Arginta, verb
Sinonime:
(rar) a argintui, (învechit şi popular) a spoi.
Argintar, substantiv
Sinonime:
bijutier, giuvaiergiu, (învechit) argintuitor, (popular) argintariu.
Argintare, substantiv
Sinonime:
argintat, aurire, poleire, (învechit) argintuire, (învechit) argintuit, (învechit) spoire, (învechit) spoit, (variantă) argintire, (variantă) argințire.
Argintărie, substantiv
Sinonime:
(învechit la plural) arginturi.
Argintariță, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) coada-racului. Argintăriță, substantiv
Sinonime:
argintăreasă; (regional) (botanică) cerențel.
Argintat (argintată), adjectiv Sinonime:
argintiu, lucios, argintuit.
Argințel, substantiv
Sinonime:
argint, argintuț, (regional) argințăl; (botanică; regional) coada-racului.
Arginti, verb (învechit)
Sinonime:
a arginta, a argintui.
Arginţică, substantiv
Sinonime:
(botanică) cerenţel.
Argintiu, adjectiv
Sinonime:
(rar) argintos.
Argintos, adjectiv
Sinonime:
argentifer.
Argintui, verb
Sinonime:
a (se) arginta, a fereca în argint.
Argintuit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
argintat, ferecat cu argint, poleit cu argint. Argintuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
argintare.
Argintură, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) coada-racului, urechelniță.
Arginturi, substantiv la plural (învechit)
Sinonime:
argintărie.
Azotat, substantiv masculin
Sinonime:
(chimie) nitrat; (azotat de amoniu) salpetru de Leuna; (azotat de argint) nitrat de argint, (popular) piatra-iadului; (azotat de calciu) nitrocalcit, salpetru de Norvegia; (azotat de celuloză) nitroceluloză; (azotat de potasiu) nitrat de potasiu, salpetru de India, (popular) silitră; (azotat de sodiu) nitrat de sodiu, salpetru de Chile. Azotat, adjectiv
Sinonime:
azotos.
Bijutier, substantiv masculin
Sinonime:
aurar, giuvaergiu, giuvaiergiu, (argotic) ghiular, (învechit și regional) zaraf, (învechit) saidecar, (regional) argintar, (turcism învechit) cuiungiu.
Hidrargir, substantiv neutru
Sinonime:
(chimie) mercur, argint viu.
Mercur, substantiv masculin Sinonime:
hidrargir, argint-viu.
Spoi, verb Sinonime:
a vărui; a cositori, a arginta, a polei; a se sulemeni, a se farda.
Argentifer, adjectiv
Sinonime:
argintos.
Colargol, substantiv
Sinonime:
(farmacie) argint coloidal.
Cerenţel, substantiv
Sinonime:
(botanică) călţunul-doamnei; arginţică.
Spoire, substantiv
Sinonime:
argintare, aurire, cositorire, poleire, poleit, suflare, văruit.
Saidecar, substantiv
Sinonime:
(învechit) argintar, bijutier, (variantă) seidicar.
Pataşcă, substantiv (regional și învechit)
Sinonime:
brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă; (monedă veche de argint) patacă, pitac; (variantă) pătașcă.
Discrazit, substantiv
Sinonime:
(chimie) antimoniură de argint, (variantă) discrasit.
Șicui, verb (regional)
Sinonime:
a (se) împodobi cu șic, a polei cu aur (sau cu argint), (regional) a sicli, (regional) a siclui, (regional) a șiclui; (învechit) a (se) așeza în poziția de luptă.
Arghirofilie, substantiv
Sinonime:
avariție, cupiditate, dragoste de bani, lăcomie, (învechit) iubire de argint; simonie.
Arghirofil, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
cupid, hrăpăreț, iubitor de bani, lacom, (învechit) iubitor de argint.
Vermeil, adjectiv
Sinonime:
ecarlat, grena, împurpurat, roșu, rubicond, sângeriu. Vermeil, substantiv (învechit)
Sinonime:
argint aurit.
Argentan, substantiv
Sinonime:
(tehnologie) alpaca, argint alb, nichel-argint.
Piatra-iadului, substantiv (popular)
Sinonime:
(chimie) azotat de argint, nitrat de argint.
