Critica, verb
Sinonime:
a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura. Critică, substantiv feminin
Sinonime:
observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.
Criticabil (criticabilă), adjectiv Sinonime:
blamabil, reprobabil, condamnabil, vulnerabil, imperfect.
Criticant, adjectiv
Sinonime:
bârfitor, intrigant.
Criticare, substantiv
Sinonime:
analizare, apreciere, bârfire, blamare, cârtire, comentare, criticat, mustrare, opinare, (învechit) critică.
Criticarisi, verb (învechit)
Sinonime:
a critica.
Criticastru, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) critic neînsemnat.
Criticat, substantiv
Sinonime:
bârfire, blamare, cârtire, criticare, critică, mustrare.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Admonestare, substantiv feminin
Sinonime:
admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.
Ameninţa, verb Sinonime:
a striga la (cineva), a (se) stropşi, a (se) răsti, a critica (aspru), a spune vorbe aspre, a apostrofa, a intimida.
Ameninţare, substantiv feminin Sinonime:
pericol, primejdie; admonestare, apostrofare, critică, răsteală, stropşeala, avertisment.
Apostrofa, verb Sinonime:
a face observații, a mustra, a dojeni, a critica, a imputa, a interpela. Apostrofă, substantiv
Sinonime:
apostrof; apostrofare, imputare, interpelare, mustrare, reproș.
Ataca, verb Sinonime:
a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.
Beșteleală, substantiv feminin (familiar) Sinonime:
mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.
Beșteli, verb (familiar) Sinonime:
a admonesta, a certa, a dojeni, a mustra, a ocărî, a critica, a face observaţie, a ruşina, a înjosi, a umili.
Biciui, verb Sinonime:
a bate, a izbi, a lovi, (figurat) a chinui; a satiriza, a critica.
Blam, substantiv neutru Sinonime:
dezaprobare, dezacord, reprobare, blamare, reprehensiune; înfierare, vestejire, condamnare, critică; admonestare, anatemă, sancțiune; reprimandă.
Blama, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a critica, a condamna, a înfiera, a vesteji; a admonesta, a incrimina, a sancționa, a stigmatiza.
Blamabil (blamabilă), adjectiv
Sinonime:
condamnabil, criticabil, damnabil, demn de blamat, deplorabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprehensibil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător.
Bobârnac, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) mustrare, critică, observaţie, beşteleală.
Bodogăneală, substantiv feminin Sinonime:
mormăială, blodogoreală, boscorodeală, bombăneală, bolboroseală, dondăneală, vorbit printre dinți; cârteală, critică, protest.
Bodogăni, verb Sinonime:
a mormăi, a murmura, a muştrului, a bombăni, a bolborosi, a blodogori, a boscorodi, a dondăni, a gângăvi, a îndruga, (rar) a bogonisi; a cârti, a protesta, a reproşa, a mustra, a certa, a critica; a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.
Bombăneală, substantiv feminin Sinonime:
bombănit, mormăială, mormăit, bodogăneală, murmur, boscorodeală, dondăneală, bolboroseală; cârteală, protest, critică.
Bombăni, verb Sinonime:
a mormăi, a bodogăni, a boscorodi, a dondăni, a bolborosi, a bogonisi, a murmura; a cârti, a protesta, a mustra, a reproşa, a bate la cap, a certa, a critica.
Boscorodi, verb Sinonime:
a bolborosi, a murmura, a bombăni, a mormăi, a bodogăni, a dondăni, a îndruga; a mustra, a reproşa, a cicăli, a bate la cap, a certa, a critica.
Caricaturiza, verb Sinonime:
a satiriza, a critica, a ridiculiza, a ironiza.
Cârteală, substantiv feminin Sinonime:
protest, obiecţie, nemulţumire, plângere, murmur; (figurat) critică, comentariu.
Cârti, verb
Sinonime:
a protesta, a obiecta, a se plânge, (figurat) a murmura, a admonesta, a certa, a ciopârţi, a critica, a crâcni, a dăscăli, a dojeni, a învrăjbi, a moraliza, a mustra, a plânge, a protesta, a sfârteca, a sfâşia, a supăra.
Combate, verb Sinonime:
a înfrunta, a lua poziţie, a critica, a lupta, a milita.
Condamnabil (condamnabilă), adjectiv Sinonime:
reprobabil, blamabil, criticabil, rău, negativ.
Diatribă, substantiv feminin Sinonime:
critică, pamflet, filipică, satiră, invectivă.
Discutabil (discutabilă), adjectiv
Sinonime:
îndoielnic, nesigur, aproximativ, improbabil, dubios; contestabil, controversat, controversabil, criticabil; (figurat) şubred.
Forfeca, verb Sinonime:
a tăia, a mărunţi; a cerceta în amănunt, a analiza; a critica, a mustra, a certa.
Ghimpe, substantiv masculin
Sinonime:
ciulin, holeră, merişor, scai, scaiete, spin, ţeapă; (figurat) critică, ironie, necaz, nemulţumire, sarcasm, supărare, venin.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Judeca, verb Sinonime:
a chibzui, a reflecta, a gândi, a socoti, a aprecia; a trage la răspundere, a mustra, a dojeni, a muştrului, a critica, a condamna.
Mustrare, substantiv feminin Sinonime:
dojenire, admonestare, observaţie, critică, dojană, reproş, ceartă, morală.
Obiecţie, substantiv feminin Sinonime:
observaţie, contraargument, contestaţie, critică.
Observaţie, substantiv feminin Sinonime:
observare, cercetare, examinare, studiu; remarcă, constatare; obiecţie, critică, mustrare, dojană, admonestare; supraveghere, pază, control.
Osândi, verb Sinonime:
a condamna, a pedepsi; a dezaproba, a înfiera, a critica; a sili, a obliga; a constrânge.
Pişca, verb
Sinonime:
a ciupi, a piguli, a ciuguli; a înţepa, a ustura; a muşca, (figurat) a ironiza, a critica; a şfichiui, a pocni, a atinge; (familiar) a fura, a şterpeli, a lua; a descreşte, a micşora, a reduce, a scădea.
Recenzie, substantiv feminin
Sinonime:
analiză, apreciere, comentar, comentariu, comparare, critică, dare de seamă, inventar, prezentare, recensământ, statistică, (învechit) recensiune.
Reproba, verb
Sinonime:
a blama, a condamna, a considera condamnabil, a critica, a dezaproba, a nu încuviința, a respinge.
Reprobabil (reprobabilă), adjectiv Sinonime:
condamnabil, blamabil, incorect, criticabil, detestabil.
Satiriza, verb
Sinonime:
a bufona, a caragializa, a caricatura, a caricaturiza, a critica, a ironiza, a persifla, a râde de (cineva), a ridiculiza, (figurat) a biciui, (învechit) a satira.
Săpuni, verb
Sinonime:
a da cu săpun, a (se) freca cu săpun; (figurat) a admonesta, a certa, a critica, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, a ocărî, a trage o săpuneală.
Scutura, verb Sinonime:
a (se) curăţa, a deretica; (figurat) a arunca, a lepăda, a îndepărta; a scăpa, a se debarasa, a se descotorosi; a se desprinde, a cădea; a zgâlţâi, a agita, a zdruncina; a se cutremura, a se înfiora, a se înfrigura; (familiar) a critica, a certa, a muștrului, a trage un perdaf.
Sfădi, verb Sinonime:
a certa, a dojeni, a mustra, a critica.
Şfichi, substantiv neutru Sinonime:
pleasnă, lovitură, plesnet; (figurat) răutate, împunsătură, ironizare, înţepătură, critică; capăt, vârf, extremitate.
Şfichiui, verb Sinonime:
a plesni, a biciui, a pocni; (figurat) a înţepa, a ironiza, a împunge, a lua în râs, a-şi bate joc, a fi răutăcios, a critica.
Contestaţie (contestaţii), substantiv feminin
Sinonime:
dispută, contradicţie, controversă, critică, dezbatere, ceartă, negare, dezacord, provocare, discuţie, luptă, opoziţie, revoltă, subversiune; (juridic) plângere, întâmpinare.
Atacabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, criticabil, discutabil, refutabil, slab, vulnerabil.
Bârfire, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, criticare, criticat, defăimare, defăimat, denigrare, discreditare, flecărire, hulă, hulire, năpăstuire, pâră, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbire de rău, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (învechit și regional) ponosluire, (învechit) balamuție, (învechit) balamuțire, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) defaimă, (învechit) defăimăciune, (învechit) defăimătură, (învechit) mozavirie.
Bârfit, adjectiv
Sinonime:
calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (familiar și figurat) încondeiat, (învechit) balamuțit, (popular) năpăstuit. Bârfit, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfire, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, criticare, defăimare, denigrare, discreditare, flecărire, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (învechit și regional) ponosluire, (învechit) auzitură, (învechit) balamuție, (învechit) balamuțire, (învechit) balamuțit, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră.
Bârfitor, adjectiv
Sinonime:
calomniator, calomnios, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, fluieros, ponegritor, slab de gură, (învechit) mozavirnic, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (popular) dosnic, (popular) hulitor, (popular) prost, (regional) pontoros, (turcism învechit) mozavir. Bârfitor, substantiv
Sinonime:
calomniator, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, ponegritor, vorbitor de rău, (argotic) trâmbițar, (familiar) farfara, (familiar) ștafetar, (învechit) balamut, (învechit) bârfelnic, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (învechit) vorovitor, (popular) hulitor, (regional) orfălău, (turcism învechit) mozavir.
Abrictălui, verb
Sinonime:
(Banat) a reproşa, a critica.
Clătinare, substantiv
Sinonime:
balans, balansare, bălăbănire, clătinat, clătinătură, clintire, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, deplasare, hurducare, hurducat, hurducătură, împleticire, legănare, mişcare, mutare, oscilare, oscilație, pendulare, scuturare, scuturat, scuturătură, situație nesigură (sau critică), urnire, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (figurat) șovăire, (învechit și regional) clătire, (învechit) cletinare, (popular) zdruncin.
Cenzurat, adjectiv
Sinonime:
cercetat, controlat, examinat, interzis, oprit, sistat, supravegheat, verificat, (variantă) censurat. Cenzurat, substantiv
Sinonime:
cenzurare, criticare (publică), (variantă) censurat.
Fustigație, substantiv
Sinonime:
bastonadă, bătaie cu vergile, flagelare, flagelaţie; (la figurat) corecție, corectare, pedeapsă, critică aspră.
Hermeneutică, substantiv
Sinonime:
adaptație, comentariu, critică, exegeză, explicație, glosă, interpretațiune, parafrază, ştiinţa exegezei, traducție, (variantă) ermeneutică.
Detresă, substantiv
Sinonime:
desperare, nenorocire, stare critică.
Vituperare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, critică violentă, defăimare, denigrare, dezaprobare, vituperație.
Ocarnic, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
Nepermis, adjectiv
Sinonime:
blamabil, boicotat, cenzurat, clandestin, condamnabil, criticabil, delictuos, extralegal, fraudulos, ilegal, ilicit, interzis, neacceptat, neautorizat, neiertat, neîngăduit, neonorabil, oprit, prohibit, proscris, regretabil, reprehensibil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) necăzut, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător.
Exegeză, substantiv
Sinonime:
clarificare, comentare, comentariu, critică, explicare, explicație, expozeu, hermeneutică, interpretare, lămurire, parafrază.
Adnotațiune, substantiv
Sinonime:
adiție, adnotare, adnotație, antet, apostilă, asterisc, comentariu, critică, exegeză, explicație, glosă, letrină, mențiune, notă, observație, referință, remarcă, scolie, subsol, trimitere.
Suguşa, verb
Sinonime:
(învechit și regional) a gâtui, a se îneca, a strangula, a sugruma; (regional; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât; (învechit; figurat; despre oameni) a cere socoteală în mod violent, a încolți, a lua de gât, a trata cu asprime; (figurat; învechit; despre oameni) a bârfi, a critica; a grăbi, a presa.
Remonstrare, substantiv
Sinonime:
admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.
Reprobațiune, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.
Reproşabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.
Hipercritică, substantiv
Sinonime:
cenzură, critică exagerată.
Ocărâtor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
Epigramă, substantiv
Sinonime:
caricatură, catren, critică, diatribă, inscripție, libel, pamflet, poantă, poem, poezie, satiră.
Observare, substantiv
Sinonime:
analizare, cercetare, critică, examinare, iscodire, obiecție, observație, părere, pândire, relevare, rezervă, scrutare, spionare, studiere, supraveghere.
Neonorabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Autocritica, verb
Sinonime:
a se autoeticheta, a se critica pe sine însuși.
Judecare, substantiv
Sinonime:
apreciere, calificare, cenzurare, certare, chibzuire, considerare, criticare, deliberare, gândire, hotărâre, judecat, judecată, luare în considerare, observare, socoteală, tragere la răspundere, (figurat) cumpănire, (figurat) drămuire, (învechit) bătaie, (regional) conținere.
Condemnabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Condemnat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
condamnat, criticat, incurabil, nevindecabil, osândit, pedepsit, (învechit) certat, (învechit) necurabil. Condemnat, substantiv (învechit)
Sinonime:
condamnare, condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș, (glumeț) pensionar, (popular) rob.
Glosare, substantiv
Sinonime:
adnotare, explicare, (învechit) cenzurare, (învechit) criticare.
Glosat, adjectiv
Sinonime:
adnotat, explicat, (învechit) cenzurat, (învechit) criticat; (în formă de limbă) glosoid.
Bărăta, verb (regional)
Sinonime:
a certa, a critica, a mustra, o ocărî, (Oltenia) a predestina, (Vidin-Timoc) a se văieta.
Neîngăduit, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, interzis, neiertat, neonorabil, nepermis, oprit, proscris, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) necăzut, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Satiră, substantiv
Sinonime:
caricatură, catilinară, critică (persiflantă), diatribă, epigramă, filipică, pamflet, parodie, ridiculizare, satirizare, (figurat) biciuire, (învechit) libel, (învechit) paschinadă. Satira, verb (învechit)
Sinonime:
a caricatura, a critica, a ironiza, a persifla, a ridiculiza, a satiriza.
Ruşinător, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat; (și substantiv) violator.
Admonitiv, adjectiv
Sinonime:
cicălitor, criticant, mustrător.
Nerecomandabil, adjectiv
Sinonime:
criticabil, inacceptabil, indezirabil, meprizabil, neindicat, nepotrivit, reprehensibil, (învechit) vil.
Cenzurare, substantiv
Sinonime:
cenzurat, criticare (publică), (variantă) censurare.
Blamat, adjectiv
Sinonime:
condamnat, criticat, defăimat, dezaprobat, făcut de râs, (regional) păcălit.
Bărăți, verb (regional)
Sinonime:
a certa, a critica, a mustra, a ocărî, a predestina, a se văieta, a se văita, o ocărî.
Bârfitoare, substantiv feminin
Sinonime:
calomniatoare, clevetitoare, criticantă, defăimătoare, denigratoare, detractoare, hulitoare, limbă de șarpe, mâncătoare de rahat, muieroi, ponegritoare, vorbitoare de rău, (argotic) ceaclă, (învechit) balamută, (învechit) bârfelnică, (învechit) năpăstuitoare, (învechit) ponosluitoare, (popular și familiar) cutră, (popular) cumătră, (regional) cijmătoare, (regional) ciofală, (regional) leliță, (regional) suveică, (regional) teleleică.
Moralist, substantiv
Sinonime:
criticant, moralizator, predicant, puritan.
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
Vituperație, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, critică violentă, defăimare, denigrare, dezaprobare, reprobare, reprobație, reprobațiune, vituperare, (învechit) vituperațiune.
Pseudocritică, substantiv
Sinonime:
falsă critică.
Flagelat, adjectiv
Sinonime:
biciuit, (figurat) criticat, (figurat) satirizat; flagelifer.
