executare, substantiv
Sinonime:
confecţionare, efectuare, execuţie, asasinat, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârşire, (învechit) săvârşit, făurire, desfăşurare, interpretare, aplicare; (termen juridic) (învechit) zapcială, zapciitură, zapcilâc.
Execuție, substantiv
Sinonime:
acomplisement, amorsare, aplicare, aplicat, demarare, efectuare, executare, facere, făurire, implementare, inițializare, interpretare, intonare, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, lansare, lucrătură, pedeapsă corporală, punere în practică, realizare, săvârșire, ucidere, (învechit) săvârșit.
Expirațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
ajungere la termen, expirare, expirație, împlinire, scadență, (figurat) moarte.
Întregire, substantiv
Sinonime:
complement, completare, complinire, împlinire, recompunere, reconstituire, refacere, rotunjire, (rar) reconstituție.
Rotunjire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, îngrășare, întregire, mărire.
Îndeplinire, substantiv
Sinonime:
aplicare, efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, înfăptuire, prestare, prestație, realizare, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (învechit) realizație, (învechit) săvârșit.
Împlineală, substantiv (învechit)
Sinonime:
amendă, gloabă, împlinire, îngrășare, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă.
Îngrășare, substantiv
Sinonime:
creștere în greutate, hrănire, împlinire, îngrășat, îngrășătură, rotunjire, (impropriu) îngroșare, (învechit) împlineală, (învechit) îngrășață, (variantă) îngrășere.
Suplinire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, înlocuire, întregire, substituire, (învechit) supletură, (livresc) supleare, (rar) suplinință.
Supleare, substantiv (livresc)
Sinonime:
completare, împlinire, întregire, suplinire.
