Belciug, substantiv neutru Sinonime:
inel, verigă.
Belciugat, adjectiv (popular)
Sinonime:
îmbelciugat, încârligat, încovoiat, îndoit.
Inel, substantiv neutru
Sinonime:
ansă, belciug, belieră, bridă, buclă, cârlionț, cerc, cerculeț, cercușor, colier, creț, fibulă, fretă, ineluș, manșon, ochi, ondulație, ondulă, șevalieră, val, verigă, verighetă, virolă, za, zuluf, (anatomie) segment, (Banat) cocor, (învechit și regional) rătez, (prin Banat) burmă, (prin Muntenia și Moldova) scâr, (rar) anou, (rar) sfredel, (rar) sfredelitură, (regional) alianță, (regional) scârlionț, (regional) zgârlăunte.
Verigă, substantiv feminin
Sinonime:
inel, belciug, belieră, za, legătură, (figurat) ochi.
Înveriga, verb
Sinonime:
(învechit) a asedia, a fixa într-o verigă, a fixa într-un belciug, a împresura, a încercui, a înconjura, a lega în verigi, a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă, a zăvorî.
Sbalț, substantiv
Sinonime:
(regional) belciug, brățară, inel, laț, placă, virdă; (variante) balț, sbanț, zbalț, zbanț.
Cinghel, substantiv
Sinonime:
belciug, cârlig, cerc, cinghil, cinghir, fretă, inel; (argou) bătaie, încăierare.
Îmbelciugat, adjectiv
Sinonime:
(regional) belciugat.
Încolăcit, adjectiv
Sinonime:
încârligat, încercuit, încovoiat, încovrigat, îndoit, înfășurat, învălătucit, învârtit, răsucit, sucit, șerpuit, (popular) belciugat. Încolăcit, substantiv
Sinonime:
încolăcire.
