Caracteristic (caracteristică), adjectiv Sinonime:
specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.
Caracteristică, substantiv feminin Sinonime:
trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.
Alcătuitor (alcătuitoare), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, component, constituant, constituent, constitutiv, formativ, structural, (învechit și regional) alcătuitoriu, (învechit) compozant, (învechit) compunător, (învechit) plăsmuitor.
Calificativ, substantiv neutru Sinonime:
apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime:
deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitoriu, deosebitor, distinct, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (învechit) dinstinctiv, (învechit) distintiv, (învechit) însușit.
Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime:
preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime:
acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Parametru, substantiv masculin
Sinonime:
caracteristică, constantă, element, factor, mărime, variabilă.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Personal (personală), adjectiv Sinonime:
individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.
Proprietate, substantiv feminin Sinonime:
posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.
Propriu (proprie), adjectiv Sinonime:
personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.
Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime:
alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.
Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv Sinonime:
propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.
Simptomatic (simptomatică), adjectiv
Sinonime:
accidental, caracteristic, incidental, indicativ, întâmplător, ocazional, revelator, semnificativ, sporadic, tipic, (figurat) grăitor.
Specific (specifică), adjectiv Sinonime:
caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.
Specificitate, substantiv feminin Sinonime:
specific, caracteristică, notă aparte.
Tipic (tipică), adjectiv Sinonime:
specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.
Trăsătură, substantiv feminin Sinonime:
linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.
Atribut, substantiv neutru
Sinonime:
însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Monden (mondenă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic pentru societatea înaltă; urban, snob.
Simbolic, adjectiv
Sinonime:
alegoric, aluziv, caracteristic, emblematic, expresiv, metaforic, mistic, reprezentativ, spiritual, tipic.
Apanaj, substantiv
Sinonime:
bun, caracteristică, esență, exclusivitate, monopol, natură, particularitate, prerogativă, privilegiu, proprietate, (variantă) apanagiu.
Însușietate, substantiv
Sinonime:
atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.
Însușit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.
Originalitate, substantiv
Sinonime:
bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.
Particularist, adjectiv
Sinonime:
autonomist, federalist, independentist; (rar) caracteristic.
Diacritic, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, distinctiv.
Atributiv, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, singular, tipic; predicativ.
Topic, substantiv
Sinonime:
loc comun, poncif, subiect; (medicament) cataplasmă, liniment, remediu, sinapism, unguent. Topic, adjectiv
Sinonime:
adecvat, caracteristic, local, potrivit, specific, tipic, (învechit) topicesc.
Caracterizant, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, caracterizator.
Definitor, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitoriu, definițional, elocvent, reprezentativ, specific.
Stilem, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) caracteristică, construcție, element stilistic, frază, trăsătură distinctivă.
