Nor (nori), substantiv
Sinonime: altocumulus, altostratus, cirrocumulus, cirrostratus, cirrus, cumulonimbus, cumulostratus, cumulus, nimbostratus, nimbus, stratocumulus, stratus, (figurat) grămadă, (figurat) masă, (figurat) mulțime, (Banat) nuor, (învechit) nuar, (Moldova) nour, (Oltenia) noor, (regional) nuvăr.  Nord, substantiv neutru
Sinonime: miazănoapte.  Nordic, adjectiv
Sinonime: arctic, boreal, hiperborean, polar, scandinav, septentrional.  Norian, adjectiv
Sinonime: (geologie) noric.  Noricean, substantiv (învechit)
Sinonime: noric, sloven.  Noriu (norie), adjectiv
Sinonime: gri-vânăt.  Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  Normal (normală), adjectiv
Sinonime: obişnuit, firesc, natural; sănătos, teafăr, întreg, neatins.  Normalist, substantiv
Sinonime: normalian, (învechit) preparandist, (germanism învechit) preparand.  Normaliza, verb
Sinonime: a (se) conforma, a armoniza, a codifica, a depersonaliza, a deveni normal, a elabora norme interne, a face să se conformeze unei norme, a raționaliza, a redresa, a regla, a regula, a regulariza, a reveni la normal, a standardiza, a supune unei norme, a unifica, a uniformiza.  Normalizare, substantiv
Sinonime: redresare, revenire la normal.  Normat, adjectiv
Sinonime: măsurat, reglementat, regulat, standardizat.  Normativ, adjectiv
Sinonime: canonic, prescriptiv.

Normativ, substantiv
Sinonime: directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normă, recomandare, (învechit) regulativ.  Noroancă, substantiv
Sinonime: (regional) portocal, portocală; lămâie.  Noroc, substantiv neutru
Sinonime: soartă, ursită, destin, fatalitate; şansă, avantaj, concurs de împrejurări; fericire, bine, mulţumire, bunăstare, succes, izbândă.  Noroceală, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.  Noroci, verb
Sinonime: a aduce cuiva noroc, a avea fericirea să, a avea norocul să, a da, a destina, a deveni fericit, a face pe cineva fericit, a ferici, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a saluta, a sorti, a ursi.  Norocire, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.  Norocit, adjectiv
Sinonime: celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulţumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.  Norocos (norocoasă), adjectiv
Sinonime: cu noroc, cu şansă, fericit, avantajat.  Norod, substantiv neutru
Sinonime: popor, neam, gloată, mulţime, public.  Noroi, substantiv neutru
Sinonime: glod, tină, nămol, mâl.  Noroială, substantiv
Sinonime: mâl, mocirlă, nămol, noroi.  Noroios, adjectiv
Sinonime: mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroit, (învechit și popular) tinos, (prin Maramureș) mociros, (regional) glodos, (regional) gloduros.  Noros (noroasă), adjectiv
Sinonime: înnorat, (figurat) posomorât, întunecat, trist, posac, mohorât.  Norveg, substantiv
Sinonime: norvegian.  

---

Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime: aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.  Azotat, substantiv masculin
Sinonime: (chimie) nitrat; (azotat de amoniu) salpetru de Leuna; (azotat de argint) nitrat de argint, (popular) piatra-iadului; (azotat de calciu) nitrocalcit, salpetru de Norvegia; (azotat de celuloză) nitroceluloză; (azotat de potasiu) nitrat de potasiu, salpetru de India, (popular) silitră; (azotat de sodiu) nitrat de sodiu, salpetru de Chile.

Azotat, adjectiv
Sinonime: azotos.  Baftă, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: noroc, şansă.  Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  Barbă, substantiv
Sinonime: bărbie; (botanică) ţeapă, (popular) mustaţă; (botanică) (barba-boierului) avrămeasă, avrămească, (regional) cârstănească, cristeneasă; (barba-caprei) (regional) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; (barba-caprei) (regional) coada-şopârlei; (barba-împăratului) (regional) noptiţă, norea; (barba-popii) (regional) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; (barba-ursului) coada-calului.  Bonjur, interjecție
Sinonime: bună ziua, salut, salutare; noroc.  Boreal (boreală), adjectiv
Sinonime: septentrional, nordic.  Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  Codifica, verb
Sinonime: a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Comun (comună), adjectiv
Sinonime: obştesc, general; obişnuit, normal, frecvent, banal, de rând.  Criteriu, substantiv neutru
Sinonime: punct de vedere, principiu, normă.  Cruce, substantiv feminin
Sinonime: răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică) delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum.

Cruce, adverb
Sinonime: cruciş.  Curat (curată), adjectiv
Sinonime: îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.  Desigur, adverb
Sinonime: sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.  Directivă, substantiv feminin
Sinonime: instrucţiune, indicaţie, normă, dispoziţie, ordin, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ.  Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  Dogmă, substantiv feminin
Sinonime: normă, teză, prescripţie, regulă.  Fantast (fantastă), adjectiv
Sinonime: fantezist, închipuit, extravagant, utopic; idealist, visător, cu capul în nori.  Făcut, substantiv neutru
Sinonime: farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.  Ferice, adjectiv (învechit)
Sinonime: fericit.

Ferice, substantiv
Sinonime: aglică, fericire.

Ferice, interjecție
Sinonime: noroc!  Fericire, substantiv feminin
Sinonime: mulţumire, bucurie, satisfacţie, euforie, (livresc) beatitudine, (învechit şi popular) ferice, (învechit) fericie, noroc, (popular) norocire.  Fericit (fericită), adjectiv
Sinonime: satisfăcut, bucuros, plin de mulţumire; favorabil, avantajos, nimerit, satisfăcător, bun, mulţumitor, îmbucurător, (învechit şi popular) norocit, (popular) ferice, radios, binevenit.  Firesc (firească), adjectiv
Sinonime: natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.  Fireşte, adverb
Sinonime: natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.  Fixa, verb
Sinonime: a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.  Flecări, verb
Sinonime: a spune fleacuri, a spune vorbe de clacă, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (popular) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăifăsui, a tăinui, a troncăni, (învechit şi regional) a spori, (regional) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Moldova) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olteniei) a prociti, (prin Moldova) a pruji, (Transilvania) a stroncăni, (prin Muntenia) a tândăli, (Banat) a tonoci, (învechit) a bârfi, a limbuți, a vorovi, (familiar) a pupăi, (figurat) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dârdâi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca.  Fotă, substantiv feminin
Sinonime: catrință, fustă, prosop, șorț, (învechit şi popular) peştiman, (popular) pestelcă, (prin nordul Moldovei) pristoare, (regional) zăvelcă, (Transilvania şi Maramureș) pânzătură, (Transilvania şi Maramureș) zadie.  Fugi, verb
Sinonime: a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins.

Fugi, interjecție
Sinonime: pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!  Gater, substantiv neutru
Sinonime: joagăr, fierăstrău, ferăstrău, (regional) moară, (Maramureș şi nordul Transilvaniei) spată.  Găleată, substantiv feminin
Sinonime: cazan, căldare, ciutură, doniță, recipient, vas, (Bucovina şi prin nordul Moldovei) şaflic, (Oltenia, Banat şi Transilvania) vadră, (regional) strâmbăreață.  Gintă, substantiv feminin
Sinonime: neam, popor, norod; origine, obârşie.  Gloată, substantiv feminin
Sinonime: adunătură, (și adverb) buluc, ceată, colectivitate, droaie, masă, mulţime, norod, plebe, popor, prostime, puzderie, scursură, strânsură, şleahtă, tabără, vulg, (Banat) zbor, (învechit şi regional) poporime, (învechit) calabalâc, (învechit) holotă.  Glod, substantiv neutru (regional)
Sinonime: bulgăre (de pământ), cocoloș (de pământ), imală, mâl, mocirlă, nămol, noroi, tină.  Gloduros (gloduroasă), adjectiv
Sinonime: bolovănos, bulgăros, glodos, grunţuros, mâlos, mlăştinos, mocirlos, nămolos, noroios, pietros, (Banat) buşos, (prin Transilvania şi Banat) bordos, (rar) bolovănit, (regional) stolohănos.  Hazard, substantiv neutru
Sinonime: destin, fatalitate, fortună, întâmplare, neprevăzut, ocurență, soartă, șansă, ursită, (figurat) loterie; (joc de hazard) joc de noroc.  Hărăzi, verb
Sinonime: a acorda, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a destina, a dona, a hotărî, a închina, a meni, a orândui, a predestina, a preursi, a rândui, a scrie, a soroci, a sorti, a ursi, (figurat) a rezerva, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (rar) a predetermina.  Imală, substantiv feminin (regional)
Sinonime: mocirlă, noroi, murdărie, muruială.  Imos (imoasă), adjectiv (regional)
Sinonime: jegos, mânjit, murdar, nespălat, plin de noroi, slinos, soios.  Încorpora, verb
Sinonime: a absorbi, a alipi cu forța, a anexa, a angaja, a conscrie, a cuprinde, a incarna, a include, a îngloba, a înrola, a înscrie în efectivul armatei, a întruchipa, a întrupa, a recruta, (învechit şi popular) a scrie, (învechit, prin Transilvania şi Banat) a asenta, (prin nordul Transilvaniei) a şorozi, (Transilvania) a cătăni, (variantă) a incorpora.  Îndreptar, substantiv neutru
Sinonime: călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.  Înnora, verb
Sinonime: a se acoperi de nori, a se întuneca, a se învolbura; a se umple de probleme.  Legal (legală), adjectiv
Sinonime: legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: cult, religie, credinţă, confesiune; datină, tradiţie, obicei; normă, regulă, obligaţie, dispoziţie, legiuire.  Legiui, verb
Sinonime: a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.  Legiuire, substantiv feminin
Sinonime: lege, normă, dispoziţie.  Logic (logică), adjectiv
Sinonime: raţional, firesc, natural, normal.  Loterie, substantiv feminin
Sinonime: bingo, loto, loton, tombolă, tragere la sorți; (figurat) conjunctură, destin, hazard, întâmplare, noroc, probabilitate, soartă.