Îndruma, verb Sinonime:
a călăuzi, a îndrepta, a dirija, a povăţui, a sfătui.
Îndrumare, substantiv feminin Sinonime:
îndreptare, dirijare; directivă, sfat, povaţă, îndemn.
Îndrumat, adjectiv
Sinonime:
călăuzit, dirijat, povățuit, sfătuit.
Îndrumător (îndrumătoare), adjectiv Sinonime:
călăuzitor, povăţuitor, sfătuitor.
Busolă, substantiv feminin (figurat) Sinonime:
călăuz, călăuză, conducător, ghid, îndrumător, povăţuitor.
Călăuză, substantiv feminin
Sinonime:
conducător, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, învăţător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, vademecum, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) praveț, (învechit) tocmitor, (livresc) cicerone, (livresc) mentor, (variantă) călăuz.
Călăuzi, verb Sinonime:
a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.
Conduce, verb
Sinonime:
a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.
Consiliu, substantiv neutru
Sinonime:
sfat, povață, îndemn, îndrumare; consfătuire, reuniune, adunare; (consiliu de miniştri) cabinet, executiv, guvern, (învechit) minister; primărie, (învechit) vornicie; învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă.
Dăscăli, verb
Sinonime:
a învăţa, a povăţui, a sfătui, a îndruma; a dojeni, a mustra, a cicăli, a admonesta, a certa, a moraliza, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familiar, figurat) a săpuni, a scutura.
Directivă, substantiv feminin
Sinonime:
instrucţiune, indicaţie, normă, dispoziţie, ordin, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ. Directiva, verb
Sinonime:
a direcționa.
Dirija, verb
Sinonime:
a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a regla, (rar) a dirigui, (livresc) a direcţiona, (figurat) a canaliza.
Egidă, substantiv feminin
Sinonime:
ocrotire, protecţie, sprijin, susţinere, îndrumare, conducere, (la plural) auspicii, oblăduire, patronaj.
Explica, verb
Sinonime:
a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Far, substantiv neutru
Sinonime:
fanal, proiector, reflector, lumină; (figurat) acompaniator, cicerone, conducător, ghid, indicator, îndrumător, călăuză, precursor.
Ghid, substantiv neutru
Sinonime:
călăuză, conducător, indicator, îndreptar, îndrumar, îndrumător, însoțitor, memento, mentor, (învechit) praveţ, (livresc) cicerone, (livresc) vademecum.
Ghida, verb
Sinonime:
a alfabetiza, a călăuzi, a conduce, a dirija, a duce, (învechit) a drege, a educa, a îndruma, a miji, a năstăvi, a orienta, a povăţui, a sfătui.
Gând, substantiv neutru
Sinonime:
calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.
Guverna, verb Sinonime:
a conduce, a administra, a stăpâni, a îndruma, a orienta, a organiza.
Indicator, substantiv
Sinonime:
altimetru, arătător, barometru, bioindicator, contor, coordonator, ghid, indice, indiciu, jalon, manometru, marcaj, marcator, orar, panou de semnalizare, reper, săgeată, semn, semnal, simbol, tăbliță, (indicator de acord) ochi magic, (indicator de pantă) inclinometru, (indicator de sintonie) ochi magic, (indicator radioactiv) trasor. Indicator, adjectiv
Sinonime:
indicativ, informator, îndrumător.
Indicaţie, substantiv feminin Sinonime:
îndrumare, lămurire, recomandare, îndemn, sfat, povaţă.
Iniţia, verb
Sinonime:
a alfabetiza, a călăuzi, a civiliza, a da indicaţii, a educa, a fasona, a ghida, a inculca, a instrui, a introduce, a începe, a îndruma, a învăţa, a preconiza.
Îndemn, substantiv neutru
Sinonime:
chemare, imbold, impuls, îmboldire, îndrumare, învățătură, pornire (lăuntrică), povață, povățuire, sfat, stimul, stimulent, vorbă, (figurat) mișcare, (figurat) resort, (figurat) suport, (grecism învechit) parachinisis, (învechit și regional, la figurat) strămurare, (învechit) consiliu, (învechit) cuget, (învechit) dăscălie, (învechit) gând, (învechit) năstav, (învechit) porneală, (învechit) povățuială, (învechit) povățuitură, (învechit) sfătuială, (învechit) sfătuire, (învechit) socoteală, (popular) învăț, (regional) bold.
Îndrepta, verb Sinonime:
a rectifica, a corecta, a corija; a se întrema, a se însănătoşi, a prinde puteri; a îndruma, a dirija, a călăuzi.
Îndreptar, substantiv neutru Sinonime:
călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.
Învăţător (învățătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
dascăl, maestru, preceptor; îndrumător, iniţiator, povăţuitor.
Mentor, substantiv masculin Sinonime:
povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, îndrumător, călăuză, preceptor, educator.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Orientare, substantiv feminin
Sinonime:
cale, călăuzire, concepție, conducere, convicțiune, convingere, direcţie, dirijare, gând, ghidare, idee, înclinare, îndreptare, îndrumare, judecată, linie, opinie, părere, principiu, sens, tendință, vedere, viziune, (învechit) orientație.
Păstori, verb Sinonime:
a ciobăni, a păcurări; (figurat) a îndruma, a conduce, a cârmui (sufleteşte).
Pilotă, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
pernă, plapumă, (Moldova) oghial, (regional) chilotă, (regional) perinoi, (Transilvania şi Banat) dricală; (regional) bagaj, calabalâc. Pilota, verb
Sinonime:
a călăuzi, a conduce, a dirija, a face manevre, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a naviga, a orienta, a telecomanda, a-și încetini mersul.
Povaţă, substantiv feminin Sinonime:
sfat, îndrumare, îndemn; consiliere.
Povăţui, verb Sinonime:
a sfătui, a da poveţe, a îndruma, a da sfaturi, a consilia; a îndemna; a călăuzi.
Povățuitor, substantiv masculin Sinonime:
sfătuitor, sfetnic, consilier, îndrumător, ghid, călăuzitor.
Predica, verb Sinonime:
a cuvânta, a propovădui; a învăţa, a moraliza. Predică, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) morală, dăscăleală, îndrumare, îndemn.
Pregăti, verb
Sinonime:
a (se) instrui, a (se) prepara, a anunţa, a aranja, a așeza, a așterne, a avertiza, a crea, a da ştire, a face, a fi gata de, a fi pe punctul de, a forma, a îndruma, a învăţa, a medita, a preveni, a pune, a se informa, a-și însuși, a studia (temeinic), (învechit și popular) a preface, (învechit și regional) a (se) griji, (învechit) a (se) gotovi, (învechit) a orândui, (învechit) a tocmi, (popular) a (se) găti, (regional) a pregăta, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci.
Profesor, substantiv masculin
Sinonime:
asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.
Purtător (purtătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime:
aducător, transportor; călăuzitor, cârmuitor, conducător, deţinător, domn, domnitor, emisar, îndrumător, monarh, posesor, povăţuitor, sfătuitor, sol, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
Sfat, substantiv neutru Sinonime:
povaţă, îndemn, îndrumare; consfătuire, consiliu, conversaţie, taifas.
Sfătui, verb Sinonime:
a povăţui, a îndruma, a consilia; a sta de vorbă, a se consfătui, a conversa.
Sfătuitor (sfătuitoare), substantiv masculin și substantiv feminin Sinonime:
povăţuitor, educator, îndrumător, sfetnic.
Sfetnic, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
călăuză, consilier, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) tocmitor, (livresc) mentor, (variantă) sfatnic, (variantă) svetnic.
Socoteală, substantiv feminin
Sinonime:
adunare, afacere, apreciere, atenție, bilanț, calcul, calculare, chestiune, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cinste, cinstire, considerație, cont, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, deliberare, estimare, estimație, evaluare, explicație, gând, ghid, grijă, idee, intenție, îndemn, îndrumare, înțelepciune, înțeles, învățătură, judecată, măsură, mesaj, minte, moderație, motiv, notă de plată, numărare, numărat, numărătoare, onoare, operație, ordine, plan, ponderație, povață, povățuire, poveste, prețuire, pricină, problemă, proiect, raționament, rânduială, reflecție, regulă, respect, rost, sarcină, semnificație, sens, situație (de venituri și cheltuieli), socotire, socotit, stimă, tact, tâlc, temperanță, trecere, vază, vorbă, (familiar) combinație, (familiar) lucru, (familiar) treabă, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) spate, (figurat) spinare, (învechit și regional) propus, (învechit și regional) sfat, (învechit și regional) socoată, (învechit și regional) socotință, (învechit și regional) soroc, (învechit și regional) șart, (învechit) aviz, (învechit) cuget, (învechit) duh, (învechit) inteligență, (învechit) madea, (învechit) opinie, (învechit) părere, (învechit) propozit, (învechit) rațiune, (învechit) sămăluire, (învechit) săvârșit, (învechit) schepsis, (învechit) seamă, (învechit) tocmeală, (învechit, în Transilvania) comput, (livresc) continență, (popular) răboj, (popular) scumpătate, (rar) calculație, (regional) ogod, (rusism învechit) predmet, (Transilvania și Maramureș) sămădaș.
Stegar, substantiv masculin Sinonime:
portdrapel; (figurat) conducător, îndrumător, şef.
Cicerone (ciceroni), substantiv masculin
Sinonime:
călăuză, ghid, îndrumător.
Călăuzire, substantiv
Sinonime:
conducere, dirijare, ghidare, iniţiere, introducere, îndreptare, îndrumare, orientare, (învechit) călăuzlire.
Călăuzitor, adjectiv și substantiv
Sinonime:
îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (învechit) îndreptător, (învechit) purtător.
Conducere, substantiv
Sinonime:
cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.
Consilia, verb
Sinonime:
a îndruma, a învăţa, a povăţui, a sfătui, a ghida, a inspira, a recomanda, a sugera.
Dascăl, substantiv
Sinonime:
profesor, învăţător, institutor; (biserică) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic; călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
Dăscălie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.
Indicativ, adjectiv
Sinonime:
indicator, ilustrativ, îndrumător, simptomatic; (și cu rol de substantiv, gramatică) (învechit) arătător.
Direcţiona, verb
Sinonime:
a dirija, a imprima o anumită direcție, a îndruma într-un anumit sens, a orienta.
Orientator, adjectiv
Sinonime:
călăuzitor, direcțional, îndrumător, orientativ, (învechit și regional) orientător.
Dirijare, substantiv
Sinonime:
îndreptare, îndrumare, reglare; conducere.
Dojenitor, adjectiv
Sinonime:
imputator, îndrumător, moralizator, mustrător, povățuitor, reprobator, (învechit) dojănitor, (învechit) dojenic, (învechit) dojenicios, (învechit) dojenitoriu.
Drege, verb
Sinonime:
a cârpi, a repara, a aranja, a aşeza, a călăuzi, a clasa, a clasifica, a conduce, a contraface, a depana, a dichisi, a dirija, a dispune, a distribui, a falsifica, a fortifica, a ghida, a grupa, a împărţi, a îndruma, a înfiripa, a însănătoşi, a întări, a întocmi, a înzdrăveni, a lecui, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a povăţui, a pune, a reconforta, a reface, a repartiza, a restabili, a ridica, a rândui, a sfătui, a sistematiza, a spilcui, a tămădui, a ticlui, a tonifica, a vindeca, a (se) întrema, a (se) îndrepta, a pune ceva la cale, a plănui; a (se) farda, a (se) sulimeni, a ferchezui, a găti, a împodobi, a machia, a vopsi; a repune în funcțiune, a tocmi, a modifica în bine, a corecta, a corija, a învăța minte; a pune la punct; a turna în pahare, a umple paharele.
Paradosie, substantiv (învechit)
Sinonime:
dăruire, informare, interesare, îndrumare, predare, raportare, relatare, (învechit) paradosire.
Ghidare, substantiv
Sinonime:
călăuzire, conducere, dirijare, îndreptare, îndrumare, orientare.
Păstorie, substantiv
Sinonime:
ciobănie, oierit, păstorit, (figurat) conducere religioasă, (figurat) îndrumare bisericească, (învechit și regional) păcurărie, (rar) crescătorie de vite, (rar) oierie, (rar) păstorire, (regional) păcurărit.
Povăţuială, substantiv
Sinonime:
(învechit) îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.
Povăţuire, substantiv
Sinonime:
comandă, conducere, îndrumare, povață, sfat, şefie.
Povăţuitură, substantiv
Sinonime:
îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.
Sfătuială, substantiv
Sinonime:
îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, sfătuire, vorbă.
Sfătuire, substantiv
Sinonime:
îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, sfătuială, vorbă.
Purtător, adjectiv
Sinonime:
călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, transportor.
Indicațiune, substantiv
Sinonime:
adnotație, aviz, directivă, dovadă, indicație, indiciu, informație, instrucțiune, îndrumare, însemnare, lămurire, marcă, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precept, precizare, prescripție, prevedere, recomandare, regulă, reper, semn, simptom, specificare, specificație, sugestie, (învechit) ustav.
Mângâia, verb
Sinonime:
a alina, a alinta, a atinge, a bate, a bucura, a calma, a consola, a desfăta, a dezmierda, a domoli, a fascina, a fermeca, a guguli, a îmbărbăta, a îmblânzi, a încânta, a încuraja, a îndemna, a îndruma, a însufleți, a învăța, a liniști, a lovi, a mădări, a milui, a nineri, a potoli, a povățui, a sfătui, a stimula, a susține, a tempera, a umple de bucurie și admirație, a ușura, a vrăji, (învechit) a măguli, (popular și familiar) a giugiuli, (popular) a drăgosti, (prin Banat și Transilvania) a băia, (regional) a adia.
Năstăvitor, substantiv
Sinonime:
(învechit) conducător, îndrumător, învățător (divin), năstavnic, șef.
Regulativ, substantiv
Sinonime:
(învechit) directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normativ, normă, recomandare.
Praveţ, substantiv
Sinonime:
călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător.
Inspirator, substantiv
Sinonime:
ghid, guru, inițiator, inovator, instigator, îndrumător, mentor, pionier, promotor, sfătuitor.
Tocmitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
cap, călăuză, căpetenie, comandant, conducător, creator, făuritor, fondator, îndrumător, întemeietor, mai-mare, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, șef.
Politici, verb (învechit)
Sinonime:
a circula, a civiliza, a cultiva, a da îndrumări, a educa, a fixa, a folosi (în mod obișnuit), a hotărî, a institui, a îndruma cu dibăcie, a întocmi, a întrebuința, a obișnui, a orândui, a rafina, a rândui, a sfătui, a stabili, a statornici, a stila, a utiliza, a uzita.
Normativ, adjectiv
Sinonime:
canonic, prescriptiv. Normativ, substantiv
Sinonime:
directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normă, recomandare, (învechit) regulativ.
Dădăcire, substantiv
Sinonime:
dădăcit, îndemnare, îndrumare, îngrijire, sfătuire.
Dădăci, verb
Sinonime:
a conduce, a da sfaturi inutile, a fi dădacă, a îndemna, a îndruma, a îngriji un copil, a se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil, a sfătui insistent (până la plictiseală), a trata cu grijă exagerată.
Instructaj, substantiv
Sinonime:
instruire, îndrumar, îndrumare, îndrumător.
Coordonator, substantiv
Sinonime:
îndrumător, organizator.
Consiliere, substantiv
Sinonime:
călăuzire, ghidare, îndrumare, sfătuire.
Aieptare, substantiv (regional)
Sinonime:
aducere-aminte (de o datorie bănească), amăgire, aranjare (a unui obiect vestimentar), aruncare puternică, avânt, îndemnare (la o plăcere), îndrumare, mândrie, reflectare.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime:
aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.
Lămurire, substantiv
Sinonime:
argumentare, clarificare, curățare, demonstrație, deslușire, dezlegare, dumerire, edificare, elucidare, explicare, explicație, indicație, informație, îndrumare, limpezire, precizare, relevare, rezolvare, soluție, soluționare, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (figurat) puritate, (învechit) lămurit, (învechit) lămuritură, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare, (la plural) instrucțiuni, (popular) lămureală, (rar) evidențiere.
Năstăvire, substantiv (învechit)
Sinonime:
inspirare, instruire, îndrumare, îndurare, povățuire.
Năstăvitoriu, substantiv (învechit)
Sinonime:
conducător, îndrumător, învățător (divin), (variantă) năstăvitor.
Îndreptător, substantiv (învechit)
Sinonime:
călăuzitor, conducător, corector, îndrumător, povățuitor, rindea (mare), sfătuitor, (învechit) îndereptător, (învechit) îndireptător.
Călăuzit, adjectiv
Sinonime:
condus, îndrumat, orientat, (învechit) călăuzlit.
Manuducere, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
călăuzire, îndrumare, (variantă) manducere, (variantă) mânoducere.
Dojenicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dojenitor, îndrumător, povățuitor.
Direcționare, substantiv
Sinonime:
directivare, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare, orientare.
Dirijat, adjectiv
Sinonime:
călăuzit, condus, ghidat, îndrumat, orientat. Dirijat, substantiv
Sinonime:
dirijorat, (familiar) dirijorie.
Povățuit, adjectiv (popular)
Sinonime:
călăuzit, îndrumat, sfătuit; (învechit) condus, dăscălit, guvernat, hotărât, impus, indicat, inițiat, învățat, ordonat.
Povăți, verb (învechit)
Sinonime:
a călăuzi, a guverna, a îndruma, a povățui, a sfătui, (variantă) a povăța, (variantă) a poveți.
Arădui, verb (regional)
Sinonime:
a (se) porni, a apuca, a începe, a merge, a o lua, a păși, a pleca, a se duce, a se îndrepta, a se orienta, (popular) a purcede, (rar) a se îndruma.
