Menu
Dictionar de sinonime
Nor de cuvinte
Populare
Recente
Generator de anagrame
Romana
Romana Extinsa
Dictionar de paronime
Generator extins de paronime
Abonare la poșta electronică și contact
Ca
Ca,
adverb
Sinonime
:
cum,
după
cum,
precum,
aşa
cum,
de
exemplu,
bunăoară;
aproape,
cam,
aproximativ,
circa,
vreo.
Ca,
prepoziție
Sinonime
:
cât,
la
fel
cu,
în
felul,
decât,
în
calitate
de,
drept,
în
ce
priveşte,
cât
priveşte,
cu
privire
la.
Ca,
conjuncție
Sinonime
:
pentru
ca,
așa
ca.
Că,
conjuncție
Sinonime
:
căci,
fiindcă,
deoarece,
pentru
că;
încât,
de,
să;
doar.
Ca-la-Breaza
Ca-la-Breaza,
substantiv
Sinonime
:
(dans
popular
românesc)
(articulat)
breaza,
(articulat)
ungureasca,
de
doi.
Cab
Cab,
substantiv
Sinonime
:
cabrioletă,
caleașcă,
landau,
tilbury.
Cabac
Cabac,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
bostan.
Cabadai
Cabadai,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
brigand,
hoțoman,
voinic;
fanfaron,
lăudăros.
Cabadaiu
Cabadaiu,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
viteaz,
voinic,
(învechit)
cabadai,
(învechit)
pazvangiu.
Cabală
Cabală,
substantiv
feminin
Sinonime
:
uneltire,
intrigă,
aranjament,
complot,
conjuraţie,
conspiraţie,
maşinaţie;
magie,
spiritism,
făcătură,
vrăjitorie.
Cabaletă
Cabaletă,
substantiv
Sinonime
:
(muzică)
frază
muzicală
de
final,
încheiere.
Cabalin
Cabalin,
adjectiv
Sinonime
:
(zoologie)
cavalin.
Cabalină
Cabalină,
substantiv
Sinonime
:
cal.
Cabalist
Cabalist,
substantiv
Sinonime
:
astrolog,
exorcist,
mag.
Cabalistic (cabalistică)
Cabalistic
(cabalistică),
adjectiv
Sinonime
:
magic,
misterios,
enigmatic,
tainic,
obscur,
întortocheat,
neclar.
Cabană
Cabană,
substantiv
Sinonime
:
adăpost,
baracă,
cabană-dormitor,
cabană-hotel,
cabană-restaurant,
casă,
chalet,
șalet;
ghebă,
manta,
(învechit)
capot,
(învechit)
căpeneag,
(învechit)
chepeneag,
(regional
și
învechit)
chebe,
(regional)
cabon.
Cabaniță
Cabaniță,
substantiv
feminin
(învechit)
Sinonime
:
mantie,
manta,
dulamă,
caftan.
Cabanos
Cabanos,
substantiv
Sinonime
:
cârnat
(uscat,
lung
și
subțire),
(variantă)
gabanos.
Cabaret
Cabaret,
substantiv
Sinonime
:
bar,
bistrou,
club,
dancing,
discotecă,
local
de
petrecere,
night-club.
Cabarga
Cabarga,
substantiv
Sinonime
:
(biologie)
mosc.
Câbărit
Câbărit,
substantiv
Sinonime
:
(învechit)
căblărit,
dijmă.
Cabaz
Cabaz,
substantiv
masculin
(învechit)
Sinonime
:
(om)
poznaş,
glumeţ,
hazliu,
hâtru,
ghiduş;
bufon,
iluzionist,
măscărici,
paiaţă,
prestidigitator,
scamator.
Cabazlâc
Cabazlâc,
substantiv
neutru
(învechit)
Sinonime
:
păcăleală,
poznă,
glumă,
ghiduşie;
farsă,
poantă.
Cabinet
Cabinet,
substantiv
neutru
Sinonime
:
odaie,
încăpere,
birou,
laborator,
salon;
guvern,
consiliu
de
miniştri.
Câblă
Câblă,
substantiv
Sinonime
:
(învechit;
unitate
de
măsură
în
Moldova)
găleată,
patru
ferdele,
vadră.
Cablaj
Cablaj,
substantiv
Sinonime
:
cablare.
Cablu
Cablu,
substantiv
neutru
Sinonime
:
fir
răsucit,
funie,
odgon,
frânghie,
împletitură
de
fire;
(învechit,
figurat)
telefon;
(figurat)
televiziune.
Cabon
Cabon,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
cabană,
manta,
(învechit)
cabaniță.
Cabotaj
Cabotaj,
substantiv
neutru
Sinonime
:
navigaţie,
drum
pe
apă.
Cabotier
Cabotier,
substantiv
neutru
Sinonime
:
navă,
vaporaş,
şlep.
Cabotin
Cabotin,
substantiv
Sinonime
:
actor,
bufon,
comediant,
histrion,
șarlatan,
teatragiu,
(învechit)
baladin.
Cabotin (cabotină)
Cabotin
(cabotină),
adjectiv
Sinonime
:
disimulat,
fals,
ipocrit,
prefăcut,
snob,
teatral.
Cabotinaj
Cabotinaj,
substantiv
Sinonime
:
cabotinism.
Cabotor
Cabotor,
substantiv
Sinonime
:
cabotier,
navă
costieră.
Cabra
Cabra,
verb
Sinonime
:
a
braca,
a
redresa,
a
se
încorda,
a
se
ridica
(cu
botul
în
sus),
a
urca;
(în
special
despre
cai)
a
se
ridica
în
două
picioare,
a
se
ridica
pe
picioarele
dinapoi.
Cabraj
Cabraj,
substantiv
Sinonime
:
cabrare.
Cabrioletă
Cabrioletă,
substantiv
feminin
Sinonime
:
trăsurică,
brişcă,
docar,
şaretă.
Cabul
Cabul,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
acord,
consimțământ.
Cabulipsi
Cabulipsi,
verb
Sinonime
:
a
binevoi,
a
consimți,
a
catadicsi.
Caca
Caca,
substantiv
Sinonime
:
excrement,
căcat;
(figurat)
rahat,
lipsa
mare.
Căca,
verb
Sinonime
:
a
defeca,
a
ieşi;
a
face
lipsa
mare.
Cacadâr
Cacadâr,
substantiv
masculin
(regional)
Sinonime
:
(botanică)
măceș,
trandafir
sălbatic;
(variante)
cacadăr,
cacader,
cacașdâr,
cacașder,
cacazdar,
cacazder,
căcădar,
căcăder,
căcădir,
căcăzdâr,
căcicădâr,
călcădariu,
câcădar,
câcădâr,
câcăzdar,
câcăzdăr.
Căcădară
Căcădară,
substantiv
Sinonime
:
păducel.
Căcădâră,
substantiv
Sinonime
:
măceaşă.
Cacaderie
Cacaderie,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
(botanică)
căcădușă,
măceașă,
(variantă)
căcădară,
(variantă)
căcăzdare,
(variantă)
câcădară.
Căcăduș
Căcăduș,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
(botanică)
măceș.
Căcădușă
Căcădușă,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
(botanică)
măceașă,
(regional)
cacaderie.
Căcănar
Căcănar,
substantiv
Sinonime
:
vidanjor;
om
de
nimic.
Căcăniu
Căcăniu,
adjectiv
și
substantiv
Sinonime
:
cafeniu,
castaniu,
maro.
Cacaotier
Cacaotier,
substantiv
Sinonime
:
arbore
de
cacao.
Căcare
Căcare,
substantiv
Sinonime
:
defecare,
defecaţie,
ieşire,
purgaţie.
Căcat
Căcat,
substantiv
Sinonime
:
excrement,
fecale;
(figurat)
rahat.
Cacatoes
Cacatoes,
substantiv
Sinonime
:
(ornitologie)
cacadu,
papagal,
(variantă)
cacatoe.
Căcău
Căcău,
substantiv
Sinonime
:
dumbrăveancă,
cioară
pucioasă.
Cacealma
Cacealma,
substantiv
feminin
Sinonime
:
înşelătorie,
păcăleală,
tragere
pe
sfoară,
inducere
în
eroare,
sminteală,
înşelăciune.
Abandon (abandonuri)
Abandon
(abandonuri),
substantiv
neutru
Sinonime
:
abdicare,
apostazie,
capitulare,
concesionare,
oprire,
părăsire,
rejectare,
lepădare,
renunţare,
resemnare.
Abandona
Abandona,
verb
Sinonime
:
a
părăsi,
a
renunţa,
a
lepăda;
a
abdica,
a
capitula,
a
ceda,
a
înceta,
a
declara
forfait,
a
demisiona,
a
dezerta,
a
îngropa,
a
neglija,
a
se
debarasa,
a
se
da
bătut,
a
se
retrage.
Abatere (abateri)
Abatere
(abateri),
substantiv
feminin
Sinonime
:
aberație,
anomalie,
contravenție,
culcare
pe
pământ,
culpabilitate,
culpă,
deformare,
deplasare,
derivă,
deviație,
deviere,
doborâre,
eroare,
excepție,
greșeală,
infracțiune,
încălcare
(de
norme),
îndepărtare,
mutare,
ocolire,
păcat,
schimbare,
vină,
vinovăție,
(figurat)
deprimare,
(figurat)
rătăcire,
(învechit
și
figurat)
rătăceală,
(învechit
și
regional)
teahnă,
(învechit)
cusur,
(învechit)
săblaznă,
(învechit)
scandal,
(învechit)
smintă,
(învechit)
sminteală,
(livresc)
eres,
(Oltenia,
Muntenia
și
Moldova)
ponos,
(rar)
prihană,
(regional)
greș.
Abătut (abătută)
Abătut
(abătută),
adjectiv
Sinonime
:
descurajat,
deznădăjduit,
deprimat,
demoralizat,
amărât,
mâhnit,
descumpănit;
melancolic,
care
nu
este
în
apele
lui,
supărat.
Abdica
Abdica,
verb
Sinonime
:
a
renunţa,
a
părăsi
(o
funcție
înaltă);
a
abandona,
a
capitula,
a
ceda.
Aberant (aberantă)
Aberant
(aberantă),
adjectiv
Sinonime
:
greşit,
eronat,
denaturat,
absurd,
anormal,
derezonabil,
nebunesc,
grotesc,
ilogic,
paradoxal,
stupid;
care
diferă,
care
se
abate
(de
la
normal),
care
se
îndepărtează
de
normal.
Aberaţie (aberaţii)
Aberaţie
(aberaţii),
substantiv
feminin
Sinonime
:
eroare,
rătăcire,
absurditate,
elucubrație,
anomalie,
anormalitate,
demență,
dereglare,
nebunie,
idioțenie,
iluzie,
non-sens,
sofism,
stupiditate;
abatere,
depărtare,
deturnare,
deviere;
îndepărtare
de
adevăr;
(aberație
cromatică)
cromatism;
(aberație
vizuală)
astigmatism.
Abia
Abia,
adverb
Sinonime
:
cu
greu,
cu
efort,
dificil,
anevoie,
anevoios.
Abil (abilă)
Abil
(abilă),
adjectiv
Sinonime
:
agil,
competent,
îndemânatic,
iscusit,
descurcăreţ,
dotat,
isteţ,
priceput,
destoinic,
dibaci,
subtil.
Abominabil (abominabilă)
Abominabil
(abominabilă),
adjectiv
Sinonime
:
abject,
cumplit,
cutremurător,
dezgustător,
fioros,
groaznic,
grozav,
înfiorător,
înfricoșător,
îngrozitor,
înspăimântător,
macabru,
monstruos,
odios,
oribil,
repugnant,
respingător,
sângeros,
teribil,
urât,
zguduitor.
Abracadabrant (abracadabrantă)
Abracadabrant
(abracadabrantă),
adjectiv
Sinonime
:
aiuritor,
baroc,
delirant,
demențial,
incredibil,
ciudat,
bizar,
straniu,
neobişnuit,
extraordinar,
uluitor,
stupefiant.
Abraş (abrașă)
Abraş
(abrașă),
adjectiv
(popular)
Sinonime
:
nărăvaş,
rău,
nedomolit,
cu
toane,
violent.
Abrevia
Abrevia,
verb
Sinonime
:
a
condensa,
a
tăia,
a
rezuma,
a
prescurta,
a
scurta,
a
reduce,
a
micşora,
a
simplifica.
Absenta
Absenta,
verb
Sinonime
:
a
lipsi,
a
nu
fi
de
faţă,
a
nu
se
prezenta,
a
chiuli.
Absenţă,
substantiv
feminin
Sinonime
:
lipsă,
inexistenţă,
carență,
dispariție,
omisiune;
neatenţie,
distracţie.
Absolut (absolută)
Absolut
(absolută),
adjectiv
Sinonime
:
autoritar,
categoric,
complet,
despotic,
dictatorial,
total,
nelimitat,
infinit,
plin,
integral,
perfect,
radical,
totalitar.
Absorbi
Absorbi,
verb
Sinonime
:
a
acapara,
a
anexa,
a
aspira,
a
asimila,
a
suge,
a
încorpora,
a
îngloba,
a
înghiţi,
a
inhala,
a
îngurgita,
a
lua,
a
digera;
(figurat)
a
preocupa,
a
captiva,
a
capta,
a
atrage.
Absurditate
Absurditate,
substantiv
feminin
Sinonime
:
prostie,
contradicție,
extravaganță,
incoerență,
non-sens,
lipsă
de
logică,
inepţie,
aberaţie,
elucubraţie,
bazaconie,
stupiditate.
Abundent (abundentă)
Abundent
(abundentă),
adjectiv
Sinonime
:
bogat,
îmbelşugat,
mult,
din
plin,
amplu,
considerabil,
dens,
generos,
numeros,
opulent,
pantagruelic,
planturos,
prolific.
Abundenţă
Abundenţă,
substantiv
feminin
Sinonime
:
acumulare,
multitudine,
belşug,
bogăţie,
îndestulare,
surplus,
îmbelşugare,
opulență,
cantitate,
prosperitate.
Aburi
Aburi,
verb
Sinonime
:
a
se
umezi,
a
se
înceţoşa;
a
învălui
cu
vorbele,
a
minți,
a
păcăli.
Academic (academică)
Academic
(academică),
adjectiv
Sinonime
:
conform,
convențional,
universitar,
distins,
solemn.
Acar
Acar,
substantiv
masculin
Sinonime
:
macagiu,
muncitor
feroviar;
cutioară,
cutiuță,
(regional)
acarniță,
(regional)
acăriță.
Acar,
adverb
(învechit
și
regional)
Sinonime
:
acăr,
măcar.
Acar,
conjuncție
(regional)
Sinonime
:
cu
toate
că,
deși,
fie,
măcar
că,
ori.
Acătării
Acătării,
adjectiv
Sinonime
:
bun,
convenabil,
potrivit;
frumos;
prezentabil,
cumsecade,
vrednic.
Accepta
Accepta,
verb
Sinonime
:
a
primi,
a
admite,
a
aproba,
a
fi
de
acord,
a
încuviinţa,
a
consimţi,
a
tolera,
a
suporta.
Acceptabil (acceptabilă)
Acceptabil
(acceptabilă),
adjectiv
Sinonime
:
admisibil,
corect,
decent,
onest,
bun,
satisfăcător,
mulţumitor,
convenabil,
potrivit,
rezonabil,
sustenabil,
tolerabil,
suportabil.
Accesibil (accesibilă)
Accesibil
(accesibilă),
adjectiv
Sinonime
:
abordabil,
practicabil,
convenabil,
elementar,
simplu,
ușor,
inteligibil,
la
îndemână.
Accidenta
Accidenta,
verb
Sinonime
:
a
avaria,
a
carambola,
a
deteriora,
a
răni,
a
suferi
un
accident,
a
vătăma;
(muzică)
a
varia.
Acerb (acerbă)
Acerb
(acerbă),
adjectiv
Sinonime
:
necruţător,
neîndurat,
înverşunat,
îndârjit,
dur,
aspru,
caustic.
Acesta (aceasta)
Acesta
(aceasta),
pronume
Sinonime
:
(popular)
ăsta,
aista,
cesta,
ista.
Achita
Achita,
verb
Sinonime
:
a
plăti,
a
onora,
a
restitui
o
datorie,
(familiar)
a
omorî,
a
ucide,
a
trimite
pe
lumea
cealaltă,
a
suprima,
a
ierta,
a
absolvi
de
pedeapsă,
a
scuza,
a
grația,
a
disculpa.
Achiziţiona
Achiziţiona,
verb
Sinonime
:
a
procura,
a
obţine,
a
face
rost;
a
aduna,
a
colecta,
a
strânge,
a
cumpăra,
a
poseda.
Aclimatiza
Aclimatiza,
verb
Sinonime
:
a
(se)
adapta,
a
(se)
obişnui,
a
(se)
acomoda;
a
(se)
deprinde,
a
(se)
familiariza,
a
se
învăţa
(cu
ceva),
a
se
iniția.
Acompania
Acompania,
verb
Sinonime
:
a
întovărăşi,
a
însoţi,
a
conduce,
a
escorta,
a
flanca,
a
urma,
a
ghida.
Acord
Acord,
substantiv
neutru
Sinonime
:
alianță,
înţelegere,
învoire,
consens,
învoială,
tranzacţie,
convenţie,
pact,
armonie,
asentiment,
consonanţă,
acceptare,
agrement,
autorizație,
compromis,
contract.
Acorda
Acorda,
verb
Sinonime
:
a
atribui,
a
da,
a
aproba,
a
îngădui,
a
permite,
a
ajusta,
a
alinia,
a
autoriza,
a
consimți.
Act
Act,
substantiv
neutru
Sinonime
:
document,
atestat,
zapis,
hrisov,
uric,
faptă,
acţiune,
realizare,
buletin,
certificat,
constatare,
contract,
convenție,
proces-verbal,
testament,
protocol,
tratat.
Actor
Actor,
substantiv
masculin
Sinonime
:
actor-cântăreț,
actor-dansator-cântăreț,
actor-director-animator,
actriță,
arlechin,
artist,
artistă,
bufon,
cabotin,
clovn,
colombină,
comic,
compars,
divă,
figurant,
iluzionist,
interpret,
jongler,
june-prim,
măscărici,
mim,
paiață,
pantomim,
păpușar,
personaj,
prestidigitator,
protagonist,
saltimbanc,
scamator,
star,
tragedian,
vedetă,
(depreciativ)
actoraș,
(figurat)
stea,
(franțuzism
învechit)
baladin,
(ieșit
din
uz)
gagist,
(învechit
și
regional)
statist,
(învechit)
actoriță,
(învechit)
aftor,
(învechit)
comedian,
(învechit)
comediant,
(învechit)
pehlivan,
(la
romani)
histrion,
(la
romani)
prolog,
(rar)
teatralist,
(rar)
tragic,
(regional)
boscar.
Actual (actuală)
Actual
(actuală),
adjectiv
Sinonime
:
de
azi,
contemporan,
din
zilele
noastre,
prezent,
la
ordinea
zilei,
în
uz,
curent,
modern.
Acumula
Acumula,
verb
Sinonime
:
a
aduna,
a
strânge,
a
concentra,
a
înmagazina,
a
capitaliza,
a
colecționa,
a
stoca,
a
economisi,
a
tezauriza.
Acuza
Acuza,
verb
Sinonime
:
a
învinui,
a
învinovăţi,
a
recrimina,
a
incrimina,
a
pune
ceva
pe
seama
cuiva,
a
ataca,
a
critica,
a
imputa,
a
inculpa,
a
taxa.
Adagiu
Adagiu,
substantiv
neutru
Sinonime
:
maximă,
sentinţă,
cugetare,
dicton,
aforism,
precept,
proverb.
Adaos
Adaos,
substantiv
neutru
Sinonime
:
anexă,
apendice,
completare,
spor,
supliment,
surplus,
(adaos
comercial)
rabat
comercial,
(variantă)
adaus.
Adapta
Adapta,
verb
Sinonime
:
a
(se)
acomoda;
a
(se)
potrivi,
a
(se)
deprinde,
a
(se)
armoniza,
a
(se)
ajusta,
a
(se)
aclimatiza,
a
se
familiariza,
a
transpune,
a
asambla,
a
combina,
a
se
conforma.
Adăpost
Adăpost,
substantiv
neutru
Sinonime
:
refugiu,
pavăză,
ocrotire,
protecţie,
oblăduire;
bârlog,
clădire,
ascunzătoare,
depozit,
garaj,
haltă,
hangar,
chioșc,
loc.
Adăuga
Adăuga,
verb
Sinonime
:
a
crește,
a
adiționa,
a
pune
în
plus,
a
completa,
a
suplimenta,
a
spori,
a
alătura,
a
îmbogăți,
a
alungi.
Adecvat (adecvată)
Adecvat
(adecvată),
adjectiv
Sinonime
:
apt,
conform,
convenabil,
potrivit,
corespunzător,
nimerit,
bun.
Ademeni
Ademeni,
verb
Sinonime
:
a
atrage,
a
ispiti,
a
momi,
a
seduce,
a
îmbia,
a
corupe,
a
amăgi,
a
înşela,
a
tenta.
Adevărat (adevărată)
Adevărat
(adevărată),
adjectiv
Sinonime
:
real,
netăgăduit,
incontestabil,
indiscutabil,
nefalsificat,
veridic,
verosimil,
corect,
just,
drept,
întemeiat,
autentic,
sigur.
Adeveri
Adeveri,
verb
Sinonime
:
a
întări,
a
atesta,
a
certifica,
a
confirma,
a
demonstra,
a
dovedi,
a
proba,
a
garanta,
a
autentifica.
Adeverinţă
Adeverinţă,
substantiv
feminin
Sinonime
:
act,
brevet,
buletin,
diplomă,
garanție,
probă,
dovadă,
act
doveditor,
certificat,
atestat,
înscris.
Adeverința,
verb
(învechit)
Sinonime
:
a
(se)
adeveri.
Website, versiune pentru PC:
http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic:
https://dicti0nar.ro/
Lelichiu
C
Neidentificare
Desţelenit
Umor
Documentare
Credincios
Boşorog
Variabil
Confluenţă
Detaşa
Tangibil
Necunoaște
Aspersa
Vel
Condiţiona
Ajuns
Pensionărie
șodo
Izbândă
înflocoșa
șclefui
Providenţial
înjurător
Luptaș
Chiparoasă
Îngânfare
Implorator
Lelii
Rostopală
Amplu
Migdal
Pliscul-cocorului
Racordat
Ciuslă
Penzion
Indo-european
Fotbal
Ireflexiune
Destituire
Revocaţie
Războitoare
Lilion-păsăresc
Volburos
Sindicaliza
Capitalist
Huciu-marginea
Lilion
Clevetit
Regiunea
Clasă
Anxietate
Imputabilitate
Pluripartism
Predominare
Monah
Negativist
Capra-dracului
Para
Stare
Preacezetor
Moț
Iniţiere
Monosepal
Naturalmente
Insomnie
Frăsânelui
Carnasier
Sprijeneală
Gladiator
Etanșa
Horincie
Emondație
Desfăcute
Imprima
țuslă
Davalmaș
Bistro
întreg
Autohton
Neclintit
Bulicher
Frunza
Chip
în
Tabelariu
Slavă
Nelumit
Berbecel-roșiatic
Rombic
Iarba-ranei
Mişto
Marinim
Scund
Plai
Pseudoglobulină
Rea
Service
Peste
Brasero
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
Reduceri online!
...