Legiui, verb Sinonime:
a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.
Legiuință, substantiv (învechit)
Sinonime:
legalitate.
Legiuire, substantiv feminin (învechit și popular)
Sinonime:
dispoziție, judecare, judecată, legalizare, lege, legiferare, legislație, normă, reglementare, (învechit) pravilă.
Legiuit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
legal, legiferat, legitim, (învechit) îndreptățit, (învechit) justificat.
Legiuitiv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
legislativ, legiuitor; (putere legiuitivă) putere legislativă.
Codifica, verb
Sinonime:
a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.
Legal (legală), adjectiv
Sinonime:
admis, conform legii, drept, edictal, îngăduit, legiuit, normal, permis.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Obligatoriu (obligatorie), adjectiv
Sinonime:
constrângător, imperios, impus, indispensabil, inevitabil, legiuit, neapărat, necesar, obligațional, (regional) obligator, (regional) obligător, (regional) obligătoriu.
Oficial (oficială), adjectiv Sinonime:
legal, legiuit; oficios.
Parlament, substantiv neutru
Sinonime:
adunare, cameră, congres, corp legislativ, dietă, dumă, knesset, knesseth, legislativ, legislator, legiuitor, medjlis, organ legislativ, putere legislativă, seim, senat, sfat.
Parlamentar (parlamentară), adjectiv
Sinonime:
ceremonios, constituțional, legislativ, legiuitor, protocolar, reprezentativ.
Reglementare, substantiv
Sinonime:
aranjare, canon, cartă, cod, constituție, convenție, decret, disciplină, dogmă, legalizare, lege, legiferare, orânduire, ordonanță, prescripție, stabilire, statut, (învechit) legiuire, (învechit) regularisire, (rar) regulare.
Legiferare, substantiv
Sinonime:
legalizare, legiferat, reglementare, (învechit) legiuire, (învechit) nomotemisire, (rar) lege.
Prăvilaş, substantiv (învechit)
Sinonime:
jurist, legiuitor, (învechit) pravilist.
Legislaţie, substantiv
Sinonime:
cartă, constituție, convenție, drept, jurisprudență, lege, (învechit) legiuire, (învechit) testament, (variantă) legislațiune.
Legifera, verb
Sinonime:
a codifica, a decreta, a edicta, a legaliza, a promulga, a reglementa, (învechit) a legiui.
Legiferator, adjectiv
Sinonime:
justițiar, legiferant, legislativ, legiuitor.
Legifer, adjectiv
Sinonime:
legiferator, legislator, legiuitor.
Legalizare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, consfințire, întărire, legiferare, oficializare, reglementare, titularizare, (învechit) legiuire.
Nomotetis, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
legiuitor, (Atena antică) nomotet.
Legislator, substantiv
Sinonime:
dătător de legi, legislativ, legiuitor, nomotet, parlament, putere legislativă, (variantă) (învechit) leghislator.
Legiferat, adjectiv
Sinonime:
legal, legalizat, reglementat, (învechit) legiuit. Legiferat, substantiv
Sinonime:
legiferare.
