Ca, adverb Sinonime:
cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo. Ca, prepoziție Sinonime:
cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la. Ca, conjuncție Sinonime:
pentru ca, așa ca. Că, conjuncție Sinonime:
căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.
Ca-la-Breaza, substantiv
Sinonime:
(dans popular românesc) (articulat) breaza, (articulat) ungureasca, de doi.
Cab, substantiv
Sinonime:
cabrioletă, caleașcă, landau, tilbury.
Cabac, substantiv (regional)
Sinonime:
bostan.
Cabadai, substantiv (învechit)
Sinonime:
brigand, hoțoman, voinic; fanfaron, lăudăros.
Cabadaiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
viteaz, voinic, (învechit) cabadai, (învechit) pazvangiu.
Cabală, substantiv feminin Sinonime:
uneltire, intrigă, aranjament, complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie; magie, spiritism, făcătură, vrăjitorie.
Cabaletă, substantiv
Sinonime:
(muzică) frază muzicală de final, încheiere.
Cabalin, adjectiv
Sinonime:
(zoologie) cavalin.
Cabalină, substantiv
Sinonime:
cal.
Cabalist, substantiv
Sinonime:
astrolog, exorcist, mag.
Cabalistic (cabalistică), adjectiv Sinonime:
magic, misterios, enigmatic, tainic, obscur, întortocheat, neclar.
Cabană, substantiv
Sinonime:
adăpost, baracă, cabană-dormitor, cabană-hotel, cabană-restaurant, casă, chalet, șalet; ghebă, manta, (învechit) capot, (învechit) căpeneag, (învechit) chepeneag, (regional și învechit) chebe, (regional) cabon.
Câbânaș, substantiv (regional)
Sinonime:
(haină) cabană, cabon (mic).
Cabaniță, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
mantie, manta, dulamă, caftan.
Cabanos, substantiv
Sinonime:
cârnat (uscat, lung și subțire), (variantă) gabanos.
Cabaret, substantiv
Sinonime:
bar, bistrou, club, dancing, discotecă, local de petrecere, night-club.
Cabaretier, substantiv
Sinonime:
cafetier, gerant, restaurator, tavernier.
Cabarga, substantiv
Sinonime:
(biologie) mosc.
Câbărit, substantiv
Sinonime:
(învechit) căblărit, dijmă.
Cabaz, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
(om) poznaş, glumeţ, hazliu, hâtru, ghiduş; bufon, iluzionist, măscărici, paiaţă, prestidigitator, scamator.
Cabazlâc, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
păcăleală, poznă, glumă, ghiduşie; farsă, poantă.
Cabinet, substantiv neutru Sinonime:
odaie, încăpere, birou, laborator, salon; guvern, consiliu de miniştri.
Câblă, substantiv
Sinonime:
(învechit; unitate de măsură în Moldova) găleată, patru ferdele, vadră.
Cablaj, substantiv
Sinonime:
cablare.
Cablu, substantiv neutru Sinonime:
fir răsucit, funie, odgon, frânghie, împletitură de fire; (învechit, figurat) telefon; (figurat) televiziune.
Cabon, substantiv (regional)
Sinonime:
(haină) cabană, manta, (învechit) cabaniță, (învechit) cabeniță, (învechit) căbăniță.
Cabota, verb
Sinonime:
a naviga.
Cabotaj, substantiv neutru Sinonime:
navigaţie, drum pe apă.
Cabotier, substantiv neutru Sinonime:
navă, vaporaş, şlep.
Cabotin, substantiv
Sinonime:
actor, bufon, comediant, histrion, șarlatan, teatragiu, (învechit) baladin.
Cabotin (cabotină), adjectiv
Sinonime:
disimulat, fals, ipocrit, prefăcut, snob, teatral.
Cabotinaj, substantiv
Sinonime:
cabotinism.
Cabotor, substantiv
Sinonime:
cabotier, navă costieră.
Cabra, verb
Sinonime:
a braca, a redresa, a se încorda, a se ridica (cu botul în sus), a urca; (în special despre cai) a se ridica în două picioare, a se ridica pe picioarele dinapoi.
Cabraj, substantiv
Sinonime:
cabrare.
Cabrare, substantiv
Sinonime:
cabraj, încordare, ridicare.
Cabrioletă, substantiv feminin Sinonime:
trăsurică, brişcă, docar, şaretă.
Cabul, substantiv (învechit)
Sinonime:
acord, consimțământ.
Cabulipsi, verb
Sinonime:
a binevoi, a consimți, a catadicsi.
Cabulipsire, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
catadicsire, (turcism învechit) cabulipsit.
Caca, substantiv
Sinonime:
excrement, căcat; (figurat) rahat, lipsa mare. Căca, verb
Sinonime:
a defeca, a ieşi; a face lipsa mare.
Cacadâr, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
(botanică) măceș, trandafir sălbatic; (variante) cacadăr, cacader, cacașdâr, cacașder, cacazdar, cacazder, căcădar, căcăder, căcădir, căcăzdâr, căcicădâr, călcădariu, câcădar, câcădâr, câcăzdar, câcăzdăr.
Căcădară, substantiv
Sinonime:
păducel. Căcădâră, substantiv
Sinonime:
măceaşă.
Cacaderie, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) căcădușă, măceașă, (variantă) căcădară, (variantă) căcăzdare, (variantă) câcădară.
Căcăduș, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) măceș.
Căcădușă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) măceașă, (regional) cacaderie.
Căcănar, substantiv
Sinonime:
budar, curățător de closete, latrinar, vidanjor, (învechit) haznatar; (depreciativ) om de nimic, (regional) căcăstorar.
Căcăniu, adjectiv și substantiv
Sinonime:
cafeniu, castaniu, maro.
Cacaotier, substantiv
Sinonime:
arbore de cacao.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Abdica, verb
Sinonime:
a abandona, a capitula, a ceda, a demisiona, a părăsi (o funcție înaltă), a renunța, a se coborî din scaun, (figurat) a se resemna, (învechit și figurat) a coborî, (învechit și figurat) a se resigna, (învechit) a paretisi, (învechit) a se prosti.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Abia, adverb Sinonime:
cu greu, cu efort, dificil, anevoie, anevoios.
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime:
agil, capabil, competent, descurcăreț, destoinic, deștept, dibaci, dotat, emerit, fin, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) lest, (învechit) meșteșugareț, (învechit) practic, (popular) mehenghi, (prin Transilvania) prinzaci.
Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime:
abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.
Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv Sinonime:
aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.
Abraş (abrașă), adjectiv (popular) Sinonime:
nărăvaş, rău, nedomolit, cu toane, violent.
Abrevia, verb Sinonime:
a condensa, a tăia, a rezuma, a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora, a simplifica.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Absolut (absolută), adjectiv Sinonime:
autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.
Absorbi, verb Sinonime:
a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.
Absurditate, substantiv feminin Sinonime:
prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.
Abundent (abundentă), adjectiv Sinonime:
bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.
Abundenţă, substantiv feminin Sinonime:
acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.
Aburi, verb
Sinonime:
a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.
Academic (academică), adjectiv Sinonime:
conform, convențional, universitar, distins, solemn.
Acar, substantiv masculin
Sinonime:
macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță. Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
acăr, măcar. Acar, conjuncție (regional)
Sinonime:
cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.
Acătării, adjectiv Sinonime:
bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.
Accepta, verb Sinonime:
a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime:
accesibil, admisibil, bun, bunicel, convenabil, corect, credibil, decent, moderat, mulțumitor, onest, plauzibil, potrivit, rezonabil, satisfăcător, scuzabil, suportabil, sustenabil, tolerabil, valabil, verosimil, (familiar) pasabil, (învechit) de primire, (învechit) sortabil, (învechit) suferibil, (învechit) suferit, (livresc) modic.
Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.
Accidenta, verb
Sinonime:
a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.
Acerb (acerbă), adjectiv Sinonime:
necruţător, neîndurat, înverşunat, îndârjit, dur, aspru, caustic.
Acesta (aceasta), pronume Sinonime:
(popular) ăsta, aista, cesta, ista.
Achita, verb Sinonime:
a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.
Achiziţiona, verb Sinonime:
a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.
Aclimatiza, verb Sinonime:
a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.
Acompania, verb Sinonime:
a întovărăşi, a însoţi, a conduce, a escorta, a flanca, a urma, a ghida.
Acord, substantiv neutru Sinonime:
alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.
Acorda, verb Sinonime:
a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.
Act, substantiv neutru Sinonime:
document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.
Actor, substantiv masculin
Sinonime:
arlechin, artist, bufon, cabotin, clovn, comic, compars, figurant, iluzionist, interpret, jongler, june-prim, măscărici, mim, paiață, pantomim, păpușar, personaj, prestidigitator, protagonist, saltimbanc, scamator, star, tragedian, vedetă, (depreciativ) actoraș, (figurat) stea, (franțuzism învechit) baladin, (ieșit din uz) gagist, (învechit și regional) statist, (învechit) aftor, (învechit) comedian, (învechit) comediant, (învechit) pehlivan, (la romani) histrion, (la romani) prolog, (rar) teatralist, (rar) tragic, (regional) boscar; (compuse) actor-cântăreț, actor-dansator-cântăreț, actor-director-animator.
Actual (actuală), adjectiv Sinonime:
de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.
Acumula, verb Sinonime:
a aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina, a capitaliza, a colecționa, a stoca, a economisi, a tezauriza.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.
Adagiu, substantiv neutru Sinonime:
maximă, sentinţă, cugetare, dicton, aforism, precept, proverb.
Adaos, substantiv neutru
Sinonime:
anexă, apendice, completare, spor, supliment, surplus, (adaos comercial) rabat comercial, (variantă) adaus.
Adapta, verb Sinonime:
a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.
Adăpost, substantiv neutru Sinonime:
refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.
Adăuga, verb Sinonime:
a crește, a adiționa, a pune în plus, a completa, a suplimenta, a spori, a alătura, a îmbogăți, a alungi.
Adecvat (adecvată), adjectiv Sinonime:
apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.
Ademeni, verb Sinonime:
a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.
Adevărat (adevărată), adjectiv Sinonime:
real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.
Adeveri, verb Sinonime:
a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.
Adeverinţă, substantiv feminin Sinonime:
act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris. Adeverința, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) adeveri.
Adiţiona, verb (rar) Sinonime:
a aduna, a adăuga, a pune laolaltă, a completa, a reuni, a totaliza.
