Special (specială), adjectiv
Sinonime: deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.  Specialist, substantiv
Sinonime: expert, medic, profesionist, tehnician; (cu rol de adjectiv; învechit) special.  Specialitate, substantiv feminin
Sinonime: ramură, domeniu, branșă, disciplină; profesie, calificare.  Specializat, adjectiv
Sinonime: special, specialist, specific, tematic.  Specialmente, adverb
Sinonime: anume, special, (învechit) principalmente.  

---

Anume, adjectiv
Sinonime: anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special.

Anume, adverb
Sinonime: adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.  Anumit (anumită), adjectiv
Sinonime: anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.  Aparte, adjectiv si adverb
Sinonime: separat, distinct; deosebit, special.  Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  Branșa, verb
Sinonime: a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni.

Branșă, substantiv feminin
Sinonime: meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.  Califica, verb
Sinonime: (reflexiv) a trece o probă, a progresa, a urca în grad, a se specializa, a se forma; a aprecia, a considera, a socoti, a eticheta, a categorisi, a caracteriza, a numi, a taxa.  Cunoscător (cunoscătoare), adjectiv
Sinonime: specialist, expert.  Eminamente, adverb
Sinonime: cu deosebire, cu totul, în măsura cea mai mare, în special, întru totul, la cel mai înalt grad, perfectamente, prin excelenţă, total, (învechit) eminemente, (învechit) emineminte.  Expert (expertă), adjectiv
Sinonime: competent, priceput, cunoscător, specialist, maestru, meşter.  Expres (expresă), adjectiv
Sinonime: clar, lămurit, limpede, vădit, evident; (adverb) special, anume, într-adins, înadins.  Extraordinar (extraordinară), adjectiv
Sinonime: neobişnuit, nemaipomenit, excepţional, formidabil, deosebit, minunat, impresionant, abracadabrant, epatant, colosal, enorm, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal, (argou) mortal, titanic, cumplit, special, perfect.  Insolit (insolită), adjectiv
Sinonime: abracadabrant, anormal, aparte, bizar, ciudat, deosebit, diferit, epustuflant, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasc, fenomenal, incomprehensibil, incredibil, individual, inexplicabil, mirobolant, neobişnuit, nepotrivit, neuzitat, original, paradoxal, rar, rarisim, singular, special, straniu, surprinzător, unic.  Înadins, adverb
Sinonime: intenţionat, dinadins, anume, special.  Îndeosebi, adverb
Sinonime: mai ales, mai cu seamă, în special.  Jurist, substantiv masculin
Sinonime: avocat, jurisconsult, procedurist, specialist în drept, (învechit) legist, (învechit) pravilist, (învechit) prăvilaş, (învechit) student în drept.  Meserie, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, profesiune, ocupaţie, specialitate.  Meşteşug, substantiv neutru
Sinonime: meserie, îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, specialitate; pricepere, îndemânare, abilitate, dibăcie, iscusinţă, ingeniozitate; artă, măiestrie; mijloc, procedeu, metodă; viclenie, vicleşug, înşelătorie, tertip, şiretlic.  Meşteşugărie, substantiv feminin
Sinonime: meşteşug, meserie, ocupaţie, îndeletnicire, specialitate.  Neobişnuit (neobişnuită), adjectiv
Sinonime: deosebit, special, original, excentric, extravagant, ciudat, bizar.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  Perfecţiona, verb
Sinonime: a (se) corecta, a (se) desăvârși, a (se) face mai bun, a (se) îmbunătăți (calitativ), a (se) îndrepta, a (se) perfectiza, a (se) specializa, a moderniza, a retuşa, a se autoperfecționa, a sistematiza, a(-și) corecta defectele, (învechit) a (se) perfecsiona.  Registru, substantiv masculin
Sinonime: blocnotes, caiet, carnet, catastif, condică, contrapartidă, conținut, cuprins, domeniu, jurnal, repertoriu, resort, sferă, sumar, tablă de materii; (tehnică) sertar, șuber, ventil; (contabilitate) (registru de casă) jurnal de casă, (registru de partizi) cartea mare; (muzică) ambitus, diapazon, nuanță, scară muzicală, ton, tonalitate, (învechit) octoih; (informatică) circuit de memorare, contor, dispozitiv de memorare, înregistrator, locaţie specială de stocare, memorizator de cuvinte, numărător, sumator, totalizator.  Singular (singulară), adjectiv
Sinonime: abracadabrant, anumit, aparte, bizar, ciudat, curios, deosebit, diferit, distinct, excelent, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasmagoric, fantezist, individual, inexplicabil, insolit, izolat, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, rar, singularizat, special, straniu, unic, (familiar) sanchiu, (figurat și familiar) fistichiu, (figurat și familiar) întors, (figurat și familiar) sucit, (figurat și familiar) trăsnit, (grecism învechit) paraxin, (învechit) ciudos, (învechit) singulariu, (învechit) singuratic, (învechit) singurit, (învechit; despre lupte) corp la corp, (Moldova) deșănțat, (popular) pidosnic, (popular) pocit, (popular) poznaș, (rar) străin, (Transilvania, Banat și Oltenia) șod.  Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  Tehnician, substantiv masculin
Sinonime: expert, maistru, meșter, practician, profesionist, specialist, tehnocrat, (învechit) tehnic.  Olac, substantiv neutru
Sinonime: curier special, sol, ștafetă; (cai de olac) cai de poștă, cai de poștalion.  Paleontolog (paleontologi), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime: specialist în paleontologie.  Monopol (monopoluri), substantiv neutru
Sinonime: exclusivitate, drept exclusiv, posesiune exclusivă; privilegiu special.  Ornitolog, substantiv
Sinonime: specialist în ornitologie, (învechit) ornitologist.  Hipiatru, substantiv
Sinonime: (cel care este specializat în tratarea bolilor de cai) veterinar.  Tehnocrat, substantiv
Sinonime: econocrat, specialist, tehnician, (peiorativ) bugetivor.  Corespondent, adjectiv
Sinonime: asemănător, concordant, omolog.

Corespondent, substantiv
Sinonime: cronicar, critic, editorialist, jurnalist, omolog, pamfletar, polemist, publicist, redactor, trimis special.  Domeniu, substantiv
Sinonime: moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.  Entomolog, substantiv
Sinonime: specialist în entomologie, entomologist.  Tehnic, adjectiv
Sinonime: special, specializat, specific; tehnologic.  Notifica, verb
Sinonime: a anunța, a comunica, a consemna, a informa, a intima, a înregistra, a înscrie, a însemna, a înștiința (în scris), a nota, a scrie, a semnifica, a sublinia în mod special, a trece, a trimite o notificare.  Penalist, substantiv
Sinonime: criminalist, specialist în drept penal.  Constituționalist, substantiv
Sinonime: specialist în drept constituțional.  Polimat, adjectiv (învechit)
Sinonime: cunoscător, de spirit universal, expert, policalificat, savant.

Polimat, substantiv (învechit)
Sinonime: cunoscător, expert, savant, specialist.  Literat, substantiv
Sinonime: condeier, erudit, om de litere, savant, scriitor, specialist în literatură, (învechit) literator, (latinism învechit) scriptor, (rar) beletrist.  Confina, verb
Sinonime: a se izola, a se închide, a se învecina (cu); (figurat) a se limita la o singură activitate, a se limita la o singură ocupație, a se specializa.  Agrogeolog, substantiv
Sinonime: pedolog, specialist în agrogeologie.  Editorialist, substantiv
Sinonime: comentator, corespondent, critic, cronicar, jurnalist, publicist, redactor, reporter, trimis special, ziarist.  Cabra, verb
Sinonime: a braca, a redresa, a se încorda, a se ridica (cu botul în sus), a urca; (în special despre cai) a se ridica în două picioare, a se ridica pe picioarele dinapoi.  Funcționărime, substantiv
Sinonime: administrație; personal tehnic, economic, de specialitate şi administrativ (TESA).  Stipula, verb
Sinonime: a face o stipulație, a indica în mod special, a menționa, a preciza, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili.  Ramură, substantiv
Sinonime: brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, rămureală, sector, specialitate, subdiviziune, subramură; ramificare, ramificație.

Rămura, verb
Sinonime: a se rămuri.  Trucaj, substantiv
Sinonime: denaturare, efect special, iluzie optică, truc, trucare.  Ziarist, substantiv
Sinonime: cronicar, editorialist, gazetar, jurnalist, publicist, redactor, reporter, trimis special.