Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Cuveni, verb
Sinonime:
a se cădea, a-i reveni, a trebui; a merita, a avea dreptul, a cadra, (învechit) a se dostoi, a privi, a putea.
Direct (directă), adjectiv
Sinonime:
de-a dreptul, fără ocol, drept, nemijlocit, neocolit, (rar) nemediat, personal, făţiş.
Îndreptăţi, verb Sinonime:
a justifica, a autoriza, a da dreptul.
Pieptiş, adverb Sinonime:
de-a dreptul, direct, drept, neocolit.
Putea, verb Sinonime:
a fi capabil, a avea putere, a fi în stare, a avea posibilitatea, a avea putinţa, a (-i) fi cu putinţă; a fi posibil, a fi probabil; a avea voie, a avea permisiunea, a avea dreptul, a fi permis; a se cădea, a se cuveni, a fi potrivit, a fi convenabil.
Abilita, verb
Sinonime:
a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.
Ius sangvinis, locuțiune latină
Sinonime:
dreptul sângelui, dreptul strămoșesc.
Ius soli, locuțiune latină
Sinonime:
dreptul pământean, dreptul pământului.
Vagulație, substantiv
Sinonime:
(în dreptul roman) somație.
Jurisprudenţă, substantiv
Sinonime:
cutumă, drept, exemplu, filosofia dreptului, legislație, precedent, știința dreptului, științe juridice, (învechit și popular) legile, (învechit) drit.
Primogenitură, substantiv
Sinonime:
dreptul primului născut, întâietate de naștere, primogenit.
Ultimogenitură, substantiv
Sinonime:
dreptul ultimului născut.
Binemerita, verb (învechit)
Sinonime:
a câștiga dreptul la o răsplată, a câștiga dreptul la recunoștință, a merita.
Rogațiune, substantiv
Sinonime:
(în dreptul roman) proiect de lege.
