Marca, verb Sinonime:
a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a menţiona; a delimita, a contura, a limita, a mărgini, a jalona; (figurat) a indica, a dovedi, a sublinia, a scoate în evidenţă, a releva, a arăta, a accentua. Marcă, substantiv feminin Sinonime:
semn, însemnare, notă, menţiune; inscripţie, urmă, pecete, amprentă, indiciu, dovadă; simbol, tip, model.
Marcaj, substantiv neutru Sinonime:
semn, însemnare, indicator, indiciu, reper.
Marcant (marcantă), adjectiv Sinonime:
însemnat, de vază, mare, important, proeminent, remarcabil, memorabil, de seamă.
Marcare, substantiv
Sinonime:
accentuare, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, evidențiere, francare, hotărnicire, înscriere, însemnare, întărire, limitare, marcaj, marcat, marcație, mărginire, relevare, reliefare, subliniere, timbrare, (livresc) potențare.
Marcație, substantiv
Sinonime:
demarcație, marcare, marcă, (variantă) marcațiune.
Mărcătoare, substantiv (regional)
Sinonime:
semănătoare.
Marcator, substantiv
Sinonime:
balizor; glonț trasor, indicator, trasator, trasor; cariocă, marker; golgeter, golgheter, scorer, (învechit) marcher.
Mârcav, adjectiv (regional)
Sinonime:
epuizat, moale, ofilit, slab, slăbănog, slăbit, stors de puteri, tras, uscățiv.
Mârcaviță, substantiv (regional)
Sinonime:
reumatism (articular), (la vite) boală de picioare, (variantă) mălcaviță, (variantă) mâlcaviță.
Adnota, verb Sinonime:
a consemna, a marca, a însemna, a nota, a înregistra, a comenta.
Baliză, substantiv feminin Sinonime:
semnal, semnalizator, indicator, reper, marcaj; geamandură, bornă.
Bifat (bifată), adjectiv Sinonime:
marcat, notat, însemnat, reţinut.
Blazon, substantiv neutru Sinonime:
semn, simbol; stemă, herb, marcă, hram; ecuson, emblemă, heraldic.
Brand (branduri), substantiv neutru
Sinonime:
marcă comercială; (termen militar) aruncător, mortier, (învechit) balimez, (învechit) bombardă.
Cota, verb
Sinonime:
a marca, a nota, a numerota, a pagina; (figurat) a aprecia, a preţui, a evalua, a considera. Cotă, substantiv feminin
Sinonime:
înălţime, altitudine, nivel; (învechit) măsură; fixing; (cotă-parte) cotitate, parte, (regional) tain, (învechit) refenea, contribuție, impozit, taxă, zeciuială.
Delimita, verb
Sinonime:
a contura, a hotărnici; a preciza, a stabili, a fixa, a răzori, a circumscrie, a demarca, a limita, a marca, (învechit) a hotărî, a semna, a mărgini, a profila, a restrânge.
Demonstra, verb
Sinonime:
a arăta, a dovedi, a dezvălui, a proba, a manifesta, a confirma, a indica, (figurat) a marca, a argumenta, a întări, a susţine, a explica, a expune, a etala.
Determinat (determinată), adjectiv
Sinonime:
precizat, stabilit, hotărât, limitat, delimitat, caracterizat, ales, decis, definit, fixat, identificat, marcat; curajos, energic, ferm.
Eticheta, verb
Sinonime:
a califica, a cota, a aprecia, a clasifica, a face, a numi. Etichetă, substantiv
Sinonime:
ceremonial, protocol, decorum, regulament; afiș, marcă, timbru, vinietă, vignetă.
Evident (evidentă), adjectiv
Sinonime:
clar, vădit, neîndoielnic, lămurit, limpede, învederat, vizibil, accentuat, marcat, pronunţat, reliefat, apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simţitor, (livresc) manifest, indiscutabil, notoriu, patent, (figurat) patentat.
Filigran, substantiv neutru
Sinonime:
filigrană, marcă, (învechit) sârmă.
Franca, verb
Sinonime:
a plăti anticipat; a timbra, a marca.
Grad, substantiv neutru
Sinonime:
eșalon, exponent, funcţie, ierarhie, indice, marcă, nivel, palier, poziţie, rang, stadiu, stare, treaptă, (prin Transilvania) ştric; (sintagmă) (grad de comparație) comparație.
Grada, verb
Sinonime:
a acorda un grad, a diviza, a doza, a echilibra, a eșalona, a gradua, a ierarhiza, a indica, a împărți în grade, a marca, a mări treptat, a micșora treptat, a nuanța.
Grava, verb
Sinonime:
a amprenta, a cizela, a fixa, a imprima, a incrusta, a încrusta, a înscrie, a întipări, a marca, a rămâne, a sculpta, a trasa, (rar) a scrijeli.
Grifa, verb Sinonime:
(despre arbori) a marca (cu grifa).
Herb, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
stemă, blazon, marcă; armoarii; origine, neam, stirpe.
Hotărnici, verb
Sinonime:
a circumscrie, a delimita, a demarca, a fixa, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a pune hotar, a stabili, (învechit) a hotărî, (învechit) a semna, (variantă) a otărnici.
Important (importantă), adjectiv Sinonime:
însemnat, remarcabil, fundamental, de bază, principal, de frunte, de căpetenie, hotărâtor; indispensabil, necesar; marcant, ilustru, distins.
Indicator, substantiv
Sinonime:
altimetru, arătător, barometru, bioindicator, contor, coordonator, ghid, indice, indiciu, jalon, manometru, marcaj, marcator, orar, panou de semnalizare, reper, săgeată, semn, semnal, simbol, tăbliță, (indicator de acord) ochi magic, (indicator de pantă) inclinometru, (indicator de sintonie) ochi magic, (indicator radioactiv) trasor. Indicator, adjectiv
Sinonime:
indicativ, informator, îndrumător.
Indice, substantiv neutru
Sinonime:
ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.
Înscrie, verb
Sinonime:
a adera, a afilia, a circumscrie, a consemna, a grava, a intra, a înmatricula, a înregimenta, a înregistra, a înrola, a însemna, a marca, a menționa, a nota, a scrie, a se situa, a semna, a trece, (învechit) a matricula, (învechit) a notifica, (rar) a puncta.
Însemna, verb Sinonime:
a arăta, a indica, a semnifica, a exprima; a scrie, a schiţa, a nota, a grava; a marca, a delimita.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Jalona, verb Sinonime:
a marca, a însemna, a trasa, a indica, a preciza.
Mare, adjectiv Sinonime:
întins, vast, larg, lat; încăpător, spaţios, voluminos; abundent, mult, numeros, considerabil; intens, profund, tare; puternic, ridicat, ajuns, sus-pus; adult, matur, major; vestit, renumit, ilustru, eminent, important, de seamă, ales, impunător, impozant, respectabil, marcant; mătăhălos, malac, gras, greoi, obez.
Memorabil (memorabilă), adjectiv Sinonime:
ieşit din comun, important, însemnat, deosebit, marcant, remarcabil.
Menţiona, verb Sinonime:
a arăta, a indica, a semnala, a marca, a releva, a remarca, a observa, a aminti, a scoate în evidenţă, a specifica.
Nota, verb Sinonime:
a consemna, a adnota, a înregistra, a însemna, a marca, a indica; a califica, a aprecia, a preţui, a considera; a băga de seamă, a fi atent la (ceva). Notă, substantiv feminin Sinonime:
însemnare, înregistrare, consemnare, notaţie, indicație, indiciu, socoteală; comunicare, înştiinţare, ştire, veste; calificativ, apreciere; nuanţă, trăsătură, aspect, particularitate.
Notabil (notabilă), adjectiv Sinonime:
remarcabil, deosebit, ales, marcant, de seamă.
Notare, substantiv feminin Sinonime:
consemnare, înregistrare, însemnare, marcare, indicare, adnotare; calificare, apreciere, cotare, evaluare, preţuire. Notare, substantiv (învechit)
Sinonime:
înot, înotare, navigare, (variantă) nutare.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Picheta, verb Sinonime:
a marca, a însemna, a alinia; a indica.
Ponta, verb Sinonime:
a marca, a înregistra, a lua în evidenţă; a miza.
Puncta, verb Sinonime:
a marca, a însemna, a sublinia, a reliefa.
Punctat (punctată), adjectiv Sinonime:
însemnat, marcat; pistruiat.
Releva, verb
Sinonime:
a accentua, a arăta, a atesta, a denota, a depinde, a dezvălui, a evidenția, a indica, a întări, a învedera, a marca, a nota, a observa, a potența, a proveni din, a puncta, a pune în evidență, a pune în lumină, a reliefa, a remarca, a reține, a scoate în relief, a scoate la iveală, a se dovedi, a se manifesta ca, a semnala, a sesiza, a sublinia, a trăda, a ține de ceva, a vădi.
Remarcabil (remarcabilă), adjectiv Sinonime:
deosebit, însemnat, eminent, excepţional, foarte bun, excelent, admirabil, minunat, distins, marcant, de vază, proeminent, de seamă.
Reper, substantiv neutru Sinonime:
semn, marcă, marcaj, indicator, indiciu, urmă.
Ritmic (ritmică), adjectiv Sinonime:
cadenţat, regulat, în cadenţă, marcat.
Sigiliu, substantiv neutru Sinonime:
pecete; (figurat) marcă.
Sistem, substantiv neutru Sinonime:
structură, totalitate; normă, uz, obicei; model, tip, tipar, marcă.
Sublinia, verb
Sinonime:
a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a nota, a observa, a puncta, a pune în evidență, a releva, a reliefa, a remarca, a reține, a scanda, a semnala, (livresc) a învedera, (livresc) a potența.
Ştampila, verb Sinonime:
a pecetlui, a sigila, a marca. Ştampilă, substantiv feminin Sinonime:
pecete, sigiliu, marcă, semn.
Trage, verb Sinonime:
a smulge, a scoate, a extrage; a duce, a târî, a mişca; a poposi, a se opri, a se instala, a se caza; a tinde, a aspira, a se îndrepta; a îndura, a pătimi, a suporta; a sorbi, a înghiţi, a bea; a trasa, a marca, a desena, a contura; a ţinti, a descărca arma; a sufla, a bate vântul.
Vajnic (vajnică), adjectiv Sinonime:
energic, viguros, puternic, aprig, înverşunat, groaznic, grozav, straşnic; (învechit) important, însemnat, marcant, de seamă, ilustru.
Data, verb
Sinonime:
a localiza în timp, a marca un eveniment; a indica data, a înscrie data (pe ceva); a determina data de (existență).
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Bifa, verb
Sinonime:
a marca printr-un semn; a bara, a însemna, a nota.