Rupe, verb
Sinonime: a frânge, a fractura; a se jerpeli, a se zdrenţui, a distruge.  Rupere, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.  Rupestru, adjectiv
Sinonime: mural; care crește pe stânci, rupicol; care este construit în stâncă; (despre desenele de pe pereții cavernelor) artă rupestră.  

---

Cădea, verb
Sinonime: a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.  Ceda, verb
Sinonime: a lăsa, a preda, a da, a cesiona; a se supune, a se recunoaşte învins, a nu se împotrivi, a se preda; (despre boli) a scădea, a se ameliora, a se retrage, a dispărea; a nu rezista, a se încovoia, a plesni, a se crăpa, a se rupe, a se sparge.  Certa, verb
Sinonime: a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.  Culege, verb
Sinonime: a aduna, a strânge, a recolta, a rupe, a ridica; (tipografie) a compune, a zeţui.  Curma, verb
Sinonime: a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia.

Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: ascuțiș, tăiș.

Curma, substantiv
Sinonime: (botanică) curmală, (învechit) finică.  Desface, verb
Sinonime: a descompune, a desprinde, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.  Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  Deznoda, verb
Sinonime: a desface; (figurat) a clarifica, a soluţiona; a deşela, a speti, a se rupe.  Dumica, verb
Sinonime: a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.  Fractura, verb
Sinonime: a frânge, a rupe, a zdrobi.

Fractură, substantiv
Sinonime: ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.  Fracţiona, verb
Sinonime: a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.  Fragmenta, verb
Sinonime: a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.  Frânge, verb
Sinonime: a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.  Hăcuire, substantiv feminin
Sinonime: ciopârţire, rupere, sfârtecare, sfâşiere, spintecare, tăiere.  Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime: dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.  Jerpeli, verb
Sinonime: a se zdrenţui, a se uza, a se învechi, a se rupe.  Parietal (parietală), adjectiv
Sinonime: mural, rupestru.  Petici, verb
Sinonime: a cârpi, a repara (ceva); (reflexiv) a se rupe, a se zdrenţui, a se sfâşia.  Pocni, verb
Sinonime: a plesni, a trosni, a crăpa; a lovi, a izbi; a detuna, a se sparge, a se rupe.  Sfâşia, verb
Sinonime: a rupe, a distruge, a destrăma, a sfârteca.  Sparge, verb
Sinonime: a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.  Spinteca, verb
Sinonime: a despica, a sfâşia, a tăia, a crăpa, a rupe; a înjunghia, a ucide.  Tăia, verb
Sinonime: a despărţi, a separa, a împărţi; a despica; a suprima, a scoate, a elimina; a brăzda, a tatua, a vărga; a săpa, a sculpta; (figurat) a croi; a străbate, a traversa, a trece; (reflexiv) a se întretăia; (reflexiv) a se destrăma, a se rupe; (reflexiv) a se coagula, a se brânzi; (tranzitiv şi reflexiv) a (se) spinteca, a se omorî, a se ucide; a tunde, a micşora, a reteza, a scurta.  Tuli, verb
Sinonime: a fugi, a o rupe la fugă, a o întinde, a spăla putina, a-şi pune picioarele la spinare, a da bir cu fugiţii, a o paşli, a o lua la sănătoasa.  Ţăndări, verb (popular)
Sinonime: a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.  Mural, adjectiv
Sinonime: rupestru; fixat de zid, aflat pe un zid, destinat să stea pe un perete; (pictură murală) pictură executată pe zid; (hartă murală) hartă de atârnat pe perete.  Ciopârțire, substantiv
Sinonime: ciopârțeală, cioplitură, depesaj, îmbucătățire, rupere, rupt, sfârtecare, sfârticare, sfâșiere, sfâșietură, spintecare, tăietură, tocare, tocat, tocănire, tocănit, tranșă, (popular și familiar) ferfenițire, (popular și familiar) ferfenițit, (popular) căsăpire, (regional) hăcuire, (variantă) ciopârtire.  Desfacere, substantiv
Sinonime: despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.  Desigila, verb
Sinonime: a rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat, a despecetlui.  Despărţi, verb
Sinonime: a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.  Divorţa, verb
Sinonime: a (se) despărţi, a (se) separa, (învechit) a (se) împărţi, a (se) rupe.  Ferfeniţi, verb
Sinonime: a (se) zdrențui, a (se) sfâșia, a se face ferfeniță; a se rupe în bucăți.  Flenduri, verb
Sinonime: a găuri, a rupe, a sfâşia, a uza, a zdrenţui.  Fracturare, substantiv
Sinonime: (medicină) frângere, rupere.  Frângere, substantiv
Sinonime: frântură, rupere; fracturare.  Găurire, substantiv
Sinonime: compostare, forare, găurit, perforare, perforat, perforaţie, rupere, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, spargere, străpungere, străpuns, (Moldova şi Bucovina) bortelire, (regional) găunire.  Deroba, verb
Sinonime: a se eschiva, a se sustrage, a-și declina răspunderea; (călărie) a se abate de la pistă, a se întoarce în loc; (militărie) a rupe contactul cu inamicul, a se desprinde de inamic; (medicină, despre membre) a nu mai ține, a se muia, a slăbi.  Rumpe, verb
Sinonime: a rupe.  Spintecare, substantiv
Sinonime: crăpare, crăpat, despicare, despicat, rupere, sfâșiere, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere.  Invalida, verb
Sinonime: a aboli, a abroga, a anihila, a anula, a casa, a declara nul, a denunța, a desființa, a dizolva, a infirma, a neantiza, a revoca, a rezilia, a rupe, a socoti nevalabil, a suprima, a suspenda.  Debranșa, verb
Sinonime: a deconecta, a decupla, a întrerupe, a rupe, a suprima un branșament, a tăia.  Suguşa, verb
Sinonime: (învechit și regional) a gâtui, a se îneca, a strangula, a sugruma; (regional; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât; (învechit; figurat; despre oameni) a cere socoteală în mod violent, a încolți, a lua de gât, a trata cu asprime; (figurat; învechit; despre oameni) a bârfi, a critica; a grăbi, a presa.  Lacerare, substantiv
Sinonime: destrămare, destrucție, deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerație, lacerațiune, rupere în bucăți, sfâșiere.  Lacera, verb
Sinonime: a destrăma, a deșira, a dilacera, a rupe în bucăți, a sfâșia.  Dilacera, verb
Sinonime: a destrăma, a deșira, a fărâmița, a lacera, a rupe în bucăți, a sfâșia, (medicină) a smulge cu violență (un țesut).  Îmbucăți, verb
Sinonime: a îmbucătăți, a rupe în bucăți, a tăia în bucăți.  Murseca, verb (regional)
Sinonime: a atinge, a bate, a clefăi, a învineți, a lovi, a molfăi, a plescăi, a rupe cu dinții, a sfârteca, a sfâșia, a strivi, a zdrobi, (variantă) a mursica.  Spargere, substantiv
Sinonime: ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.  Lacerație, substantiv
Sinonime: deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerare, rupere, sfâșiere, (variantă) lacerațiune.  Stricare, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.