Nor (nori)
Nor (nori), substantiv
Sinonime: altocumulus, altostratus, cirrocumulus, cirrostratus, cirrus, cumulonimbus, cumulostratus, cumulus, nimbostratus, nimbus, stratocumulus, stratus, (figurat) grămadă, (figurat) masă, (figurat) mulțime, (Banat) nuor, (învechit) nuar, (Moldova) nour, (Oltenia) noor, (regional) nuvăr.  
 
Nord
Nord, substantiv neutru
Sinonime: miazănoapte.  
 
Nord-apusean
Nord-apusean, adjectiv (învechit)
Sinonime: (geografie) nord-vestic.  
 
Nord-est
Nord-est, substantiv
Sinonime: (geografie) (învechit) nord-ost.  
 
Nord-estic
Nord-estic, adjectiv
Sinonime: (geografie) (învechit) nord-ostic.  
 
Nord-ost
Nord-ost, substantiv (învechit)
Sinonime: (geografie) nord-est.  
 
Nord-ostic
Nord-ostic, adjectiv (învechit)
Sinonime: (geografie) nord-estic.  
 
Nord-ovest
Nord-ovest, substantiv (învechit)
Sinonime: (geografie) nord-vest, (învechit) nord-uest.  
 
Nord-vest
Nord-vest, substantiv
Sinonime: (geografie) (învechit) nord-ovest, (învechit) nord-uest.  
 
Nord-vestic
Nord-vestic, adjectiv
Sinonime: (geografie) (învechit) nord-apusean.  
 
Nordic
Nordic, adjectiv
Sinonime: arctic, boreal, hiperborean, polar, scandinav, septentrional.  
 
Norea
Norea, substantiv
Sinonime: (botanică) barba-împăratului.  
 
Norian
Norian, adjectiv
Sinonime: (geologie) noric.  
 
Noric
Noric, substantiv
Sinonime: (învechit) noricean, sloven; (geologie) norian.  
 
Noricean
Noricean, substantiv (învechit)
Sinonime: noric, sloven.  
 
Norişor
Norişor, substantiv
Sinonime: (meteorologie) nor (mic), noruleț, noruț, nouraș, noureț, nuoruț, (popular) nourel, (regional) noricel.  
 
Noriu (norie)
Noriu (norie), adjectiv
Sinonime: gri-vânăt.  
 
Norma
Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  
 
Normal (normală)
Normal (normală), adjectiv
Sinonime: obişnuit, firesc, natural; sănătos, teafăr, întreg, neatins.  
 
Normalist
Normalist, substantiv
Sinonime: normalian, (învechit) preparandist, (germanism învechit) preparand.  
 
Normaliza
Normaliza, verb
Sinonime: a (se) conforma, a armoniza, a codifica, a depersonaliza, a deveni normal, a elabora norme interne, a face se conformeze unei norme, a raționaliza, a redresa, a regla, a regula, a regulariza, a reveni la normal, a standardiza, a supune unei norme, a unifica, a uniformiza.  
 
Normalizare
Normalizare, substantiv
Sinonime: redresare, revenire la normal.  
 
Normat
Normat, adjectiv
Sinonime: măsurat, reglementat, regulat, standardizat.  
 
Normativ
Normativ, adjectiv
Sinonime: canonic, prescriptiv.

Normativ, substantiv
Sinonime: directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normă, recomandare, (învechit) regulativ.  
 
Normoblast
Normoblast, substantiv
Sinonime: (biologie) eritroblast.  
 
Normocit
Normocit, substantiv
Sinonime: (biologie) eritrocit, hematie.  
 
Normosexualitate
Normosexualitate, substantiv
Sinonime: heterosexualitate, sexualitate normală.  
 
Noroancă
Noroancă, substantiv
Sinonime: (regional) portocal, portocală; lămâie.  
 
Noroc
Noroc, substantiv neutru
Sinonime: soartă, ursită, destin, fatalitate; şansă, avantaj, concurs de împrejurări; fericire, bine, mulţumire, bunăstare, succes, izbândă.  
 
Noroceală
Noroceală, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.  
 
Norocel
Norocel, substantiv
Sinonime: noroc (puțin); (regional) (botanică) crucea-voinicului.  
 
Norocește
Norocește, adverb (învechit)
Sinonime: cu noroc, în chip fericit, (variantă) nărocește.  
 
Noroci
Noroci, verb
Sinonime: a aduce cuiva noroc, a avea fericirea să, a avea norocul să, a da, a destina, a deveni fericit, a face pe cineva fericit, a ferici, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a saluta, a sorti, a ursi.  
 
Norocire
Norocire, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.  
 
Norocit
Norocit, adjectiv
Sinonime: celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulţumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.  
 
Norocos (norocoasă)
Norocos (norocoasă), adjectiv
Sinonime: cu noroc, cu şansă, fericit, avantajat.  
 
Norod
Norod, substantiv neutru
Sinonime: popor, neam, gloată, mulţime, public.  
 
Noroi
Noroi, substantiv neutru
Sinonime: glod, tină, nămol, mâl.  
 
Noroială
Noroială, substantiv
Sinonime: mâl, mocirlă, nămol, noroi.  
 
Noroios
Noroios, adjectiv
Sinonime: mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroit, (învechit și popular) tinos, (prin Maramureș) mociros, (regional) glodos, (regional) gloduros.  
 
Noros (noroasă)
Noros (noroasă), adjectiv
Sinonime: înnorat, (figurat) posomorât, întunecat, trist, posac, mohorât.  
 
Noruleţ
Noruleţ, substantiv
Sinonime: norișor, noruț, nouraș, (popular) nourel.  
 
Noruţ
Noruţ, substantiv
Sinonime: norișor, noruleț, nouraș, (popular) nourel, (variantă) nuoruț.  
 
Norveg
Norveg, substantiv
Sinonime: norvegian.  
 

Abatere (abateri)
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.  
 
Aerian (aeriană)
Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime: aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.  
 
Azotat
Azotat, substantiv masculin
Sinonime: (chimie) nitrat; (azotat de amoniu) salpetru de Leuna; (azotat de argint) nitrat de argint, (popular) piatra-iadului; (azotat de calciu) nitrocalcit, salpetru de Norvegia; (azotat de celuloză) nitroceluloză; (azotat de potasiu) nitrat de potasiu, salpetru de India, (popular) silitră; (azotat de sodiu) nitrat de sodiu, salpetru de Chile.

Azotat, adjectiv
Sinonime: azotos.  
 
Baftă
Baftă, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: noroc, şansă.  
 
Bara
Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  
 
Barbă
Barbă, substantiv
Sinonime: bărbie; (botanică) ţeapă, (popular) mustaţă; (botanică) (barba-boierului) avrămeasă, avrămească, (regional) cârstănească, cristeneasă; (barba-caprei) (regional) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; (barba-caprei) (regional) coada-şopârlei; (barba-împăratului) (regional) noptiţă, norea; (barba-popii) (regional) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; (barba-ursului) coada-calului.  
 
Bonjur
Bonjur, interjecție
Sinonime: bună ziua, salut, salutare; noroc.  
 
Boreal (boreală)
Boreal (boreală), adjectiv
Sinonime: septentrional, nordic.  
 
Canonic (canonică)
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  
 
Căldare
Căldare, substantiv feminin
Sinonime: alambic, boiler, caldeiră, cazan, căldărușă, circ, cristelniță, depresiune, găleată, scobitură, vale, vas (mare), zănoagă, (Bucovina și nordul Moldovei) șaflic, (Oltenia, Banat și Transilvania) vadră, (prin Banat) scofaină.  
 
Codifica
Codifica, verb
Sinonime: a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.  
 
Comandament
Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  
 
Comun (comună)
Comun (comună), adjectiv
Sinonime: obştesc, general; obişnuit, normal, frecvent, banal, de rând.  
 
Criteriu
Criteriu, substantiv neutru
Sinonime: punct de vedere, principiu, normă.  
 
Cruce
Cruce, substantiv feminin
Sinonime: răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică) delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum.

Cruce, adverb
Sinonime: cruciş.  
 
Curat (curată)
Curat (curată), adjectiv
Sinonime: îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.  
 
Desigur
Desigur, adverb
Sinonime: sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.  
 
Destina
Destina, verb
Sinonime: a afecta, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a devota, a distribui, a face, a fixa din timp, a hărăzi, a hotărî, a închina, a opta, a orândui, a predestina, a predetermina, a rândui, a repartiza, a rezerva, a sorti, a supune, a ursi, (grecism învechit) a afierosi, (învechit) a deda, (învechit) a meni, (învechit) a pridădi, (învechit) a șerbi, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (popular) a preursi, (popular) a pune deoparte, (popular) a scrie, (popular) a soroci, (rar) a aplica.  
 
Directivă
Directivă, substantiv feminin
Sinonime: instrucţiune, indicaţie, normă, dispoziţie, ordin, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ.

Directiva, verb
Sinonime: a direcționa.  
 
Dispoziţie
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  
 
Dogmă
Dogmă, substantiv feminin
Sinonime: normă, teză, prescripţie, regulă.  
 
Fantast (fantastă)
Fantast (fantastă), adjectiv
Sinonime: fantezist, închipuit, extravagant, utopic; idealist, visător, cu capul în nori.  
 
Făcut
Făcut, substantiv neutru
Sinonime: farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.  
 
Ferice
Ferice, adjectiv (învechit)
Sinonime: fericit.

Ferice, substantiv
Sinonime: aglică, fericire.

Ferice, interjecție
Sinonime: noroc!  
 
Fericire
Fericire, substantiv feminin
Sinonime: mulţumire, bucurie, satisfacţie, euforie, (livresc) beatitudine, (învechit şi popular) ferice, (învechit) fericie, noroc, (popular) norocire.  
 
Fericit (fericită)
Fericit (fericită), adjectiv
Sinonime: satisfăcut, bucuros, plin de mulţumire; favorabil, avantajos, nimerit, satisfăcător, bun, mulţumitor, îmbucurător, (învechit şi popular) norocit, (popular) ferice, radios, binevenit.  
 
Firesc (firească)
Firesc (firească), adjectiv
Sinonime: natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.  
 
Fireşte
Fireşte, adverb
Sinonime: natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.  
 
Fixa
Fixa, verb
Sinonime: a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.  
 
Flecări
Flecări, verb
Sinonime: a spune fleacuri, a spune vorbe de clacă, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (popular) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăifăsui, a tăinui, a troncăni, (învechit şi regional) a spori, (regional) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Moldova) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olteniei) a prociti, (prin Moldova) a pruji, (Transilvania) a stroncăni, (prin Muntenia) a tândăli, (Banat) a tonoci, (învechit) a bârfi, a limbuți, a vorovi, (familiar) a pupăi, (figurat) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dârdâi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca.  
 
Fotă
Fotă, substantiv feminin
Sinonime: catrință, fustă, prosop, șorț, (învechit şi popular) peştiman, (popular) pestelcă, (prin nordul Moldovei) pristoare, (regional) zăvelcă, (Transilvania şi Maramureș) pânzătură, (Transilvania şi Maramureș) zadie.  
 
Fugi
Fugi, verb
Sinonime: a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins.

Fugi, interjecție
Sinonime: pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând fie așa!  
 
Gater
Gater, substantiv neutru
Sinonime: joagăr, fierăstrău, ferăstrău, (regional) moară, (Maramureș şi nordul Transilvaniei) spată.  
 
Găleată
Găleată, substantiv feminin
Sinonime: cazan, căldare, ciutură, doniță, recipient, vas, (Bucovina şi prin nordul Moldovei) şaflic, (Oltenia, Banat şi Transilvania) vadră, (regional) strâmbăreață.  
 
Gintă
Gintă, substantiv feminin
Sinonime: neam, popor, norod; origine, obârşie.  
 
Gloată
Gloată, substantiv feminin
Sinonime: adunătură, (și adverb) buluc, ceată, colectivitate, droaie, masă, mulţime, norod, plebe, popor, prostime, puzderie, scursură, strânsură, şleahtă, tabără, vulg, (Banat) zbor, (învechit şi regional) poporime, (învechit) calabalâc, (învechit) holotă.  
 
Glod
Glod, substantiv neutru (regional)
Sinonime: bulgăre (de pământ), cocoloș (de pământ), imală, mâl, mocirlă, nămol, noroi, tină.  
 
Gloduros (gloduroasă)
Gloduros (gloduroasă), adjectiv
Sinonime: bolovănos, bulgăros, glodos, grunţuros, mâlos, mlăştinos, mocirlos, nămolos, noroios, pietros, (Banat) buşos, (prin Transilvania şi Banat) bordos, (rar) bolovănit, (regional) stolohănos.  
 
Hazard
Hazard, substantiv neutru
Sinonime: destin, fatalitate, fortuna, întâmplare, neprevăzut, ocurență, soartă, șansă, ursită, (figurat) loterie; (joc de hazard) joc de noroc.  
 
Hărăzi
Hărăzi, verb
Sinonime: a acorda, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a destina, a dona, a hotărî, a închina, a meni, a orândui, a predestina, a preursi, a rândui, a scrie, a soroci, a sorti, a ursi, (figurat) a rezerva, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (rar) a predetermina.  
 
Imală
Imală, substantiv feminin (regional)
Sinonime: mocirlă, noroi, murdărie, muruială.  
 
Imos (imoasă)
Imos (imoasă), adjectiv (regional)
Sinonime: jegos, mânjit, murdar, nespălat, plin de noroi, slinos, soios.  
 
Încorpora
Încorpora, verb
Sinonime: a absorbi, a alipi cu forța, a anexa, a angaja, a conscrie, a cuprinde, a incarna, a include, a îngloba, a înrola, a înscrie în efectivul armatei, a întruchipa, a întrupa, a recruta, (învechit şi popular) a scrie, (învechit, prin Transilvania şi Banat) a asenta, (prin nordul Transilvaniei) a şorozi, (Transilvania) a cătăni, (variantă) a incorpora.  
 
Îndreptar
Îndreptar, substantiv neutru
Sinonime: călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.  
 
Înnămoli
Înnămoli, verb
Sinonime: a (se) împotmoli, a (se) îngloda, a (se) noroi, (învechit) a (se) înnomoli, (popular) a se potmoli, (rar) a (se) înnoroi, (regional) a se întina, (variantă) a (se) nămoli.  
 
Înnora
Înnora, verb
Sinonime: a se acoperi de nori, a se întuneca, a se învolbura; a se umple de probleme.  
 
Legal (legală)
Legal (legală), adjectiv
Sinonime: legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.  
 
Lege
Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  
 
Legiui
Legiui, verb
Sinonime: a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.  
 
Legiuire
Legiuire, substantiv feminin (învechit și popular)
Sinonime: dispoziție, judecare, judecată, legalizare, lege, legiferare, legislație, normă, reglementare, (învechit) pravilă.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS
...
Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar