Orator, substantiv masculin
Sinonime: conferențiar, debater, declamator, logograf, predicator, purtător de cuvânt, retor, speaker, spicher, șpicher, tribun, vorbitor, (învechit) ambasador, (învechit) sol, (învechit) vornic, (prin Bucovina) predicant, (rar) cuvântător, (variantă) (învechit) oratore.  Oratore, substantiv (învechit)
Sinonime: orator.  Oratorește, adverb
Sinonime: ca oratorii, (învechit) în proză.  Oratoric, adjectiv
Sinonime: de orator, declamator, oratorial, (învechit) oratoriu.  Oratorie, substantiv feminin
Sinonime: elocvență, oratorism, retorică, (învechit) limbuție, (învechit) ritorie; oratoriu.  Oratorism, substantiv
Sinonime: oratorie.  Oratoriu, substantiv neutru
Sinonime: cantată, orație, (învechit) capelă, (învechit) paraclis, (rar) oratorie.  

---

Predicator, substantiv masculin
Sinonime: conferențiar, declamator, orator, predicant, preot, propagator, propovăduitor, speaker, tribun.  Retor, substantiv masculin
Sinonime: orator.  Retoric (retorică), adjectiv
Sinonime: oratoric; (figurat) pompos, emfatic, afectat, nenatural, pretenţios, bombastic, umflat.  Tiradă, substantiv feminin
Sinonime: discurs, cuvântare, retorică, oratorie.  Conferenţiar, substantiv
Sinonime: orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.  Cuvântător, adjectiv
Sinonime: orator, vorbitor.

Cuvântător, substantiv
Sinonime: conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.  Declamator, substantiv
Sinonime: evanghelizator, orator, predicator, recitator, retor, vorbitor.  Debater, substantiv (englezism)
Sinonime: orator, vorbitor.  Predicant, substantiv
Sinonime: capelan, ministru protestant, moralist, orator, pastor, predicator, preot, retor, vicar.  Spicher, substantiv
Sinonime: animator, anunțător, comentator, conferențiar, crainic, declamator, jurnalist, orator, predicator, prezentator, speaker, tribun, vorbitor, (variantă) șpicher.  Congregaționist, substantiv
Sinonime: cleric, iezuit, lazarist, oratorian, protestant.  Ritorie, substantiv (învechit)
Sinonime: discurs, elocvenţă, oratorie, retorică.  Discutător, substantiv (învechit)
Sinonime: argumentator, orator, rezoner, sofist, șicanator, șicanier, vorbitor, (învechit) disputător.  Cozeur, substantiv
Sinonime: orator, vorbitor.  Merism, substantiv
Sinonime: diereză oratorică.  Larariu, substantiv
Sinonime: (antichitate) altar, oratoriu.  Vorbitor, adjectiv
Sinonime: comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu.

Vorbitor, substantiv
Sinonime: alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.