Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitoriu, deosebitor, distinct, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (învechit) dinstinctiv, (învechit) distintiv, (învechit) însușit.
Caracteristic (caracteristică), adjectiv Sinonime:
specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.
Caracteristică, substantiv feminin Sinonime:
trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Propriu (proprie), adjectiv Sinonime:
personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.
Însușit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.
Originalitate, substantiv
Sinonime:
bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.
Diacritic, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, distinctiv.
Relevant, adjectiv
Sinonime:
distinctiv, pertinent, reliefant, remarcant.
Izvodi, verb (învechit)
Sinonime:
a afla, a alcătui, a apărea, a broda, a căpăta forme distinctive, a compila, a compune, a concepe, a copia, a crea (în imaginație în mod arbitrar), a descoperi, a elabora, a fabrica, a face (să se izvodească), a formula în scris, a găsi, a gândi, a imagina, a intenționa, a inventa, a întocmi, a lua ființă, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a redacta, a reproduce, a scorni, a scrie, a (se) contura, a (se) desena, a se închega în contururi precise, a (se) profila, a tălmăci, a ticlui, a traduce, a transcrie, a transpune, a zugrăvi.
Demarcativ, adjectiv
Sinonime:
delimitant, distinctiv.
Stilem, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) caracteristică, construcție, element stilistic, frază, trăsătură distinctivă.
Deosebitor, adjectiv
Sinonime:
distinctiv, (învechit) deosebitoriu.
Dinstinctiv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
distinctiv.
Distintiv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
distinctiv.
