Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Nor (nori)
Nor (nori), substantiv
Sinonime: altocumulus, altostratus, cirrocumulus, cirrostratus, cirrus, cumulonimbus, cumulostratus, cumulus, nimbostratus, nimbus, stratocumulus, stratus, (figurat) grămadă, (figurat) masă, (figurat) mulțime, (Banat) nuor, (învechit) nuar, (Moldova) nour, (Oltenia) noor, (regional) nuvăr.  
Nord
Nord, substantiv neutru
Sinonime: miazănoapte.  
Nordic
Nordic, adjectiv
Sinonime: arctic, boreal, hiperborean, polar, scandinav, septentrional.  
Norian
Norian, adjectiv
Sinonime: (geologie) noric.  
Noricean
Noricean, substantiv (învechit)
Sinonime: noric, sloven.  
Noriu (norie)
Noriu (norie), adjectiv
Sinonime: gri-vânăt.  
Norma
Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  
Normal (normală)
Normal (normală), adjectiv
Sinonime: obişnuit, firesc, natural; sănătos, teafăr, întreg, neatins.  
Normalist
Normalist, substantiv
Sinonime: normalian, (învechit) preparandist, (germanism învechit) preparand.  
Normaliza
Normaliza, verb
Sinonime: a (se) conforma, a armoniza, a codifica, a depersonaliza, a deveni normal, a elabora norme interne, a face se conformeze unei norme, a raționaliza, a redresa, a regla, a regula, a regulariza, a reveni la normal, a standardiza, a supune unei norme, a unifica, a uniformiza.  
Normalizare
Normalizare, substantiv
Sinonime: redresare, revenire la normal.  
Normat
Normat, adjectiv
Sinonime: măsurat, reglementat, regulat, standardizat.  
Normativ
Normativ, adjectiv
Sinonime: canonic, prescriptiv.

Normativ, substantiv
Sinonime: directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normă, recomandare, (învechit) regulativ.  
Noroancă
Noroancă, substantiv
Sinonime: (regional) portocal, portocală; lămâie.  
Noroc
Noroc, substantiv neutru
Sinonime: soartă, ursită, destin, fatalitate; şansă, avantaj, concurs de împrejurări; fericire, bine, mulţumire, bunăstare, succes, izbândă.  
Noroceală
Noroceală, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.  
Noroci
Noroci, verb
Sinonime: a aduce cuiva noroc, a avea fericirea să, a avea norocul să, a da, a destina, a deveni fericit, a face pe cineva fericit, a ferici, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a saluta, a sorti, a ursi.  
Norocire
Norocire, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.  
Norocit
Norocit, adjectiv
Sinonime: celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulţumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.  
Norocos (norocoasă)
Norocos (norocoasă), adjectiv
Sinonime: cu noroc, cu şansă, fericit, avantajat.  
Norod
Norod, substantiv neutru
Sinonime: popor, neam, gloată, mulţime, public.  
Noroi
Noroi, substantiv neutru
Sinonime: glod, tină, nămol, mâl.  
Noroială
Noroială, substantiv
Sinonime: mâl, mocirlă, nămol, noroi.  
Noroios
Noroios, adjectiv
Sinonime: mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroit, (învechit și popular) tinos, (prin Maramureș) mociros, (regional) glodos, (regional) gloduros.  
Noros (noroasă)
Noros (noroasă), adjectiv
Sinonime: înnorat, (figurat) posomorât, întunecat, trist, posac, mohorât.  
Norveg
Norveg, substantiv
Sinonime: norvegian.  

Abatere (abateri)
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  
Aberant (aberantă)
Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  
Aerian (aeriană)
Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime: aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.  
Azotat
Azotat, substantiv masculin
Sinonime: (chimie) nitrat; (azotat de amoniu) salpetru de Leuna; (azotat de argint) nitrat de argint, (popular) piatra-iadului; (azotat de calciu) nitrocalcit, salpetru de Norvegia; (azotat de celuloză) nitroceluloză; (azotat de potasiu) nitrat de potasiu, salpetru de India, (popular) silitră; (azotat de sodiu) nitrat de sodiu, salpetru de Chile.

Azotat, adjectiv
Sinonime: azotos.  
Baftă
Baftă, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: noroc, şansă.  
Bara
Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  
Barbă
Barbă, substantiv
Sinonime: bărbie; (botanică) ţeapă, (popular) mustaţă; (botanică) (barba-boierului) avrămeasă, avrămească, (regional) cârstănească, cristeneasă; (barba-caprei) (regional) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; (barba-caprei) (regional) coada-şopârlei; (barba-împăratului) (regional) noptiţă, norea; (barba-popii) (regional) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; (barba-ursului) coada-calului.  
Bonjur
Bonjur, interjecție
Sinonime: bună ziua, salut, salutare; noroc.  
Boreal (boreală)
Boreal (boreală), adjectiv
Sinonime: septentrional, nordic.  
Canonic (canonică)
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  
Codifica
Codifica, verb
Sinonime: a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.  
Comandament
Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  
Comun (comună)
Comun (comună), adjectiv
Sinonime: obştesc, general; obişnuit, normal, frecvent, banal, de rând.  
Criteriu
Criteriu, substantiv neutru
Sinonime: punct de vedere, principiu, normă.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie