Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Consfinţire, substantiv
Sinonime:
consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (învechit) sfinţire; confirmare; legalizare.
Consfinţit, adjectiv
Sinonime:
consacrat, fixat, stabilit, statornicit; consacrat; legalizat.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Consacra, verb
Sinonime:
a consfinţi, a confirma, a târnosi, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi.
Fixa, verb
Sinonime:
a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.
Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime:
acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.
Pecetluit (pecetluită), adjectiv
Sinonime:
ascuns, astupat, autentificat, consfințit, fixat, imobilizat, închis, înfundat, înțepenit, nepătruns, predestinat, prins, sigilat, stigmatizat, ştampilat, tainic, zăvorât, (condamnat) înfierat, (figurat) confirmat, (figurat) consolidat, (figurat) definitiv hotărât, (figurat) definitivat, (figurat) dezonorat, (figurat) statornicit, (regional) pătat.
Preot, substantiv masculin
Sinonime:
consfințitor, popă, părinte; (figurat) apostol, predicator; (învechit) ereu, iereu.
Sacramental (sacramentală), adjectiv
Sinonime:
bisericesc, consacrat, consfințit, cutumiar, habitual, intangibil, inviolabil, obișnuit, ritual, sacru, sfânt, sfinţit, solemn, tradițional.
Sancţiona, verb Sinonime:
a aproba, a confirma, a încuviinţa, a statornici, a consfinţi; a condamna, a pedepsi, a osândi.
Sancţiune, substantiv feminin Sinonime:
confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.
Fixat (fixată), adjectiv
Sinonime:
ancorat, asigurat, atașat, campat, imobil, imobilizat, implantat, inextirpabil, inserat, nemişcat, neclintit, înrădăcinat, înșurubat, înţepenit, precis, prins, hotărât, decis, (rar) pecetluit, (regional) proţăpit, stabil, aţintit, anumit, cert, consfinţit.
Confirmare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.
Confirmat, adjectiv
Sinonime:
adeverit, consacrat, consfințit, demonstrat, dovedit, întărit, probat, ratificat, sancţionat, validat, verificat. Confirmat, substantiv
Sinonime:
confirmare.
Consacrare, substantiv
Sinonime:
consfinţire, confirmare, târnosire, dedicare, destinare, devotare, închinare.
Consacrat, adjectiv
Sinonime:
consfinţit, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental; confirmat; cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit.
Stabilit, adjectiv
Sinonime:
dovedit, consfinţit, anumit, determinat.
Fixare, substantiv
Sinonime:
fixaj, fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, asamblare, agăţare, amplasare, stabilire, (figurat) gravare, imprimare, întipărire, pecetluire, săpare, stabilizare, hotărâre, precizare, punere, determinare, statornicire, calculare, consfințire.
Sacra, verb
Sinonime:
a canoniza, a confirma, a consacra, a consfinţi, a încorona, a întări, a ratifica, a sacraliza, a sancţiona, a sfinţi, a valida.
Statornicit, adjectiv
Sinonime:
anumit, consfinţit.
Afierosire, substantiv
Sinonime:
(biserică) consfinţire, proscomidire.
Oficializa, verb
Sinonime:
a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.
Sacrare, substantiv
Sinonime:
canonizare, confirmare, consacrare, consecrație, consfințire, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, sfințire, validare.
Ratificat, adjectiv
Sinonime:
confirmat, consacrat, consfințit, întărit, sancționat, validat.
Ratifica, verb
Sinonime:
a accepta, a aproba, a atesta, a autoriza, a confirma, a consacra, a consfinți, a face o ratificare, a întări, a oficializa, a omologa, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra.
Pecetluire, substantiv
Sinonime:
fixare, fixat, imobilizare, înfierare, înțepenire, pecetluit, pironire, prindere, sigilare, sigilat, stigmatizare, ștampilare, țintuire; (figurat) confirmare, consfințire, întărire.
Legalizare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, consfințire, întărire, legiferare, oficializare, reglementare, titularizare, (învechit) legiuire.
Pecetluit, substantiv
Sinonime:
imobilizare, pecetluire, sigilare, (figurat) confirmare, (figurat) consfințire, (figurat) consolidare, (figurat) creare, (figurat) definitivare, (figurat) dezonorare, (figurat) statornicire, (învechit) plic sigilat, (neobișnuit) anchilozare.
Sancţionare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.
Sanctificaţie, substantiv (învechit)
Sinonime:
canonizare, consfințire, sanctificare, sfinţire, (variantă) sanctificațiune.
Sanctificat, adjectiv
Sinonime:
canonizat, consfințit, sfinţit.
Tradițional, adjectiv
Sinonime:
ancestral, bătrânesc, clasic, conformist, consacrat, conservator, consfințit, consuetudinar, convențional, curent, cutumiar, dintotdeauna, ereditar, familiar, folcloric, frecvent, habitual, hieratic, inveterat, întemeiat pe tradiție, obișnuit, ortodox, patriarhal, popular, ritual, rutinier, tradiționalist, uzitat, uzual, vechi, (rar) sacramental.
Sancționat, adjectiv
Sinonime:
aprobat, confirmat, consacrat, consfințit, întărit, pedepsit, ratificat, validat.
Legalizat, adjectiv
Sinonime:
autentificat, consfințit, întărit, oficializat, (învechit și regional) autenticat.
Pomăzuire, substantiv (învechit)
Sinonime:
botezare, consfințire, miruire, miruit, ungere.
