Rât, substantiv neutru Sinonime:
bot; (figurat) gură; pajişte, ponor, păşune.
Rata, verb Sinonime:
a nu reuşi, a nu izbuti, a suferi un eşec, a da greş, a capota, a scăpa ocazia. Rată, substantiv feminin Sinonime:
cotă, parte, contribuţie.
Râţă (râțe), substantiv
Sinonime:
(învechit) buche, literă, slovă; (ironic) învățătură.
Rătăcăi, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(expresie; a băga în rătăcăi) a mustra, a zăpăci.
Rătăcănat, adjectiv (regional)
Sinonime:
crengos, cu coroana rotundă, încrengat, (variantă) răcănat, (variantă) roticănat.
Rătăceală (rătăceli), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, rătăcire, vină, vinovăție.
Rătăci, verb Sinonime:
a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.
Rătăcind, adjectiv
Sinonime:
nomad, rătăcitor.
Rătăcire (rătăciri), substantiv feminin
Sinonime:
(figurat) greșeală, eroare; nebunie, demență.
Rătăcit (rătăcită), adjectiv
Sinonime:
pierdut, dezorientat; (figurat) absent, întunecat, tulburat.
Rătăcitor (rătăcitoare), adjectiv
Sinonime:
ahasveric, eratic, hoinar, nomad, pribeag, rătăcind, răzleț, vagabond, (figurat) fugitiv, (figurat) pieritor, (învechit) stranic.
Rătăcitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
erezie, greșeală, rătăcire.
Rătăli, verb (regional)
Sinonime:
a se retrage, (variantă) a rătări.
Râtan, substantiv masculin (popular)
Sinonime:
porc, râmător; bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (depreciativ) recrut.
Râtănie, substantiv
Sinonime:
bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate.
Rățășcuță, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) pescărel negru.
Ratâtă, substantiv (regional)
Sinonime:
jumări, omletă, (regional) papară, (regional) ratotă. Rățătă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
rețetă.
Ratatina, verb
Sinonime:
a (se) încreți, a (se) rida, a provoca încrețituri, a se zbârci, (familiar) a se sfriji, (figurat) a (se) mumifia.
Ratatinare, substantiv
Sinonime:
(medicină) încrețire, încrețit, zbârcire.
Ratatinat, adjectiv
Sinonime:
încrețit, pipernicit, ridat, scorojit, sfrijit, zbârcit.
Ratatui, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
(gastronomie) ghiveci, ragut.
Rateș, substantiv neutru (regional) Sinonime:
han.
Rateu, substantiv
Sinonime:
defect de funcționare, eșec, încercare nereușită, (familiar) gafă.
Rătez, substantiv neutru Sinonime:
zăvor, închizătoare.
Rătezătură, substantiv (regional)
Sinonime:
retezătură.
Raticid, adjectiv și substantiv
Sinonime:
pesticid, rodenticid.
Raţie, substantiv feminin Sinonime:
porţie, tain.
Ratifica, verb
Sinonime:
a accepta, a aproba, a atesta, a autoriza, a confirma, a consacra, a consfinți, a face o ratificare, a întări, a oficializa, a omologa, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra.
Ratificare, substantiv
Sinonime:
aprobare, autorizare, confirmare, consecrație, omologare, ratificație, recunoaștere, validare.
Ratificat, adjectiv
Sinonime:
confirmat, consacrat, consfințit, întărit, sancționat, validat.
Ratificație, substantiv
Sinonime:
ratificare, (variantă) ratificațiune.
Ratificațiune, substantiv
Sinonime:
ratificare, ratificație.
Ratină, substantiv (regional)
Sinonime:
cracă, creangă, ramură, (regional) radină.
Rating, substantiv
Sinonime:
apreciere, clasament, cotare, cotație, cotă, evaluare, indice, notație, notă.
Rătinos, adjectiv (regional)
Sinonime:
rămuros.
Ratio, substantiv
Sinonime:
coeficient, procentaj, proporție, quotient, raport.
Rațiocina, verb
Sinonime:
a raționa cu mult echilibru, a raționa cu multă subtilitate.
Rațiocinare, substantiv
Sinonime:
rațiocinație, raționament subtil, raționament pedant.
Rațiocinație, substantiv
Sinonime:
rațiocinare, (variantă) rațiocinațiune.
Rațiocinațiune, substantiv
Sinonime:
rațiocinație.
Raţiona, verb Sinonime:
a gândi, a medita, a cugeta, a chibzui; a face raţii, a porţiona.
Raţional (raţională), adjectiv Sinonime:
logic, rezonabil, cumpănit, cumpătat, cuminte, cu judecată.
Raționalitate, substantiv
Sinonime:
deducție, înțelepciune, judecată, logică.
Raţionalizare, substantiv feminin Sinonime:
restricţie, limitare, reducere, porţionare.
Raţionament, substantiv neutru Sinonime:
judecată, gândire, meditare, calcul.
Raționat, adjectiv
Sinonime:
contingentat, raționalizat.
Rătișă, substantiv
Sinonime:
brânzoaică.
Raţiune, substantiv feminin Sinonime:
minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.
Rățoaică, substantiv (regional)
Sinonime:
(zoologie) rață.
Răţoi, verb Sinonime:
a se răsti, a se stropși, a vocifera, a vorbi tare. Rățoi, substantiv
Sinonime:
(pentru rață) bărbătuș, bărbățel, mascul; (depreciativ) bărbat înfumurat.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Acont, substantiv neutru Sinonime:
avans, arvună, rată.
Alienație, substantiv feminin
Sinonime:
abalienare, alienare (mintală), arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie, (variantă) alienațiune.
Apreciere, substantiv feminin
Sinonime:
evaluare, estimare; atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, sentiment, stimă, trecere, vază, (livresc) condescendenţă, deferenţă, rating, reverenţă, (învechit şi regional) seamă, (regional) preţuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism învechit) sevas, (învechit) baftă, (figurat) credit; recunoaştere; aviz, expertiză, judecată, opinie, părere, verdict.
Argument, substantiv neutru Sinonime:
dovadă, probă, argumentare, considerent, raţionament.
Bădărănie, substantiv feminin
Sinonime:
grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mitocănie, mocofănism, mojicie, necuviință, nepoliteţe, râtănie, țărănie, vulgaritate, (figurat) necioplire, (învechit) grosime, (popular) mocofănie, (regional) modorănie.
Beat (beată), adjectiv Sinonime:
băut, ameţit, cherchelit, pilit, afumat; (figurat) transportat, copleşit, tulburat, rătăcit, emoţionat, impresionat.
Bot, substantiv neutru Sinonime:
rât; gură. Boţ, substantiv neutru Sinonime:
cocoloş, bol, bulz, ghemotoc, bulgăre.
Botos (botoasă), adjectiv
Sinonime:
buzat, buzos, dizgrațios, râtos, urât, (regional) gurilățel, (regional) îmbotit; (figurat) arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, supărat, trufaș, țanțoș, ursuz.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Capota, verb Sinonime:
a se răsturna, a se rostogoli, a se da de-a rostogolul, a se prăbuşi; (figurat) a rata, a pierde, a eşua. Capotă, substantiv
Sinonime:
acoperiș pliabil; mantou; prezervativ.
Cartela, verb
Sinonime:
a face alianţă, a intra într-un cartel, a se asocia, a se grupa, a se reuni; a raționaliza un produs (pe bază de cartelă).
Cerebral (cerebrală), adjectiv Sinonime:
intelectual, mental, raţional, logic; (figurat) rece, uscat, fără vibraţie, lipsit de însufleţire.
Chibzui, verb
Sinonime:
a analiza, a aprecia, a bănui, a cântări, a considera, a consulta, a crede, a cugeta, a cumpăni, a delibera, a dezbate, a discuta, a drămui, a găsi, a gândi, a ghici, a imagina, a închipui, a întrezări, a judeca, a măsura, (învechit) a mândri, a medita, a număra, a opina, a plănui, a presupune, a prevedea, a proiecta, a raționa, a reflecta, (învechit) a rezona, (învechit) a semui, a sfătui, a socoti, a ști, a visa, (învechit și regional) a sămălui, (învechit) a cunoaște, (învechit) a meditarisi, (livresc) a pertracta, (popular) a chiti.
Codifica, verb
Sinonime:
a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Contingenţă, substantiv feminin Sinonime:
atingere, contact, tangenţă, relaţie, legătură. Contingenta, verb
Sinonime:
a controla, a fixa, a limita, a măsura, a plafona, a raționa, a reglementa, a repartiza, a restrânge.
Creier, substantiv masculin
Sinonime:
encefal, cerebel; (figurat) minte, inteligenţă, judecată, deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime:
alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.
Deșteptăciune, substantiv feminin
Sinonime:
agerime, dibăcie, intelect, inteligență, iscusință, istețime, îndemânare, înzestrare, judecată, minte, pătrundere, pricepere, rațiune, spirit, (familiar) doxă, (figurat) cap, (figurat) creier, (învechit) înțelegere, (popular) duh, (regional) pamet.
Discerne, verb
Sinonime:
a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.
Duh, substantiv neutru
Sinonime:
arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.
Echilibrat (echilibrată), adjectiv
Sinonime:
cumpănit, ponderat, chibzuit, socotit, moderat, potolit, măsurat, temperat, calm, liniştit, calculat, proporţionat, armonios, cuminte, raţional, rezonabil, (învechit) rezonat.
Eres, substantiv neutru
Sinonime:
prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.
Erezie, substantiv feminin
Sinonime:
apostasie, deviație, deviaționism, eres, eroare, greşeală, heterodoxie, messalinism, rătăcire, sacrilegiu, schismă, viziune greșită, (învechit) minciună, (rar) necredinţă.
Eronat (eronată), adjectiv
Sinonime:
aberant, absurd, denaturat, fals, greșit, impropriu, incorect, inexact, mincinos, neadevărat, neexact, nefondat, neîntemeiat, (învechit și figurat) rătăcit, (învechit și regional) smintit, (rar; figurat) strâmb.
Eşua, verb
Sinonime:
a fi înfrânt; a se sfărâma, a se zdrobi, a cădea, a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti, a rata.
Filozofa, verb
Sinonime:
a concepe, a cugeta, a disputa, a face filozofie, a gândi (profund), a medita, a rațiocina, a raționa, a reflecta, a rezona, a se ocupa de filozofie, a specula, (învechit) a filosofisi, (variantă) a filosofa.
Filozofie, substantiv feminin
Sinonime:
agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.
Fâstâci, verb
Sinonime:
a se zăpăci, a se intimida, a se încurca, (regional) a se teşmeni, a se ului, (Transilvania) a se îngăimăci, (Oltenia, Muntenia şi Transilvania) a se rătuti, (figurat) a se pierde.
Gândi, verb
Sinonime:
a avea în intenție, a bănui, a chibzui, a concepe, a considera, a crede, a cugeta, a cumpăni, a dori, a drămui, a fi cu gândul, a fi cuprins de îngrijorare, a găsi de cuviință, a intenţiona, a inventa, a judeca, a lua în considerare, a medita, a păsa, a proiecta în gând, a raţiona, a reflecta, a se îngriji, a se îngrijora, a socoti, a spera, a voi, a-i păsa de, a-i trece prin minte, a-și aplica reflecția, a-și da seama, (figurat) a cântări, (învechit şi regional) a sămălui.
Glagore, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
capacitate intelectuală, deşteptăciune, inteligență, iscusinţă, istețime, înţelepciune, judecată, minte, pricepere, raţiune; (variante) glagole, glagorie.
Greşeală, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie, (învechit) greșală, (regional) greșa, (regional) grișea.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Grosolănie, substantiv feminin
Sinonime:
atitudine grosolană, bădărănie, brutalitate, dobitocie, fire de om grosolan, impertinenţă, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, manifestare de om grosolan, mârlănie, mitocănie, mocofănism, mojicie, necuviinţă, nedelicateţe, nepoliteţe, obrăznicie, râtănie, ţărănie, vulgaritate, (învechit) grosime, (popular) mocofănie, (rar, figurat) necioplire, (regional) modorănie.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Hoinări, verb Sinonime:
a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.
Impoliteţe, substantiv feminin
Sinonime:
bădărănie, dezinvoltură, grosolănie, impertinență, incivilitate, incongruitate, inconveniență, indecență, indelicatețe, ineleganță, insolență, irespect, ireverență, lipsă de respect, lipsă de tact, mahalagism, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviinţă, nedelicatețe, neobrăzare, nepoliteţe, nerușinare, obrăznicie, rusticitate, tupeu, țărănie, vulgaritate, (învechit) grosime, (învechit) râtănie, (popular) mocofănie, (popular) mocofănism, (rar, figurat) necioplire, (regional) modorănie, (variantă) impoliteță.
Inel, substantiv neutru
Sinonime:
ansă, belciug, belieră, bridă, buclă, cârlionț, cerc, cerculeț, cercușor, colier, creț, fibulă, fretă, ineluș, manșon, ochi, ondulație, ondulă, șevalieră, val, verigă, verighetă, virolă, za, zuluf, (anatomie) segment, (Banat) cocor, (învechit și regional) rătez, (prin Banat) burmă, (prin Muntenia și Moldova) scâr, (rar) anou, (rar) sfredel, (rar) sfredelitură, (regional) alianță, (regional) scârlionț, (regional) zgârlăunte.
Insucces, substantiv neutru
Sinonime:
cădere, eșec, ghinion, ireușită, înfrângere, neizbândă, neîmplinire, nenoroc, nereușită, neșansă, picare, ratare, (familiar) chix, (învechit) ghină, (învechit) nenemerire, (învechit) nenimereală, (livresc) fiasco.
Inteligenţă, substantiv feminin Sinonime:
deşteptăciune, minte, pricepere, isteţime, raţiune, judecată.
Întunecat (întunecată), adjectiv
Sinonime:
cenușiu, confuz, difuz, echivoc, fără chef, fără lumină, haotic, imprecis, indefinit, indispus, încâlcit, închis, încruntat, încurcat, întristat, întunecos, mâhnit, mohorât, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, orb, pământiu, posomorât, rătăcit, sumbru, sur, tenebros, trist, tulburat, tulbure, vag, (popular) suriu, (regional) pământit, (regional) pământos.
Judecată, substantiv feminin Sinonime:
minte, raționament, raţiune, socoteală, rezon, gândire; proces, judeţ.
Justificare, substantiv feminin Sinonime:
îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.
Logic (logică), adjectiv Sinonime:
raţional, firesc, natural, normal.
Lucid (lucidă), adjectiv Sinonime:
limpede, cu mintea clară, raţional, cu multă judecată, perspicace, pătrunzător.