Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Ca
Ca, adverb
Sinonime: cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo.

Ca, prepoziție
Sinonime: cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la.

Ca, conjuncție
Sinonime: pentru ca, așa ca.

Că, conjuncție
Sinonime: căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.  
Ca-la-Breaza
Ca-la-Breaza, substantiv
Sinonime: (dans popular românesc) (articulat) breaza, (articulat) ungureasca, de doi.  
Cab
Cab, substantiv
Sinonime: cabrioletă, caleașcă, landau, tilbury.  
Cabac
Cabac, substantiv (regional)
Sinonime: bostan.  
Cabadai
Cabadai, substantiv (învechit)
Sinonime: brigand, hoțoman, voinic; fanfaron, lăudăros.  
Cabadaiu
Cabadaiu, substantiv (învechit)
Sinonime: viteaz, voinic, (învechit) cabadai, (învechit) pazvangiu.  
Cabală
Cabală, substantiv feminin
Sinonime: uneltire, intrigă, aranjament, complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie; magie, spiritism, făcătură, vrăjitorie.  
Cabaletă
Cabaletă, substantiv
Sinonime: (muzică) frază muzicală de final, încheiere.  
Cabalin
Cabalin, adjectiv
Sinonime: (zoologie) cavalin.  
Cabalină
Cabalină, substantiv
Sinonime: cal.  
Cabalistic (cabalistică)
Cabalistic (cabalistică), adjectiv
Sinonime: magic, misterios, enigmatic, tainic, obscur, întortocheat, neclar.  
Cabană
Cabană, substantiv
Sinonime: adăpost, baracă, cabană-dormitor, cabană-hotel, cabană-restaurant, casă, chalet, șalet; ghebă, manta, (învechit) capot, (învechit) căpeneag, (învechit) chepeneag, (regional și învechit) chebe, (regional) cabon.  
Cabaniță
Cabaniță, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: mantie, manta, dulamă, caftan.  
Cabanos
Cabanos, substantiv
Sinonime: cârnat (uscat, lung și subțire), (variantă) gabanos.  
Cabaret
Cabaret, substantiv
Sinonime: bar, bistrou, club, dancing, discotecă, local de petrecere, night-club.  
Cabarga
Cabarga, substantiv
Sinonime: (biologie) mosc.  
Câbărit
Câbărit, substantiv
Sinonime: (învechit) căblărit, dijmă.  
Cabaz
Cabaz, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: (om) poznaş, glumeţ, hazliu, hâtru, ghiduş; bufon, iluzionist, măscărici, paiaţă, prestidigitator, scamator.  
Cabazlâc
Cabazlâc, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: păcăleală, poznă, glumă, ghiduşie; farsă, poantă.  
Cabinet
Cabinet, substantiv neutru
Sinonime: odaie, încăpere, birou, laborator, salon; guvern, consiliu de miniştri.  
Câblă
Câblă, substantiv
Sinonime: (învechit; unitate de măsură în Moldova) găleată, patru ferdele, vadră.  
Cablaj
Cablaj, substantiv
Sinonime: cablare.  
Cablu
Cablu, substantiv neutru
Sinonime: fir răsucit, funie, odgon, frânghie, împletitură de fire; (învechit, figurat) telefon; (figurat) televiziune.  
Cabon
Cabon, substantiv (regional)
Sinonime: cabană, manta, (învechit) cabaniță.  
Cabotaj
Cabotaj, substantiv neutru
Sinonime: navigaţie, drum pe apă.  
Cabotier
Cabotier, substantiv neutru
Sinonime: navă, vaporaş, şlep.  
Cabotin (cabotină)
Cabotin (cabotină), adjectiv
Sinonime: prefăcut, disimulat, teatral, fals, snob; șarlatan; actor mediocru, comediant, bufon.  
Cabotinaj
Cabotinaj, substantiv
Sinonime: cabotinism.  
Cabotor
Cabotor, substantiv
Sinonime: cabotier, navă costieră.  
Cabra
Cabra, verb
Sinonime: a braca, a redresa, a se încorda, a se ridica (cu botul în sus), a urca; (în special despre cai) a se ridica în două picioare, a se ridica pe picioarele dinapoi.  
Cabraj
Cabraj, substantiv
Sinonime: cabrare.  
Cabrioletă
Cabrioletă, substantiv feminin
Sinonime: trăsurică, brişcă, docar, şaretă.  
Cabul
Cabul, substantiv (învechit)
Sinonime: acord, consimțământ.  
Cabulipsi
Cabulipsi, verb
Sinonime: a binevoi, a consimți, a catadicsi.  
Caca
Caca, substantiv
Sinonime: excrement, căcat; (figurat) rahat, lipsa mare.

Căca, verb
Sinonime: a defeca, a ieşi; a face lipsa mare.  
Cacadâr
Cacadâr, substantiv masculin (regional)
Sinonime: măceş.  
Căcădară
Căcădară, substantiv
Sinonime: păducel.

Căcădâră, substantiv
Sinonime: măceaşă.  
Căcănar
Căcănar, substantiv
Sinonime: vidanjor; om de nimic.  
Căcăniu
Căcăniu, adjectiv și substantiv
Sinonime: cafeniu, castaniu, maro.  
Cacaotier
Cacaotier, substantiv
Sinonime: arbore de cacao.  
Căcare
Căcare, substantiv
Sinonime: defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie.  
Căcat
Căcat, substantiv
Sinonime: excrement, fecale; (figurat) rahat.  
Căcău
Căcău, substantiv
Sinonime: dumbrăveancă, cioară pucioasă.  
Cacealma
Cacealma, substantiv feminin
Sinonime: înşelătorie, păcăleală, tragere pe sfoară, inducere în eroare, sminteală, înşelăciune.  
Cachiu
Cachiu, adjectiv
Sinonime: (de culoare) flavescent, kaki, kakiu, maro, ocru, șamoa.  
Căci
Căci, conjuncție
Sinonime: că, pentru că, deoarece, fiindcă.  
Cacic
Cacic, substantiv
Sinonime: sachem, șef (de trib).  
Caciori
Caciori, verb
Sinonime: a jegoşi, a mânji, a murdări, a păta.  
Căciulă
Căciulă, substantiv feminin
Sinonime: cușmă, passe-montagne, pălărie, șapcă; (figurat, popular) cap, individ, ins, om, persoană.  
Căciular
Căciular, substantiv
Sinonime: dorobanţ.  
Abandon (abandonuri)
Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  
Abandona
Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  
Abatere (abateri)
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  
Abătut (abătută)
Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  
Abdica
Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  
Aberant (aberantă)
Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  
Aberaţie (aberaţii)
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  
Abia
Abia, adverb
Sinonime: cu greu, cu efort, dificil, anevoie, anevoios.  
Abil (abilă)
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  
Abominabil (abominabilă)
Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  
Abracadabrant (abracadabrantă)
Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv
Sinonime: aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.  
Abraş (abrașă)
Abraş (abrașă), adjectiv (popular)
Sinonime: nărăvaş, rău, nedomolit, cu toane, violent.  
Abrevia
Abrevia, verb
Sinonime: a condensa, a tăia, a rezuma, a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora, a simplifica.  
Absenta
Absenta, verb
Sinonime: a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.

Absenţă, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.  
Absolut (absolută)
Absolut (absolută), adjectiv
Sinonime: autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.  
Absorbi
Absorbi, verb
Sinonime: a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.  
Absurditate
Absurditate, substantiv feminin
Sinonime: prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.  
Abundent (abundentă)
Abundent (abundentă), adjectiv
Sinonime: bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.  
Abundenţă
Abundenţă, substantiv feminin
Sinonime: acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.  
Aburi
Aburi, verb
Sinonime: a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.  
Academic (academică)
Academic (academică), adjectiv
Sinonime: conform, convențional, universitar, distins, solemn.  
Acar
Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  
Acătării
Acătării, adjectiv
Sinonime: bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.  
Accepta
Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  
Acceptabil (acceptabilă)
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  
Accesibil (accesibilă)
Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.  
Accidenta
Accidenta, verb
Sinonime: a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.  
Acerb (acerbă)
Acerb (acerbă), adjectiv
Sinonime: necruţător, neîndurat, înverşunat, îndârjit, dur, aspru, caustic.  
Acesta (aceasta)
Acesta (aceasta), pronume
Sinonime: (popular) ăsta, aista, cesta, ista.  
Achita
Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  
Achiziţiona
Achiziţiona, verb
Sinonime: a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.  
Aclimatiza
Aclimatiza, verb
Sinonime: a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.  
Acompania
Acompania, verb
Sinonime: a întovărăşi, a însoţi, a conduce, a escorta, a flanca, a urma, a ghida.  
Acord
Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  
Acorda
Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  
Act
Act, substantiv neutru
Sinonime: document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.  
Actor
Actor, substantiv masculin
Sinonime: actor-cântăreț, actor-dansator-cântăreț, actor-director-animator, actriță, arlechin, artist, artistă, bufon, cabotin, clovn, colombină, comic, compars, divă, figurant, iluzionist, interpret, jongler, june-prim, măscărici, mim, paiață, pantomim, păpușar, personaj, prestidigitator, protagonist, saltimbanc, scamator, star, tragedian, vedetă, (depreciativ) actoraș, (figurat) stea, (franțuzism învechit) baladin, (ieșit din uz) gagist, (învechit și regional) statist, (învechit) actoriță, (învechit) aftor, (învechit) comedian, (învechit) comediant, (învechit) pehlivan, (la romani) histrion, (la romani) prolog, (rar) teatralist, (rar) tragic, (regional) boscar.  
Actual (actuală)
Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  
Acumula
Acumula, verb
Sinonime: a aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina, a capitaliza, a colecționa, a stoca, a economisi, a tezauriza.  
Acuza
Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  
Adagiu
Adagiu, substantiv neutru
Sinonime: maximă, sentinţă, cugetare, dicton, aforism, precept, proverb.  
Adaos
Adaos, substantiv neutru
Sinonime: anexă, apendice, completare, spor, supliment, surplus, (adaos comercial) rabat comercial, (variantă) adaus.  
Adapta
Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  
Adăpost
Adăpost, substantiv neutru
Sinonime: refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.  
Adăuga
Adăuga, verb
Sinonime: a crește, a adiționa, a pune în plus, a completa, a suplimenta, a spori, a alătura, a îmbogăți, a alungi.  
Adecvat (adecvată)
Adecvat (adecvată), adjectiv
Sinonime: apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.  
Ademeni
Ademeni, verb
Sinonime: a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.  
Adevărat (adevărată)
Adevărat (adevărată), adjectiv
Sinonime: real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.  
Adeveri
Adeveri, verb
Sinonime: a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.  
Adeverinţă
Adeverinţă, substantiv feminin
Sinonime: act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris.

Adeverința, verb (învechit)
Sinonime: a (se) adeveri.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro