Învăţ, substantiv neutru Sinonime:
obicei, obişnuinţă, deprindere, nărav; povaţă, sfat, îndemn.
Învăţa, verb Sinonime:
a instrui, a medita, a iniţia; a deprinde, a (se) deda, a (se) obişnui, a (se) familiariza; a studia, a cerceta, a pătrunde; a consilia, a sfătui, a povăţui.
Învăţăcel, substantiv masculin Sinonime:
şcolar, elev; discipol, ucenic.
Învăţământ, substantiv
Sinonime:
educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă; concluzie, (figurat) lecție.
Învățare, substantiv
Sinonime:
aflare, asimilare, asimilație, buchereală, cultivare, dăscălire, deprindere, familiarizare, inițiere, instruire, însușire, înțelegere, învățat, învățământ, învățătură, memorare, memorizare, nărăvire, obișnuire, studiere, studiu, (învechit) paradosie, (învechit) paradosire, (învechit) paradosit, (învechit) poruncire.
Învățat (învățată), adjectiv Sinonime:
instruit, erudit, cult, doct, citit, savant.
Învăţător (învățătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
dascăl, maestru, preceptor; îndrumător, iniţiator, povăţuitor.
Învățătoresc, adjectiv
Sinonime:
dăscălesc, dăscălicesc.
Învăţătorime, substantiv
Sinonime:
(popular şi familiar) corpul învățătoresc, dăscălime.
Învățătură, substantiv feminin Sinonime:
doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.
Aclimatiza, verb Sinonime:
a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.
Asimila, verb Sinonime:
a absorbi, a include, a (se) integra (intr-o comunitate); a dobândi, a învăţa (idei, cunoștințe).
Belfer, substantiv masculin (depreciativ) Sinonime:
învăţător, profesor, dascăl.
Buchereală, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
buchiseală, învățare mecanică, silabisire, (figurat) toceală.
Buchiseală, substantiv feminin Sinonime:
învăţare (pe de rost), buchereală, bucherie, toceală, slovenire, studiere.
Buchisi, verb Sinonime:
a silabisi, a bucheri, a descifra, a sloveni; a învăța, a studia; (familiar) a bate, a zdrobi, a lovi, a ciocăni.
Calfă, substantiv feminin Sinonime:
ucenic, învăţăcel, (Banat) şăgârt.
Carte, substantiv feminin
Sinonime:
abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.
Catedră, substantiv feminin Sinonime:
pupitru, tribună; (figurat) profesorat, dăscălie, învăţământ.
Călăuză, substantiv feminin
Sinonime:
conducător, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, învăţător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, vademecum, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) praveț, (învechit) tocmitor, (livresc) cicerone, (livresc) mentor, (variantă) călăuz.
Călăuzi, verb Sinonime:
a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.
Cărturar, substantiv masculin Sinonime:
învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime:
altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
Certa, verb
Sinonime:
a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.
Citi, verb Sinonime:
a parcurge un text, a face lectură; (figurat) a ghici, a descoperi; a învăţa, a studia, a se instrui, a se cultiva.
Citit (citită), adjectiv Sinonime:
învăţat, instruit, cultivat, erudit, cult.
Consiliu, substantiv neutru
Sinonime:
sfat, povață, îndemn, îndrumare; consfătuire, reuniune, adunare; (consiliu de miniştri) cabinet, executiv, guvern, (învechit) minister; primărie, (învechit) vornicie; învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă.
Cult (cultă), adjectiv
Sinonime:
instruit, cultivat, educat, citit, învăţat, (rar) şcolit, (învechit) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc; livresc.
Cultiva, verb
Sinonime:
a (se) instrui, a citi, a crește, a deveni cult, a educa, a îngriji și a recolta, a întreține, a învăța, a lucra (pământul), a planta, a practica (pamfletul), a se civiliza, a se rafina, a se stila, a semăna, a-(și) îmbogăți spiritul, a-și îmbogăți cunoștințele, (figurat) a dezvolta, (figurat) a face să crească, (figurat) a face să se dezvolte, (figurat) a se ciopli, (figurat) a se cizela, (figurat) a se ocupa cu râvnă de ceva, (figurat) a se ocupa sârguitor, (figurat) a se subția, (figurat) a se șlefui, (învechit și figurat) a se roade, (învechit) a se politici, (variantă) a cultivi.
Cultivat (cultivată), adjectiv Sinonime:
lucrat; instruit, cult, educat, învăţat.
Dăscăli, verb
Sinonime:
a învăţa, a povăţui, a sfătui, a îndruma; a dojeni, a mustra, a cicăli, a admonesta, a certa, a moraliza, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familiar, figurat) a săpuni, a scutura.
Deprinde, verb
Sinonime:
a (se) obişnui, a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) învăţa, a (se) deda, a (se) încadra, a se împăca, a dresa, a-și însuşi.
Deprindere, substantiv feminin
Sinonime:
obişnuinţă, obicei, învăţ, familiarizare; destoinicie, pricepere, experimentare, dexteritate; aclimatizare, însuşire, comportare, tabiet, fire.
Discipol, substantiv masculin
Sinonime:
adept, catehumen, condiscipol, învăţăcel, elev, ucenic, novice, (livresc) cirac, (învechit) şcolar, panegirist, partizan, zelator; (livresc) acolit.
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime:
stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.
Dispune, verb
Sinonime:
a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.
Doct (doctă), adjectiv
Sinonime:
învăţat, erudit, informat, citit, savant.
Dresa, verb Sinonime:
a instrui, a deprinde, a învăţa; a redacta, a întocmi.
Elev (elevă), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
apranti, discipol, începător, învăţăcel, licean, novice, școlar, ucenic, (învechit) colegian, (învechit) gimnazier, (învechit) gimnazist, (învechit) liceist, (învechit) scolastic, (învechit) student.
Erudit (erudită), adjectiv Sinonime:
savant, doct, învăţat, cult, instruit.
Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime:
învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.
Facultate, substantiv feminin
Sinonime:
capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.
Filozof, substantiv masculin
Sinonime:
cugetător, dialectician, gânditor, (învechit) cugetăreţ, gimnozofist, înţelept, logician, metafizician, teoretician; priceput, învăţat, atotcunoscător, atotştiutor, moralist; astrolog.
Gând, substantiv neutru
Sinonime:
calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.
Iniţia, verb
Sinonime:
a alfabetiza, a călăuzi, a civiliza, a da indicaţii, a educa, a fasona, a ghida, a inculca, a instrui, a introduce, a începe, a îndruma, a învăţa, a preconiza.
Instructiv (instructivă), adjectiv Sinonime:
plin de învăţăminte, folositor, util, informativ.
Instrui, verb Sinonime:
a învăţa, a pregăti, a educa, a informa, a deprinde, a cultiva.
Instruit (instruită), adjectiv Sinonime:
învăţat, cultivat, cult, pregătit, citit, educat, erudit.
Începător (începătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
elev, novice, discipol, învăţăcel; iniţiator, pionier, înaintaş, premergător.
Îndemn, substantiv neutru
Sinonime:
chemare, imbold, impuls, îmboldire, îndrumare, învățătură, pornire (lăuntrică), povață, povățuire, sfat, stimul, stimulent, vorbă, (figurat) mișcare, (figurat) resort, (figurat) suport, (grecism învechit) parachinisis, (învechit și regional, la figurat) strămurare, (învechit) consiliu, (învechit) cuget, (învechit) dăscălie, (învechit) gând, (învechit) năstav, (învechit) porneală, (învechit) povățuială, (învechit) povățuitură, (învechit) sfătuială, (învechit) sfătuire, (învechit) socoteală, (popular) învăț, (regional) bold.
Însuşi, verb Sinonime:
a lua, a sustrage, a (-şi) apropia, a pune mâna; a asimila, a învăţa; a adopta, a primi, a accepta.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Lecție, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.
Lumina, verb Sinonime:
a străluci, a luci, a da lumină, a radia; a iradia; a apărea, a se ivi, a se înfiripa, a ieşi; a clarifica, a limpezi, a elucida; (figurat) a educa, a instrui, a cultiva, a informa; a înveseli, a bucura, a însenina, a desfăta. Lumină, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) strălucire, înseninare, claritate; (popular) lumânare, sfeşnic; (figurat) învăţătură, instruire, cultură, înţelepciune; limpezire, elucidare, clarificare.
Maestru, substantiv masculin
Sinonime:
artist, as, expert, înțelept, învățat, maistru, meşter, savant, (livresc) magistru; cartea mare; (locuţiune) (maestru de ceremonii) (familiar) gazdă; (locuţiune) (concert-maestru) maestru de concert, prim-violonist într-o orchestră.
Mag, substantiv masculin
Sinonime:
astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.
Medita, verb
Sinonime:
a analiza, a cerceta, a chibzui, a cugeta, a examina, a gândi, a investiga, a judeca, a plănui, a pune la cale, a raționa, a reflecta, a se concentra, a se gândi, a sta pe gânduri, a studia, a urmări, a urzi, a visa, (învechit) a mândri, (învechit) a meditarisi, (învechit) a rezona, (învechit) a semui; a da lecţii, a instrui, a învăţa, a preda o materie, a pregăti, a prepara.
Minte, substantiv feminin
Sinonime:
amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.
Morală, substantiv feminin Sinonime:
etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime:
bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.
