Ca, adverb
Sinonime: cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo.

Ca, prepoziție
Sinonime: cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la.

Ca, conjuncție
Sinonime: pentru ca, așa ca.

Că, conjuncție
Sinonime: căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.  Ca-la-Breaza, substantiv
Sinonime: (dans popular românesc) (articulat) breaza, (articulat) ungureasca, de doi.  Cab, substantiv
Sinonime: cabrioletă, caleașcă, landau, tilbury.  Cabac, substantiv (regional)
Sinonime: bostan.  Cabadai, substantiv (învechit)
Sinonime: brigand, hoțoman, voinic; fanfaron, lăudăros.  Cabadaiu, substantiv (învechit)
Sinonime: viteaz, voinic, (învechit) cabadai, (învechit) pazvangiu.  Cabală, substantiv feminin
Sinonime: uneltire, intrigă, aranjament, complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie; magie, spiritism, făcătură, vrăjitorie.  Cabaletă, substantiv
Sinonime: (muzică) frază muzicală de final, încheiere.  Cabalin, adjectiv
Sinonime: (zoologie) cavalin.  Cabalină, substantiv
Sinonime: cal.  Cabalist, substantiv
Sinonime: astrolog, exorcist, mag.  Cabalistic (cabalistică), adjectiv
Sinonime: magic, misterios, enigmatic, tainic, obscur, întortocheat, neclar.  Cabană, substantiv
Sinonime: adăpost, baracă, cabană-dormitor, cabană-hotel, cabană-restaurant, casă, chalet, șalet; ghebă, manta, (învechit) capot, (învechit) căpeneag, (învechit) chepeneag, (regional și învechit) chebe, (regional) cabon.  Cabaniță, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: mantie, manta, dulamă, caftan.  Cabanos, substantiv
Sinonime: cârnat (uscat, lung și subțire), (variantă) gabanos.  Cabaret, substantiv
Sinonime: bar, bistrou, club, dancing, discotecă, local de petrecere, night-club.  Cabarga, substantiv
Sinonime: (biologie) mosc.  Câbărit, substantiv
Sinonime: (învechit) căblărit, dijmă.  Cabaz, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: (om) poznaş, glumeţ, hazliu, hâtru, ghiduş; bufon, iluzionist, măscărici, paiaţă, prestidigitator, scamator.  Cabazlâc, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: păcăleală, poznă, glumă, ghiduşie; farsă, poantă.  Cabinet, substantiv neutru
Sinonime: odaie, încăpere, birou, laborator, salon; guvern, consiliu de miniştri.  Câblă, substantiv
Sinonime: (învechit; unitate de măsură în Moldova) găleată, patru ferdele, vadră.  Cablaj, substantiv
Sinonime: cablare.  Cablu, substantiv neutru
Sinonime: fir răsucit, funie, odgon, frânghie, împletitură de fire; (învechit, figurat) telefon; (figurat) televiziune.  Cabon, substantiv (regional)
Sinonime: cabană, manta, (învechit) cabaniță.  Cabotaj, substantiv neutru
Sinonime: navigaţie, drum pe apă.  Cabotier, substantiv neutru
Sinonime: navă, vaporaş, şlep.  Cabotin, substantiv
Sinonime: actor, bufon, comediant, histrion, șarlatan, teatragiu, (învechit) baladin.  Cabotin (cabotină), adjectiv
Sinonime: disimulat, fals, ipocrit, prefăcut, snob, teatral.  Cabotinaj, substantiv
Sinonime: cabotinism.  Cabotor, substantiv
Sinonime: cabotier, navă costieră.  Cabra, verb
Sinonime: a braca, a redresa, a se încorda, a se ridica (cu botul în sus), a urca; (în special despre cai) a se ridica în două picioare, a se ridica pe picioarele dinapoi.  Cabraj, substantiv
Sinonime: cabrare.  Cabrioletă, substantiv feminin
Sinonime: trăsurică, brişcă, docar, şaretă.  Cabul, substantiv (învechit)
Sinonime: acord, consimțământ.  Cabulipsi, verb
Sinonime: a binevoi, a consimți, a catadicsi.  Caca, substantiv
Sinonime: excrement, căcat; (figurat) rahat, lipsa mare.

Căca, verb
Sinonime: a defeca, a ieşi; a face lipsa mare.  Cacadâr, substantiv masculin (regional)
Sinonime: (botanică) măceș, trandafir sălbatic; (variante) cacadăr, cacader, cacașdâr, cacașder, cacazdar, cacazder, căcădar, căcăder, căcădir, căcăzdâr, căcicădâr, călcădariu, câcădar, câcădâr, câcăzdar, câcăzdăr.  Căcădară, substantiv
Sinonime: păducel.

Căcădâră, substantiv
Sinonime: măceaşă.  Cacaderie, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) căcădușă, măceașă, (variantă) căcădară, (variantă) căcăzdare, (variantă) câcădară.  Căcăduș, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) măceș.  Căcădușă, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) măceașă, (regional) cacaderie.  Căcănar, substantiv
Sinonime: vidanjor; om de nimic.  Căcăniu, adjectiv și substantiv
Sinonime: cafeniu, castaniu, maro.  Cacaotier, substantiv
Sinonime: arbore de cacao.  Căcare, substantiv
Sinonime: defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie.  Căcat, substantiv
Sinonime: excrement, fecale; (figurat) rahat.  Cacatoes, substantiv
Sinonime: (ornitologie) cacadu, papagal, (variantă) cacatoe.  Căcău, substantiv
Sinonime: dumbrăveancă, cioară pucioasă.  Cacealma, substantiv feminin
Sinonime: înşelătorie, păcăleală, tragere pe sfoară, inducere în eroare, sminteală, înşelăciune.  Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.  Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Abia, adverb
Sinonime: cu greu, cu efort, dificil, anevoie, anevoios.  Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv
Sinonime: aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.  Abraş (abrașă), adjectiv (popular)
Sinonime: nărăvaş, rău, nedomolit, cu toane, violent.  Abrevia, verb
Sinonime: a condensa, a tăia, a rezuma, a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora, a simplifica.  Absenta, verb
Sinonime: a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.

Absenţă, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.  Absolut (absolută), adjectiv
Sinonime: autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.  Absorbi, verb
Sinonime: a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.  Absurditate, substantiv feminin
Sinonime: prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.  Abundent (abundentă), adjectiv
Sinonime: bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.  Abundenţă, substantiv feminin
Sinonime: acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.  Aburi, verb
Sinonime: a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.  Academic (academică), adjectiv
Sinonime: conform, convențional, universitar, distins, solemn.  Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Acătării, adjectiv
Sinonime: bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.  Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.  Accidenta, verb
Sinonime: a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.  Acerb (acerbă), adjectiv
Sinonime: necruţător, neîndurat, înverşunat, îndârjit, dur, aspru, caustic.  Acesta (aceasta), pronume
Sinonime: (popular) ăsta, aista, cesta, ista.  Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Achiziţiona, verb
Sinonime: a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.  Aclimatiza, verb
Sinonime: a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.  Acompania, verb
Sinonime: a întovărăşi, a însoţi, a conduce, a escorta, a flanca, a urma, a ghida.  Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  Act, substantiv neutru
Sinonime: document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.  Actor, substantiv masculin
Sinonime: actor-cântăreț, actor-dansator-cântăreț, actor-director-animator, actriță, arlechin, artist, artistă, bufon, cabotin, clovn, colombină, comic, compars, divă, figurant, iluzionist, interpret, jongler, june-prim, măscărici, mim, paiață, pantomim, păpușar, personaj, prestidigitator, protagonist, saltimbanc, scamator, star, tragedian, vedetă, (depreciativ) actoraș, (figurat) stea, (franțuzism învechit) baladin, (ieșit din uz) gagist, (învechit și regional) statist, (învechit) actoriță, (învechit) aftor, (învechit) comedian, (învechit) comediant, (învechit) pehlivan, (la romani) histrion, (la romani) prolog, (rar) teatralist, (rar) tragic, (regional) boscar.  Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  Acumula, verb
Sinonime: a aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina, a capitaliza, a colecționa, a stoca, a economisi, a tezauriza.  Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  Adagiu, substantiv neutru
Sinonime: maximă, sentinţă, cugetare, dicton, aforism, precept, proverb.  Adaos, substantiv neutru
Sinonime: anexă, apendice, completare, spor, supliment, surplus, (adaos comercial) rabat comercial, (variantă) adaus.  Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  Adăpost, substantiv neutru
Sinonime: refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.  Adăuga, verb
Sinonime: a crește, a adiționa, a pune în plus, a completa, a suplimenta, a spori, a alătura, a îmbogăți, a alungi.  Adecvat (adecvată), adjectiv
Sinonime: apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.  Ademeni, verb
Sinonime: a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.  Adevărat (adevărată), adjectiv
Sinonime: real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.  Adeveri, verb
Sinonime: a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.  Adeverinţă, substantiv feminin
Sinonime: act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris.

Adeverința, verb (învechit)
Sinonime: a (se) adeveri.