Intimida, verb Sinonime:
a speria, a zăpăci, a înfricoşa, a copleşi.
Intimidabil, adjectiv
Sinonime:
impresionabil.
Intimidant, adjectiv
Sinonime:
impozant, impresionant, paralizant, terorizant.
Intimidare, substantiv
Sinonime:
fâstâceală, înfricoșare, speriere, zăpăceală, zăpăcire, (Oltenia) rătuteală, (rar) timorare.
Ameninţa, verb Sinonime:
a striga la (cineva), a (se) stropşi, a (se) răsti, a critica (aspru), a spune vorbe aspre, a apostrofa, a intimida.
Fâstâci, verb
Sinonime:
a se zăpăci, a se intimida, a se încurca, (regional) a se teşmeni, a se ului, (Transilvania) a se îngăimăci, (Oltenia, Muntenia şi Transilvania) a se rătuti, (figurat) a se pierde.
Impresionabil (impresionabilă), adjectiv
Sinonime:
emotiv, emoționabil, hiperemotiv, hipersensibil, intimidabil, sensibil, senzitiv, simţitor, susceptibil.
Înfricoşa, verb Sinonime:
a speria, a înspăimânta, a intimida, a băga frica în oase, a îngrozi, a vârî în sperieți, a teroriza.
Pierde, verb Sinonime:
a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.
Ruşina, verb Sinonime:
a se jena, a se sfii, a se intimida, a se simţi stingherit, a se reţine; a certa, a face de râs, a batjocori, a ocărî; a necinsti, a dezonora, a pângări.
Sfii, verb
Sinonime:
a face să se sfiască, a fi cuprins de rușine, a fi jenat, a nu îndrăzni, a se intimida, a se jena, a se reține, a se ruşina, a se stânjeni, a se stidi, a se stingheri, a se teme, a se zăpăci, (învechit) a se scăndăli, (regional, figurat) a se teşi.
Stânjenit (stânjenită), adjectiv Sinonime:
împiedicat, tulburat, deranjat; stingherit, jenat, intimidat, încurcat.
Şantaj, substantiv neutru
Sinonime:
bluff, constrângere, escrocherie, estorcare, extorcare, extorsiune, intimidare, înşelăciune, presiune, racket, supralicitare, șantajare, tragere pe sfoară, (figurat) stoarcere.
Timorat (timorată), adjectiv Sinonime:
intimidat, încurcat, speriat, complexat.
Zăpăceală, substantiv feminin
Sinonime:
aiureală, babilonie, buimăceală, buimăcire, confuzie, debandadă, deconcertare, deranj, derută, descumpănire, dezordine, dezorganizare, dezorientare, haos, intimidare, încurcătură, năuceală, năucie, năucire, nedumerire, neorânduială, perplexitate, răvășeală, situație confuză, sminteală, tulburare, țicneală, uluială, uluire, zăpăcire, (familiar și figurat) balamuc, (familiar și figurat) țăcăneală, (familiar) brambureală, (familiar) fâstâceală, (familiar) fâstâcire, (familiar) gălăgie, (familiar) harababură, (familiar) hărmălaie, (familiar) larmă, (familiar) talmeș-balmeș, (familiar) tărăboi, (figurat) amețeală, (învechit și regional) zăbuneală, (învechit) uimeală, (învechit) vavilonie, (învechit) zăticnire, (Moldova) calamandros, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (Oltenia) rătuteală, (rar) neordine, (regional) sturluibare, (regional) teșmenire, (regional) uimăceală, (regional) zăluzenie, (regional) zăluzie, (regional) zărgheală, (regional) zăticneală, (Transilvania) îngăimăceală.
Înspăimânta, verb
Sinonime:
a îngrozi, a speria, a înnebuni, a intimida, a terifia, a teroriza.
Disuasiv, adjectiv
Sinonime:
descurajant, defensiv, intimidant.
Fâstâceală, substantiv
Sinonime:
intimidare, zăpăceală, (Oltenia) rătuteală.
Rătuteală, substantiv
Sinonime:
fâstâceală, intimidare, zăpăceală.
Fâstâcire, substantiv
Sinonime:
intimidare, încurcare, zăpăcire.
Fâstâcit, adjectiv
Sinonime:
intimidat, încurcat, tulburat, zăpăcit, (regional) teşmenit, (Oltenia şi Muntenia) rătutit.
Blufa, verb
Sinonime:
a face cacealma, a intimida, a înșela.
Rătutit, adjectiv
Sinonime:
(regional) amețit, băut, beat, cherchelit, fâstâcit, intimidat, îmbătat, încurcat, smintit, turmentat, zăpăcit.
Teşmeni, verb
Sinonime:
(regional) a (se) buimăci, a (se) fâstâci, a (se) intimida, a (se) încurca, a (se) ului, a (se) zăpăci; a decădea, a se ramoli.
Teşmenit, adjectiv
Sinonime:
(regional) buimăcit, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, netrebnic, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
Speriere, substantiv
Sinonime:
intimidare, sperietură, (rar) timorare.
Șantaja, verb
Sinonime:
a constrânge, a exercita presiune, a face uz de șantaj, a intimida.
Zamba, substantiv (regional)
Sinonime:
potricală, preducea, (învechit și regional) jigală. Zâmba, verb
Sinonime:
a amenința, a intimida, a sparge, a știrbi, a-și arăta colții, a-și arăta dinții, (regional) a ciumbri, (regional) a ciumbli, (variantă) a jimba.
Îngăimăci, verb (regional)
Sinonime:
a (se) fâstâci, a (se) intimida, a (se) încurca, a (se) zăpăci, (variantă) a (se) înghemeci, (variantă) a (se) înghemetici.
Terorizant, adjectiv
Sinonime:
alarmant, intimidant, teribil, terifiant, traumatizant.
Strășnici, verb (învechit)
Sinonime:
a intimida, a înfricoșa, a îngrozi cu amenințări, a trata cu asprime, a trata cu severitate, a ține în respect.
Complexa, verb
Sinonime:
a crea complexe, a inhiba, a intimida, a paraliza.
Zăpăcire, substantiv
Sinonime:
buimăceală, buimăcire, deranjare, descumpănire, dezorientare, fâstâceală, fâstâcire, încurcare, năuceală, năucie, năucire, perplexitate, răscolire, răvășire, tulburare, uluială, uluire, zăpăceală, (figurat) amețeală, (învechit) extravaganță, (învechit) intimidare, (învechit) uimeală, (regional) sturluibare, (regional) teșmenire.
Timorare, substantiv
Sinonime:
intimidare, speriere, teamă, teroare.
Înfricoșare, substantiv
Sinonime:
amenințare, frică, groază, intimidare, încrâncenare, înfiorare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, speriere, teroare, (figurat) cutremur, (învechit și popular) oțărâre, (învechit și regional) scârbă, (învechit) înfricoșătură, (învechit) spăimântare, (învechit) spăimântătură, (regional) înfricare, (regional) pălitură.
Bullying, substantiv (anglicism)
Sinonime:
hărțuire, intimidare.
