Meşter, substantiv masculin Sinonime:
meseriaş, tehnician; om priceput, îndemânatic, iscusit, cu experienţă, dibaci, abil, ingenios, ştiutor, artist.
Meşteră, substantiv
Sinonime:
babă, meştereasă, vrăjitoare.
Meșteraș, substantiv
Sinonime:
meșter; cabotin, comediant, (depreciativ) șmecher.
Meştereasă, substantiv
Sinonime:
babă, meşteră, vrăjitoare.
Meşteresc, adjectiv
Sinonime:
de meșter, meşteşugăresc.
Meştereşte, adverb
Sinonime:
ca un meșter, meşteşugăreşte.
Meştergrindă, substantiv
Sinonime:
faurmaur, grindă principală, (regional) meşter.
Meşteri, verb (popular) Sinonime:
a face, a lucra, a executa, a confecţiona, a meşteşugi, a fabrica.
Meşterie, substantiv
Sinonime:
abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, însușire, măiestrie, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.
Meșteritoare, substantiv (regional)
Sinonime:
babă, meșteră, vrăjitoare.
Meșterșug, substantiv neutru
Sinonime:
(învechit) șiretenie, artă militară.
Meșterșugui, verb
Sinonime:
(învechit) a înșela.
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime:
agil, capabil, competent, descurcăreț, destoinic, deștept, dibaci, dotat, emerit, fin, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) lest, (învechit) meșteșugareț, (învechit) practic, (popular) mehenghi, (prin Transilvania) prinzaci.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Deştept (deșteaptă), adjectiv
Sinonime:
inteligent, ager, isteţ, iscusit, vioi, priceput, sprinten; şmecher, şiret, viclean; treaz, activ, sculat; spiritual, abil, dibaci, ingenios, îndemânatic, meşter, (popular) mehenghi, (învechit şi regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meşteşugăreţ, practic, (figurat) breaz; chibzuit, cuminte, înţelept.
Executa, verb
Sinonime:
a face, a făuri, a întocmi, a alcătui, a confecţiona, a realiza; a se supune, a da ascultare, (popular şi familiar) a meşteri, a meşterui, a efectua, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvârşi, (învechit şi popular) a plini, a săvârși, a desfășura, a cânta, a aplica, (învechit) a zapcii.
Expert (expertă), adjectiv Sinonime:
competent, priceput, cunoscător, specialist, maestru, meşter.
Istețime, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, agerime, destoinicie, deșteptăciune, dexteritate, dibăcie, duh, ingeniozitate, inteligență, iscusință, isteție, îndemânare, minte, perspicacitate, pricepere, spirit, știință, talent, ușurință, viclenie, vicleșug, (figurat) ascuțime, (figurat) ascuțire, (învechit și popular) glagore, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) isteciune, (învechit) istețeală, (învechit) ișchiuzarlâc, (învechit) îndrăzneală, (învechit) marafet, (învechit) politichie, (învechit) practică, (învechit) viclenire, (învechit) viclenit, (învechit) vicleșugire, (învechit) vioiciune, (popular) hâtrie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pricepuție, (regional) schităcie.
Maestru, substantiv masculin
Sinonime:
artist, as, expert, înțelept, învățat, maistru, meşter, savant, (livresc) magistru; cartea mare; (locuţiune) (maestru de ceremonii) (familiar) gazdă; (locuţiune) (concert-maestru) maestru de concert, prim-violonist într-o orchestră.
Maistru, substantiv masculin Sinonime:
meşter, meseriaş, meşteşugar.
Mehenghi, adjectiv
Sinonime:
abil, deștept, dezgheţat, dibaci, fățarnic, glumeț, hazliu, hâtru, hoțoman, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean; piatră de încercare; (variante) mehenchi, mehengler.
Meseriaş, substantiv masculin Sinonime:
meşter, tehnician, lucrător, meşteşugar.
Meşteşugi, verb Sinonime:
a meşteri, a executa, a face, a lucra, a munci, a fabrica, a făuri, a realiza; a aranja, a unelti, a drege, a complota, a urzi.
Practic (practică), adjectiv
Sinonime:
abil, aplicat, bun, capabil, comod, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, economicos, eficace, ergonomic, experimentat, folositor, funcțional, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, lesnicios, maniabil, materialist, meșter, pozitiv, practician, pragmatic, pregătit, priceput, realist, util, utilitar, utilitarist, valoros, versat, vrednic.
Tehnician, substantiv masculin
Sinonime:
expert, maistru, meșter, practician, profesionist, specialist, tehnocrat, (învechit) tehnic.
Faurmaur, substantiv
Sinonime:
meştergrindă.
Prinzaci, adjectiv
Sinonime:
abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, priceput.
Măiestri, verb
Sinonime:
a complota, a conjura, a conspira, a executa cu artă, a meșteri, a meșteșugi, a unelti.
Faur-maur, substantiv
Sinonime:
grindă principală, meșter-grindă.
Meşteşugăresc, adjectiv
Sinonime:
de meșteșugar, meşteresc, (rar) meserieșesc, (rar) meșteșugal.
Factotum, substantiv
Sinonime:
intendent, îngrijitor, (figurat) meșter la toate.
Meşteşugareţ, adjectiv (învechit)
Sinonime:
abil, descurcăreț, deștept, dibaci, făcut cu pricepere, ingenios, intrigant, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, talentat, viclean, (învechit) meșteșugăreț, (învechit) meșteșugos. Meşteşugareţ, substantiv (învechit)
Sinonime:
meseriaș, meșteșugar.
Meșteșugaș, substantiv (învechit)
Sinonime:
meseriaș, meșteșugar. Meșteșugaș, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dibaci, meșter, priceput.
Iscusit, adjectiv
Sinonime:
abil, ager, arătos, artistic, capabil, chipeș, creator, deștept, dexter, dibaci, experimentat, expert, frumos, imaginativ, industrios, ingenios, inteligent, inventiv, iscoditor, isteț, îndemânatic, înțelept, învățat, măiestrit, meșter, meșteșugit, născocitor, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (figurat) dezghețat, (figurat) sprinten, (figurat) subțire, (învechit și popular) meșteșugos, (învechit și regional) curteneț, (învechit și regional) marghiol, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) civilizat, (învechit) deletnic, (învechit) dibaciu, (învechit) fin, (învechit) infatuat, (învechit) ischiuzar, (învechit) ispitaci, (învechit) ișchiuzar, (învechit) meșteșugareț, (învechit) nimeritor, (învechit) pătrunzăcios, (învechit) potrivit, (învechit) practic, (învechit) practicos, (învechit) practisit, (învechit) pricepător, (învechit) scornaci, (Moldova și Bucovina) hâtru, (popular) mehenghi, (popular) mintos, (prin Transilvania) artut, (prin Transilvania) prinzaci, (rar) măiestru, (regional) micelnic, (regional) pocăzit, (regional) sconat, (Transilvania) ocoș, (Transilvania) ștram, (variantă) inscusit, (variantă) iscosit.
