Înjosi, verb
Sinonime: a degrada, a umili, a dezonora, a perverti, a strica.  Înjosit (înjosită), adjectiv
Sinonime: umilit, degradat, dezonorat, ordinar, trivial, decăzut, depravat.  

---

Batjocori, verb
Sinonime: a ruşina, a înjosi, a insulta, a ocărî, a apostrofa, a beşteli, a umili; a-şi bate joc, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară; a necinsti, a viola, a dezonora.  Batjocoritor (batjocoritoare), adjectiv
Sinonime: insultător, de ocară, înjositor, dezonorant, umilitor; înţepător, usturător, tăios, caustic, zeflemitor, ironic, sarcastic, satiric, incisiv.  Batjocură, substantiv feminin
Sinonime: înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.  Bălăcărie, substantiv feminin
Sinonime: (regional) insultă, injurie, jignire, batjocură, ponegrire, înjosire, defăimare, ocară; vorbă urâtă (murdară).  Beșteleală, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.  Beșteli, verb (familiar)
Sinonime: a admonesta, a certa, a dojeni, a mustra, a ocărî, a critica, a face observaţie, a ruşina, a înjosi, a umili.  Cerşi, verb
Sinonime: a solicita, a cere de pomană, a cere de milă, a cerşetori; (figurat) a se înjosi, a se umili, a se milogi.  Coborî, verb
Sinonime: a (se) da jos, a descinde; a (se) lăsa jos; a reduce, a scădea, a micşora; (reflexiv) a proveni, a avea originea; (figurat, reflexiv) a se înjosi, a se umili.  Degrada, verb
Sinonime: a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.  Difamant (difamantă), adjectiv
Sinonime: defăimător, compromiţător, de rea reputaţie, ruşinos, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn.  Murdări, verb
Sinonime: a păta, a mânji, a mâzgăli; a compromite, a înjosi, a defăima.  Necinste, substantiv feminin
Sinonime: afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.  Necinsti, verb
Sinonime: a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a aduce prejudicii; a batjocori, a viola, a silui; a profana, a pângări, a terfeli.  Ocară, substantiv feminin
Sinonime: defăimare, jignire, ofensă, insultă, înjosire; dojană, ceartă, mustrare.  Pată, substantiv feminin
Sinonime: urmă, semn, murdărie, maculă; (figurat) stigmat, dezonoare, ruşine.

Păta, verb
Sinonime: a murdări, a mânji; (figurat) a pângări, a profana, a necinsti, a terfeli, a degrada, a înjosi, a compromite, a denigra, a dezonora.  Profana, verb
Sinonime: a pângări, a necinsti, a terfeli, a înjosi, a murdări.  Prostitua, verb
Sinonime: a necinsti, a pângări, a terfeli, a înjosi, a degrada, a murdări.  Prostituare, substantiv feminin
Sinonime: desfrânare, prostituţie; înjosire, degradare, decădere, terfelire, murdărire, pângărire.  Prostituţie, substantiv feminin
Sinonime: desfrâu, corupţie; (figurat) înjosire, degradare, terfelire, murdărire, decădere.  Terfeli, verb
Sinonime: a murdări, a mânji, a păta, a tăvăli, a tărbăci; (figurat) a înjosi, a insulta, a batjocori, a compromite, a discredita.  Trivializa, verb
Sinonime: a bagateliza, a banaliza, a degrada, a face trivial, a interpreta în mod simplist, a înjosi, a scădea valoarea, a vulgariza.  Umili, verb
Sinonime: a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.  Umilinţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.  Umilitor (umilitoare), adjectiv
Sinonime: înjositor, jignitor, ofensator, degradant.  Căciulire, substantiv
Sinonime: înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.  Compromiţător, adjectiv
Sinonime: degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livresc) difamant, (rar) degradator, (învechit) necinstitor, pierzător.  Degradant, adjectiv
Sinonime: compromiţător, înjositor, rușinos, dezonorant, devalorizant, umilitor, incalificabil, murdar, respingător, scandalos, turpid.  Degradare, substantiv
Sinonime: ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.  Degradat, adjectiv
Sinonime: ruinat, deteriorat, ponosit, depreciat, decăzut, înjosit.  Degradator, adjectiv
Sinonime: compromiţător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos.  Degradaţie, substantiv
Sinonime: alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.  Descalifica, verb
Sinonime: a dezonora, a înjosi; a detrona, a retrograda, a declasa.  Dezonora, verb
Sinonime: a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (figurat) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (regional, figurat) a pricăji, a înjosi, a (se) descalifica.  Dezonorant, adjectiv
Sinonime: compromiţător, înjositor, care dezonorează, necinstit, rușinos.  Necinstitor, adjectiv
Sinonime: compromiţător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos.  Pieizător, adjectiv
Sinonime: compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.  Avilit, adjectiv (învechit)
Sinonime: înjosit.  Mortifica, verb
Sinonime: a batjocori, a chinui trupul, a înjosi, a putrezi, a schingiui, a se automortifica, a se cangrena, a se necroza, a supune la chinuri groaznice, a tortura, a umili.  Ploconire, substantiv
Sinonime: admirație exagerată, închinăciune, înjosire, lingușire, plecăciune, ploconeală, servilism, supunere, umilire, (familiar) căciuleală, (familiar) căciulire.  Ploconeală, substantiv
Sinonime: aplecare, compliment, închinăciune, înjosire, lingușire, mătanie, plecăciune, ploconire, reverență, supunere oarbă, temenea, umilire, (familiar și rar) selamlâc, (familiar) căciulire, (învechit) plecare, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.  Dejosire, substantiv (învechit)
Sinonime: degradare, dezonoare, înjosire, umilire.  Dejosi, verb (învechit)
Sinonime: a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (variantă) a (se) dejoși.  Dejosit, substantiv (învechit)
Sinonime: degradare, dezonoare, înjosire, umilire.

Dejosit, adjectiv (învechit)
Sinonime: degradat, dezonorat, umilit.  Jositor, adjectiv (învechit)
Sinonime: înjositor.  Dejositor, adjectiv (regional)
Sinonime: degradant, dezonorant, înjositor, umilitor, (învechit) jositor.  Tăvălire, substantiv
Sinonime: culcare, doborâre, rostogolire, strivire, zvârcolire, (învechit și figurat) înjosire, (învechit) tăvălitură, (regional) târnoseală, (regional) trevelit.