Predica, verb Sinonime:
a cuvânta, a propovădui; a învăţa, a moraliza. Predică, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) morală, dăscăleală, îndrumare, îndemn.
Predicabil, adjectiv
Sinonime:
aplicabil.
Predicăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
predicație.
Predicament, substantiv
Sinonime:
categorie, noțiune fundamentală.
Predicamental, adjectiv
Sinonime:
categorial.
Predicant, substantiv
Sinonime:
capelan, ministru protestant, moralist, orator, pastor, predicator, preot, retor, vicar.
Predicant (predicantă), adjectiv
Sinonime:
(despre ton) de predică, moralizator.
Predicare, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, omilie, predică, propovăduire.
Predicat, substantiv
Sinonime:
atribut, funcție, proprietate, relație.
Predicață, substantiv (regional)
Sinonime:
predicație.
Predicaţie, substantiv
Sinonime:
butadă, cazanie, cuvânt, discurs, exhortație, omilie, predică, propovăduire, (variantă) predicațiune.
Predicațiune, substantiv
Sinonime:
predicație.
Predicativ, adjectiv
Sinonime:
apodictic, categoric; atributiv.
Predicator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, declamator, orator, predicant, preot, propagator, propovăduitor, speaker, tribun.
Predicatorial, adjectiv
Sinonime:
de predicator, de predică, predicatoriu, (familiar) dojenitor.
Predicatoriu, adjectiv
Sinonime:
predicatorial.
Cazanie, substantiv feminin Sinonime:
predică, didahie.
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime:
alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.
Omilie, substantiv feminin Sinonime:
predică.
Preot, substantiv masculin
Sinonime:
consfințitor, popă, părinte; (figurat) apostol, predicator; (învechit) ereu, iereu.
Propovădui, verb
Sinonime:
a propaga, a predica, a învăţa, a răspândi; a anunța, a pronunța, a lăuda; a catehiza; a ține o prelegere.
Chiriacodromion, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, omilie, predică.
Declamator, substantiv
Sinonime:
evanghelizator, orator, predicator, recitator, retor, vorbitor.
Didahie, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.
Pareneză, substantiv
Sinonime:
discurs moral, exortație, îndemn la virtute, morală, omilie, predică.
Propovedanie, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, discurs funebru, omilie, orație funebră, predică, propovăduire.
Propovednic, substantiv
Sinonime:
predicator, propagator, propovăduitor.
Propovăduire, substantiv
Sinonime:
predicare, propagare, propovedanie, răspândire, (învechit) mărturisire, mărturisitură.
Propagator, substantiv
Sinonime:
difuzor, divulgator, panegirist, popularizator, predicator, propagandist, propovăduitor, propovednic, prozelit, răspânditor, vulgarizator, zelator, (figurat) semănător, (învechit) mărturisitor.
Mărturisitură, substantiv
Sinonime:
mărturisire, predicare, propagare, propovăduire, răspândire, spovedanie, spovedire.
Spicher, substantiv
Sinonime:
animator, anunțător, comentator, conferențiar, crainic, declamator, jurnalist, orator, predicator, prezentator, speaker, tribun, vorbitor, (variantă) șpicher.
Aplicabil, adjectiv
Sinonime:
adecvat, conform, congruent, convenabil, executoriu, pertinent, potrivit, predicabil.
Atributiv, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, singular, tipic; predicativ.
Capucinadă, substantiv
Sinonime:
bigoterie, devoțiune (falsă), morală, predică, tartuferie.
Poucenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
cazanie, cuvânt, document, învățătură, omilie, predică, (variantă) paucenie, (variantă) păucenie.
Doctrinar, substantiv
Sinonime:
divulgator, evanghelist, ideolog, misionar, predicator, propagandist, propagator, prozelit, teoretician, zelator.
Propagare, substantiv
Sinonime:
difuzare, împrăștiere, popularizare, predicare, propagație, propovăduire, răspândire, transmitere, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) propăgăciune, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Răspândire, substantiv
Sinonime:
degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Păucenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
document, învățătură, predică, (învechit) poucenie. Paucenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
document, învățătură, predică, (învechit) poucenie.
Orator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, debater, declamator, logograf, predicator, purtător de cuvânt, retor, speaker, spicher, șpicher, tribun, vorbitor, (învechit) ambasador, (învechit) sol, (învechit) vornic, (prin Bucovina) predicant, (rar) cuvântător, (variantă) (învechit) oratore.
Oratoare, substantiv feminin
Sinonime:
conferențiară, declamatoare, predicatoare, purtătoare de cuvânt, speakeriță, spicheriță, șpicheriță, vorbitoare.
Bogoslovi, verb (învechit)
Sinonime:
a predica, a propăvădui.
Moralist, substantiv
Sinonime:
criticant, moralizator, predicant, puritan.
Misionar, substantiv
Sinonime:
evanghelist, evanghelizator, lazarist, predicator, propagator, (învechit) misionariu, (învechit) misioner, (învechit) propovăduitor.
