Legifer, adjectiv
Sinonime:
legiferator, legislator, legiuitor.
Legifera, verb
Sinonime:
a codifica, a decreta, a edicta, a legaliza, a promulga, a reglementa, (învechit) a legiui.
Legiferare, substantiv
Sinonime:
legalizare, legiferat, reglementare, (învechit) legiuire, (învechit) nomotemisire, (rar) lege.
Legiferat, adjectiv
Sinonime:
legal, legalizat, reglementat, (învechit) legiuit. Legiferat, substantiv
Sinonime:
legiferare.
Legiferator, adjectiv
Sinonime:
justițiar, legiferant, legislativ, legiuitor.
Legiferi, verb
Sinonime:
a legifera.
Legioneloză, substantiv
Sinonime:
(medicină) (articulat) boala legionarilor, (articulat) febra legiunii; (articulat) febra Pontiac.
Legislaţie, substantiv
Sinonime:
cartă, constituție, convenție, drept, jurisprudență, lege, (învechit) legiuire, (învechit) testament, (variantă) legislațiune.
Legislator, substantiv
Sinonime:
dătător de legi, legislativ, legiuitor, nomotet, parlament, putere legislativă, (variantă) (învechit) leghislator.
Legist (legistă), adjectiv Sinonime:
jurist.
Legitate, substantiv
Sinonime:
(învechit) legalitate.
Legitim (legitimă), adjectiv Sinonime:
legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.
Legitima, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.
Legitimar, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(jurisprudență) legitim, rezervatar.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
Legitimist, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
imobilist, monarhist, regalist, tradiționalist, (învechit) leghitimist.
Legitimiza, verb
Sinonime:
a justifica, a legitima.
Legitimizare, substantiv
Sinonime:
justificare, legitimare.
Legiui, verb Sinonime:
a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.
Legiuință, substantiv (învechit)
Sinonime:
legalitate.
Legiuire, substantiv feminin (învechit și popular)
Sinonime:
dispoziție, judecare, judecată, legalizare, lege, legiferare, legislație, normă, reglementare, (învechit) pravilă.
Legiuit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
legal, legiferat, legitim, (învechit) îndreptățit, (învechit) justificat.
Legiuitiv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
legislativ, legiuitor; (putere legiuitivă) putere legislativă.
Legiune, substantiv feminin Sinonime:
armată, unitate, regiment; (figurat) mulţime, ceată, gloată, grup mare.
Abuz, substantiv neutru Sinonime:
exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.
Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Bandit, substantiv masculin
Sinonime:
apaș, asasin, bucanier, camorrist, canalie, criminal, delincvent, escroc, filibustier, forban, gangster, hoț, mafios, mafiot, mizerabil, nelegiuit, nemernic, om în afara legii, pirat, răufăcător, scelerat, tâlhar, terorist, ticălos, yakuza, (familiar) afurisit, (franțuzism) brigand, (învechit) fur, (învechit) războinic, (regional) furător, (regional) robalău, (Transilvania) lotru.
Binecuvântat (binecuvântată), adjectiv Sinonime:
blagoslovit, sfinţit, preamărit; întemeiat, îndreptăţit, legitim; (figurat) înzestrat, talentat, dotat.
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime:
autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.
Călca, verb Sinonime:
a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita. Calca, verb
Sinonime:
calchia.
Clandestin (clandestină), adjectiv Sinonime:
ilegal, nepermis, interzis, în afara legii.
Cod, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) codice, condică, pravilă, culegere (de legi), codex; cifru, limbaj secret, convenţie; (ihtiologie) moruă, (învechit, în Transilvania) ştocfiş.
Codifica, verb
Sinonime:
a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.
Condică, substantiv feminin
Sinonime:
caiet, catastif, registru, (rar) carte, (învechit şi regional) metrică, protocol, (învechit) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism învechit) tefter; cod, codex, culegere de legi; dicţionar, lexicon, vocabular.
Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Delincvent, substantiv masculin
Sinonime:
bandit, călcător de legi, infractor, stelionatar, vinovat, (variantă) delicvent.
Dietă, substantiv feminin Sinonime:
regim; adunare legislativă.
Document, substantiv neutru
Sinonime:
act, înscris, atestat; (învechit) zapis, hrisov, uric; hârtie, legitimaţie; confirmare, copie, dosar, fișier, manuscris, protocol, text.
Ilegal (ilegală), adjectiv
Sinonime:
abuziv, anticonstituțional, clandestin, conspirativ, contra legii, extralegal, fraudulos, ilegitim, ilicit, incorect, interzis, neadmis de lege, necinstit, necorect, nelegal, nelegitim, neonest, nepermis, oneros, oprit, prohibit, secret, subversiv, (argotic) matrapazlâcos, (figurat) murdar, (figurat) necurat, (figurat) subteran, (învechit) subrepticiu.
Jurist, substantiv masculin
Sinonime:
avocat, jurisconsult, procedurist, specialist în drept, (învechit) legist, (învechit) pravilist, (învechit) prăvilaş, (învechit) student în drept.
Legal (legală), adjectiv Sinonime:
legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Licit (licită), adjectiv
Sinonime:
admis, autorizat, îngăduit, legal, legitim, permis, regulat, tolerat.
Militar, substantiv masculin
Sinonime:
apărător, artilerist, caporal, carabinier, cavalerist, colonel, comandant, combatant, fantasin, furgonar, general, gheriler, gueriler, infanterist, leat, legionar, locotenent, lunetist, mareșal, mercenar, ofițer, ostaş, oștean, parașutist, reangajat, recrut, rezervist, sergent, soldat, subofițer, tanchist, voinic, voluntar, (învechit) săgar, (învechit) stratiot, (Transilvania) cătană.
Monarhist (monarhistă), adjectiv
Sinonime:
legitimist, orleanist, regalist.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Obligatoriu (obligatorie), adjectiv
Sinonime:
constrângător, imperios, impus, indispensabil, inevitabil, legiuit, neapărat, necesar, obligațional, (regional) obligator, (regional) obligător, (regional) obligătoriu.
Oficial (oficială), adjectiv Sinonime:
legal, legiuit; oficios.
Parlament, substantiv neutru
Sinonime:
adunare, cameră, congres, corp legislativ, dietă, dumă, knesset, knesseth, legislativ, legislator, legiuitor, medjlis, organ legislativ, putere legislativă, seim, senat, sfat.
Permis, substantiv neutru
Sinonime:
acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. Permis, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.
Polc, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
legiune, pâlc, regiment.
Regalist (regalistă), adjectiv și substantiv
Sinonime:
absolutist, legitimist, monarhist, (Franţa istorică) orleanist.
Reglementa, verb Sinonime:
a aranja, a orândui; a norma, a legifera, a pune în ordine.
Sadea, adjectiv
Sinonime:
adevărat, autentic, curat, fără desen, get-beget, legitim, natural, neamestecat, neaoş, neîmpodobit, neornat, pur, simplu, uni, unicolor, uniform colorat, veritabil. Sadea, adverb
Sinonime:
absolut, complet, completamente, cu totul, exact, integral, pe de-a-ntregul, precis, total. Șădea, verb
Sinonime:
a ședea.
Soldat, substantiv masculin
Sinonime:
apărător, artiler, aviator, brancardier, caporal, cavaler, cercetaș, combatant, cuceritor, defensor, deminor, evzon, fantasin, gardă, gheriler, grenadier, gueriler, infanterist, jaloner, jandarm, legionar, lunetist, luptător, machisard, marinar, mercenar, militant, militar, mujahedin, ofițer, om de trupă, ostaş, oștean, parașutist, partizan, pionier, planton, plutonier, pușcaș, rachetist, războinic, recrut, rezistent, santinelă, sapeur, săpător, sergent, spadasin, tanchist, trăgător, tunar, veteran, (antichitate) cornicular, (învechit) arbaletrier, (învechit) arcaș, (învechit) archebuzier, (învechit) carabinier, (învechit) cipai, (învechit) completaș, (învechit) conscris, (învechit) facționar, (învechit) franc-tiror, (învechit) mameluc, (învechit) meharist, (învechit) ordonanță, (învechit) palicar, (învechit) pandur, (învechit) spahiu, (învechit) ștafetă, (învechit) tiralior, (învechit) trenar, (învechit) trenard, (învechit) trupier, (învechit) zuav, (regional) catană.
Valabil (valabilă), adjectiv
Sinonime:
acceptabil, admisibil, autentic, bun, convenabil, corect, de valoare, legal, legitim, pasabil, permis, valid, valoros.
Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime:
justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.
Decalog, substantiv neutru
Sinonime:
(la plural) legi, porunci.
Abrogat (abrogată), adjectiv
Sinonime:
(despre legi, ordine sau dispoziții oficiale) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat.
Adunare, substantiv
Sinonime:
acumulare; tezaurizare, totalizare, (rar) adiţie, adiţionare; convocare; recoltare, colectare, colecţionare, culegere, strângere; întâlnire, întrunire; (adunare constituantă) constituantă; (adunare legislativă) cameră; sfat, (învechit) obşte, sobor, zbor.
Chirurg, substantiv
Sinonime:
(medicină) legist, neurochirurg, practician, (învechit) hirurg, (învechit) operator, (învechit) ţirulic, (turcism învechit) gerah.
Chivot, substantiv
Sinonime:
(biserică) tabernacul; (învechit) lada păcii, sicriul legii; corabie.
Corpus, substantiv
Sinonime:
corp, colecție de legi; culegere de texte, colecție de date, colecție de inscripții; garmond.
Juridic, adjectiv
Sinonime:
canonic, conform, constituțional, judiciar, legal, legitim, regulamentar; (învechit) politicesc.
Drept, adverb
Sinonime:
aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat. Drept, substantiv
Sinonime:
jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright. Drept, prepoziție
Sinonime:
lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.
Istoricitate, substantiv
Sinonime:
caracter istoric, autenticitate, legitimitate, originalitate, tangibilitate, veracitate.
Fundamentat, adjectiv
Sinonime:
îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livresc) îndrituit, (figurat) binecuvântat.
Îndrituit, adjectiv
Sinonime:
fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.
Gardist, substantiv
Sinonime:
gardian, legionar, paznic, păzitor, sergent.
Parlamentar (parlamentară), adjectiv
Sinonime:
ceremonios, constituțional, legislativ, legiuitor, protocolar, reprezentativ.
Reglementare, substantiv
Sinonime:
aranjare, canon, cartă, cod, constituție, convenție, decret, disciplină, dogmă, legalizare, lege, legiferare, orânduire, ordonanță, prescripție, stabilire, statut, (învechit) legiuire, (învechit) regularisire, (rar) regulare.
Vasilicale, substantiv la plural
Sinonime:
(învechit) bazilicale, colecție de legi.
Justificator, adjectiv
Sinonime:
disculpant, justificativ, legitimant.
Anomie, substantiv
Sinonime:
dezordine, dezorganizare, haos, lipsă de legi.
