Nor (nori), substantiv
Sinonime:
altocumulus, altostratus, cirrocumulus, cirrostratus, cirrus, cumulonimbus, cumulostratus, cumulus, nimbostratus, nimbus, stratocumulus, stratus, (figurat) grămadă, (figurat) masă, (figurat) mulțime, (Banat) nuor, (învechit) nuar, (Moldova) nour, (Oltenia) noor, (regional) nuvăr.
Nord, substantiv neutru Sinonime:
miazănoapte.
Nord-apusean, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(geografie) nord-vestic.
Nord-est, substantiv
Sinonime:
(geografie) (învechit) nord-ost.
Nord-estic, adjectiv
Sinonime:
(geografie) (învechit) nord-ostic.
Nord-ost, substantiv (învechit)
Sinonime:
(geografie) nord-est.
Nord-ostic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(geografie) nord-estic.
Nord-ovest, substantiv (învechit)
Sinonime:
(geografie) nord-vest, (învechit) nord-uest.
Nord-vest, substantiv
Sinonime:
(geografie) (învechit) nord-ovest, (învechit) nord-uest.
Nord-vestic, adjectiv
Sinonime:
(geografie) (învechit) nord-apusean.
Nordic, adjectiv
Sinonime:
arctic, boreal, hiperborean, polar, scandinav, septentrional.
Norea, substantiv
Sinonime:
(botanică) barba-împăratului.
Norian, adjectiv
Sinonime:
(geologie) noric.
Noric, substantiv
Sinonime:
(învechit) noricean, sloven; (geologie) norian.
Noricean, substantiv (învechit)
Sinonime:
noric, sloven.
Norişor, substantiv
Sinonime:
(meteorologie) nor (mic), noruleț, noruț, nouraș, noureț, nuoruț, (popular) nourel, (regional) noricel.
Noriu (norie), adjectiv
Sinonime:
gri-vânăt.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Normal (normală), adjectiv Sinonime:
obişnuit, firesc, natural; sănătos, teafăr, întreg, neatins.
Normalist, substantiv
Sinonime:
normalian, (învechit) preparandist, (germanism învechit) preparand.
Normaliza, verb
Sinonime:
a (se) conforma, a armoniza, a codifica, a depersonaliza, a deveni normal, a elabora norme interne, a face să se conformeze unei norme, a raționaliza, a redresa, a regla, a regula, a regulariza, a reveni la normal, a standardiza, a supune unei norme, a unifica, a uniformiza.
Normalizare, substantiv
Sinonime:
redresare, revenire la normal.
Normat, adjectiv
Sinonime:
măsurat, reglementat, regulat, standardizat.
Normativ, adjectiv
Sinonime:
canonic, prescriptiv. Normativ, substantiv
Sinonime:
directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normă, recomandare, (învechit) regulativ.
Normoblast, substantiv
Sinonime:
(biologie) eritroblast.
Normocit, substantiv
Sinonime:
(biologie) eritrocit, hematie.
Normosexualitate, substantiv
Sinonime:
heterosexualitate, sexualitate normală.
Noroancă, substantiv
Sinonime:
(regional) portocal, portocală; lămâie.
Noroc, substantiv neutru Sinonime:
soartă, ursită, destin, fatalitate; şansă, avantaj, concurs de împrejurări; fericire, bine, mulţumire, bunăstare, succes, izbândă.
Noroceală, substantiv
Sinonime:
destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Norocel, substantiv
Sinonime:
noroc (puțin); (regional) (botanică) crucea-voinicului.
Norocește, adverb (învechit)
Sinonime:
cu noroc, în chip fericit, (variantă) nărocește.
Noroci, verb
Sinonime:
a aduce cuiva noroc, a avea fericirea să, a avea norocul să, a da, a destina, a deveni fericit, a face pe cineva fericit, a ferici, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a saluta, a sorti, a ursi.
Norocire, substantiv
Sinonime:
destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.
Norocit, adjectiv
Sinonime:
celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulţumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.
Norocos (norocoasă), adjectiv Sinonime:
cu noroc, cu şansă, fericit, avantajat.
Norod, substantiv neutru Sinonime:
popor, neam, gloată, mulţime, public.
Noroi, substantiv neutru Sinonime:
glod, tină, nămol, mâl.
Noroială, substantiv
Sinonime:
mâl, mocirlă, nămol, noroi.
Noroios, adjectiv
Sinonime:
mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroit, (învechit și popular) tinos, (prin Maramureș) mociros, (regional) glodos, (regional) gloduros.
Noros (noroasă), adjectiv Sinonime:
înnorat, (figurat) posomorât, întunecat, trist, posac, mohorât.
Noruleţ, substantiv
Sinonime:
norișor, noruț, nouraș, (popular) nourel.
Noruţ, substantiv
Sinonime:
norișor, noruleț, nouraș, (popular) nourel, (variantă) nuoruț.
Norveg, substantiv
Sinonime:
norvegian.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime:
aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.
Azotat, substantiv masculin
Sinonime:
(chimie) nitrat; (azotat de amoniu) salpetru de Leuna; (azotat de argint) nitrat de argint, (popular) piatra-iadului; (azotat de calciu) nitrocalcit, salpetru de Norvegia; (azotat de celuloză) nitroceluloză; (azotat de potasiu) nitrat de potasiu, salpetru de India, (popular) silitră; (azotat de sodiu) nitrat de sodiu, salpetru de Chile. Azotat, adjectiv
Sinonime:
azotos.
Baftă, substantiv feminin (familiar) Sinonime:
noroc, şansă.
Bara, verb Sinonime:
a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.
Bară, substantiv feminin Sinonime:
drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.
Barbă, substantiv
Sinonime:
bărbie; (botanică) ţeapă, (popular) mustaţă; (botanică) (barba-boierului) avrămeasă, avrămească, (regional) cârstănească, cristeneasă; (barba-caprei) (regional) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; (barba-caprei) (regional) coada-şopârlei; (barba-împăratului) (regional) noptiţă, norea; (barba-popii) (regional) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; (barba-ursului) coada-calului.
Bonjur, interjecție Sinonime:
bună ziua, salut, salutare; noroc.
Boreal (boreală), adjectiv Sinonime:
septentrional, nordic.
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime:
autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.
Căldare, substantiv feminin
Sinonime:
alambic, boiler, caldeiră, cazan, căldărușă, circ, cristelniță, depresiune, găleată, scobitură, vale, vas (mare), zănoagă, (Bucovina și nordul Moldovei) șaflic, (Oltenia, Banat și Transilvania) vadră, (prin Banat) scofaină.
Codifica, verb
Sinonime:
a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Comun (comună), adjectiv Sinonime:
obştesc, general; obişnuit, normal, frecvent, banal, de rând.
Criteriu, substantiv neutru Sinonime:
punct de vedere, principiu, normă.
Cruce, substantiv feminin
Sinonime:
răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică)
delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum. Cruce, adverb
Sinonime:
cruciş.
Curat (curată), adjectiv
Sinonime:
îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic,
spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.
Desigur, adverb
Sinonime:
sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.
Destina, verb
Sinonime:
a afecta, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a devota, a distribui, a face, a fixa din timp, a hărăzi, a hotărî, a închina, a opta, a orândui, a predestina, a predetermina, a rândui, a repartiza, a rezerva, a sorti, a supune, a ursi, (grecism învechit) a afierosi, (învechit) a deda, (învechit) a meni, (învechit) a pridădi, (învechit) a șerbi, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (popular) a preursi, (popular) a pune deoparte, (popular) a scrie, (popular) a soroci, (rar) a aplica.
Directivă, substantiv feminin
Sinonime:
instrucţiune, indicaţie, normă, dispoziţie, ordin, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ. Directiva, verb
Sinonime:
a direcționa.
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime:
stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.
Dogmă, substantiv feminin Sinonime:
normă, teză, prescripţie, regulă.
Fantast (fantastă), adjectiv Sinonime:
fantezist, închipuit, extravagant, utopic; idealist, visător, cu capul în nori.
Făcut, substantiv neutru
Sinonime:
farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.
Ferice, adjectiv (învechit) Sinonime:
fericit. Ferice, substantiv
Sinonime:
aglică, fericire. Ferice, interjecție
Sinonime:
noroc!
Fericire, substantiv feminin
Sinonime:
mulţumire, bucurie, satisfacţie, euforie, (livresc) beatitudine, (învechit şi popular) ferice, (învechit) fericie, noroc, (popular) norocire.
Fericit (fericită), adjectiv
Sinonime:
satisfăcut, bucuros, plin de mulţumire; favorabil, avantajos, nimerit, satisfăcător, bun, mulţumitor, îmbucurător, (învechit şi popular) norocit, (popular) ferice, radios, binevenit.
Firesc (firească), adjectiv
Sinonime:
natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.
Fireşte, adverb Sinonime:
natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.
Fixa, verb
Sinonime:
a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.
Flecări, verb
Sinonime:
a spune fleacuri, a spune vorbe de clacă, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (popular) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăifăsui, a tăinui, a troncăni, (învechit şi regional) a spori, (regional) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Moldova) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olteniei) a prociti, (prin Moldova) a pruji, (Transilvania) a stroncăni, (prin Muntenia) a tândăli, (Banat) a tonoci, (învechit) a bârfi, a limbuți, a vorovi, (familiar) a pupăi, (figurat) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dârdâi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca.
Fotă, substantiv feminin
Sinonime:
catrință, fustă, prosop, șorț, (învechit şi popular) peştiman, (popular) pestelcă, (prin nordul Moldovei) pristoare, (regional) zăvelcă, (Transilvania şi Maramureș) pânzătură, (Transilvania şi Maramureș) zadie.
Fugi, verb
Sinonime:
a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins. Fugi, interjecție
Sinonime:
pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!
Gater, substantiv neutru
Sinonime:
joagăr, fierăstrău, ferăstrău, (regional) moară, (Maramureș şi nordul Transilvaniei) spată.
Găleată, substantiv feminin
Sinonime:
cazan, căldare, ciutură, doniță, recipient, vas, (Bucovina şi prin nordul Moldovei) şaflic, (Oltenia, Banat şi Transilvania) vadră, (regional) strâmbăreață.
Gintă, substantiv feminin Sinonime:
neam, popor, norod; origine, obârşie.
Gloată, substantiv feminin
Sinonime:
adunătură, (și adverb) buluc, ceată, colectivitate, droaie, masă, mulţime, norod, plebe, popor, prostime, puzderie, scursură, strânsură, şleahtă, tabără, vulg, (Banat) zbor, (învechit şi regional) poporime, (învechit) calabalâc, (învechit) holotă.
Glod, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
bulgăre (de pământ), cocoloș (de pământ), imală, mâl, mocirlă, nămol, noroi, tină.
Gloduros (gloduroasă), adjectiv
Sinonime:
bolovănos, bulgăros, glodos, grunţuros, mâlos, mlăştinos, mocirlos, nămolos, noroios, pietros, (Banat) buşos, (prin Transilvania şi Banat) bordos, (rar) bolovănit, (regional) stolohănos.
Hazard, substantiv neutru
Sinonime:
destin, fatalitate, fortuna, întâmplare, neprevăzut, ocurență, soartă, șansă, ursită, (figurat) loterie; (joc de hazard) joc de noroc.
Hărăzi, verb
Sinonime:
a acorda, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a destina, a dona, a hotărî, a închina, a meni, a orândui, a predestina, a preursi, a rândui, a scrie, a soroci, a sorti, a ursi, (figurat) a rezerva, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (rar) a predetermina.
Imală, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
mocirlă, noroi, murdărie, muruială.
Imos (imoasă), adjectiv (regional)
Sinonime:
jegos, mânjit, murdar, nespălat, plin de noroi, slinos, soios.
Încorpora, verb
Sinonime:
a absorbi, a alipi cu forța, a anexa, a angaja, a conscrie, a cuprinde, a incarna, a include, a îngloba, a înrola, a înscrie în efectivul armatei, a întruchipa, a întrupa, a recruta, (învechit şi popular) a scrie, (învechit, prin Transilvania şi Banat) a asenta, (prin nordul Transilvaniei) a şorozi, (Transilvania) a cătăni, (variantă) a incorpora.
Îndreptar, substantiv neutru Sinonime:
călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.
Înnămoli, verb
Sinonime:
a (se) împotmoli, a (se) îngloda, a (se) noroi, (învechit) a (se) înnomoli, (popular) a se potmoli, (rar) a (se) înnoroi, (regional) a se întina, (variantă) a (se) nămoli.
Înnora, verb Sinonime:
a se acoperi de nori, a se întuneca, a se învolbura; a se umple de probleme.
Legal (legală), adjectiv Sinonime:
legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Legiui, verb Sinonime:
a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.
Legiuire, substantiv feminin (învechit și popular)
Sinonime:
dispoziție, judecare, judecată, legalizare, lege, legiferare, legislație, normă, reglementare, (învechit) pravilă.
