Competent (competentă), adjectiv
Sinonime: priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.  Competenţă, substantiv feminin
Sinonime: pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.  

---

Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  Apt (aptă), adjectiv
Sinonime: potrivit, bun, util, capabil, în stare de (ceva), adecvat, corespunzător, dotat, competent.  Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  Atribuţie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.  Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  Destoinic (destoinică), adjectiv
Sinonime: vrednic, capabil, merituos, isteţ, îndemânatic, competent, de ispravă, abil.  Experimentat (experimentată), adjectiv
Sinonime: priceput, destoinic, capabil, valoros, înzestrat, competent, încercat, versat, păţit, deprins, rutinat.  Expert (expertă), adjectiv
Sinonime: competent, priceput, cunoscător, specialist, maestru, meşter.  Hărnicie, substantiv feminin
Sinonime: activitate, asiduitate, capacitate, competenţă, destoinicie, diligenţă, pregătire, pricepere, râvnă, sârguinţă, seriozitate, silinţă, spor la lucru, strădanie, străduinţă, valoare, vrednicie, zel, (popular) sârg.  Înzestrat (înzestrată), adjectiv
Sinonime: bun, capabil, competent, cu har, destoinic, dotat, experimentat, încercat, plin de calităţi, pregătit, priceput, talentat, valoros, versat, vrednic, (învechit și popular) harnic, (popular) cercat, (rar) preparat; (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; (rar) măiestrit, talentos.  Mândru (mândră), adjectiv
Sinonime: arătos, bun, capabil, chipeș, competent, demn, destoinic, distins, dotat, drag, drăguţ, experimentat, fericit, frumos, fudul, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, iubit, încercat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, înțelept, înzestrat, maiestuos, megaloman, minunat, mulţumit, onorat, orgolios, pregătit, prezumțios, priceput, satisfăcut, semeț, splendid, strălucitor, suficient, trufaş, țanțoș, valoros, vanitos, versat, vrednic, (figurat) bățos, (figurat) înțepat, (figurat) scrobit, (învechit și popular) măreț, (învechit și regional) pâșin, (învechit) fumuros, (învechit) preaînălțat, (învechit) zadarnic, (popular și familiar) țâfnos, (popular) dârz, (popular) falnic, (popular) fălos, (popular) închipuit, (prin Banat) măros, (prin Moldova) nărtos, (rar) superb.  Practic (practică), adjectiv
Sinonime: abil, aplicat, bun, capabil, comod, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, economicos, eficace, ergonomic, experimentat, folositor, funcțional, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, lesnicios, maniabil, materialist, meșter, pozitiv, practician, pragmatic, pregătit, priceput, realist, util, utilitar, utilitarist, valoros, versat, vrednic.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Prerogativă, substantiv feminin
Sinonime: apanaj, atribuţie, avantaj, competenţă, drept, facultate, privilegiu, putere, sarcină, (învechit) pronomion.  Profund, adjectiv
Sinonime: serios, cu temei, cu competenţă, cu gravitate.  Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  Versat (versată), adjectiv
Sinonime: experimentat, priceput, competent, iscusit, verificat.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Autorizat, adjectiv
Sinonime: (învechit) privilegiat; calificat, competent, îndreptăţit, priceput, (franţuzism învechit) ponderos.  Avizat, adjectiv
Sinonime: avertizat, capabil, competent, informat, pregătit, prevenit, (figurat) tare, (învechit) avizăluit.

Avizat, substantiv
Sinonime: avertizare, avizare.  Cercat, adjectiv
Sinonime: bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.  Chemat, adjectiv
Sinonime: competent, destinat, invitat, îndreptăţit, menit, strigat, (învechit) volnic.

Chemat, substantiv
Sinonime: chemare, strigare.  Domeniu, substantiv
Sinonime: moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.  Dotat, adjectiv
Sinonime: competent, talentat; armat, echipat.  Volnic, adjectiv
Sinonime: abuziv, arbitrar, autonom, chemat, competent, despotic, excesiv, independent, îndreptăţit, liber, neatârnat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, slobod, suveran.  Ispitit, adjectiv
Sinonime: ademenit, bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, sedus, valoros, versat, vrednic.  Incompetință, substantiv
Sinonime: incompetență, lipsă de competență.  Incompetență, substantiv
Sinonime: ignoranță, incapacitate, lipsă de competență, neștiință, (variantă) incompetință.  Putincios, adjectiv
Sinonime: bun, capabil, competent, destoinic, dotat, eficace, eficient, experimentat, folositor, încercat, înzestrat, operativ, posibil, practic, pregătit, priceput, productiv, puternic, robust, solid, tare, util, valoros, versat, viguros, vânjos, voinic, vrednic, zdravăn.  Practicos, adjectiv
Sinonime: bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, iscusit, încercat, îndemânatic, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.  Practisit, adjectiv
Sinonime: (învechit) bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, iscusit, încercat, îndemânatic, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.  Ponderos, adjectiv
Sinonime: (învechit) autorizat, competent, decisiv, dens, determinant, greu, hotărâtor, important, priceput, puternic, tare.  Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime: aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.  Nepricepere, substantiv
Sinonime: ignoranță, incapacitate, incompetență, incultură, lipsă de competență, lipsă de destoinicie, lipsă de iscusință, lipsă de îndemânare, lipsă de judecată, lipsă de minte, necompetență, neîndemânare, nepregătire, neștiință, nevrednicie, stângăcie, (depreciativ) diletantism, (figurat) slăbiciune, (învechit) mister, (învechit) prostăticie, (învechit) prostie, (învechit) prostime, (livresc) agramatism, (livresc) inaptitudine.  Profesionalism, substantiv
Sinonime: competență, conștiință profesională, profesionalitate, profesionism.  Precepătură, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, competență, cunoaștere temeinică, iscusință, îndemânare, pregătire.  Îndreptăţire, substantiv
Sinonime: autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.  Avertizat, adjectiv
Sinonime: avizat, competent, informat, instruit, încunoștințat, la curent, luminat, pregătit, prevenit, somat.

Avertizat, substantiv
Sinonime: avertizare.