I, conjuncție
Sinonime: şi.

I, substantiv
Sinonime: (locuțiune) (a pune punctul pe i) a reda esențialul.

I, interjecție
Sinonime: a, ah, aoleu, au, o, of, oh, vai, (popular) văleu, (Transilvania şi Banat) tulai, (Moldova) vah.  Ia, interjecție
Sinonime: iacă, ian, iată, poftim, ține, uite, vezi.  Iabraş, adjectiv
Sinonime: abraș, năbădăios, nărăvaş, nărăvit.  Iac, substantiv
Sinonime: (zoologie) bou grohăitor, bufal, yak.  Iaca, interjecție
Sinonime: iată.

Iacă, interjecție
Sinonime: iată, uite, vezi.

Iacă, substantiv
Sinonime: bunică, mamă-mare.  Iacătă, interjecție
Sinonime: iacă, iaca.  Iacint, substantiv
Sinonime: hiacint, iachint; (botanică) narcisă, zambilă.  Iactant, adjectiv
Sinonime: înfumurat, îngâmfat.  Iactanță, substantiv
Sinonime: aroganță, fanfaronadă, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, ostentație, rodomontadă, suficiență, vanitate, vanterie.  Iad, substantiv neutru
Sinonime: chin, gheenă, infern, suferinţă, supliciu, tartar, (învechit) matca focului.  Iadeş, substantiv
Sinonime: (anatomie) (Oltenia) cobie; slăbănog; rămășag.  Iaht, substantiv
Sinonime: velier, (variantă) iacht, (variantă) yacht; (iaht de croazieră) fifty-fifty.  Iahting, substantiv
Sinonime: (sport nautic) navigație (de plăcere), regată, iachting, yachting.  Iama, substantiv feminin (popular)
Sinonime: (a da iama) a da năvală, a se năpusti, a se repezi, a năvăli.  Iamac, substantiv
Sinonime: ajutor, asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin; recrut, răcan; aghiotant.  Ian, interjecție
Sinonime: iată, uite, vezi.  Iangân, substantiv (turcism învechit)
Sinonime: foc, incendiu.  Iangângiu, substantiv (turcism învechit)
Sinonime: incendiator, pompier, (învechit) tulumbagiu.  Ianuarie, substantiv
Sinonime: (variantă) ianuar, (variantă rară) ianuariu, (popular) cărindar, gerar, (învechit) ghenarie.  Iapă, substantiv
Sinonime: (zoologie) cal, (popular depreciativ) mărţână; (regional) tălpig (la războiul de țesut); (tehnică) (regional) mâtcă, tânjală; ciocârlie, (la plural) coarne, cobilă, schimbător; grindă mică.  Iapigi, substantiv la plural
Sinonime: (istorie; la plural) mesapi.  Iar, adverb
Sinonime: încă o dată, din nou, iarăşi.

Iar, conjuncție
Sinonime: dar, însă; şi.  Iarăşi, adverb
Sinonime: cu toate acestea, de asemenea, din nou, iar, în același timp, încă o dată, (învechit) iarășile, (învechit) iarășite, (învechit) rutes.  Iarășile, adverb (învechit)
Sinonime: iarăși.  Iarășite, adverb (învechit)
Sinonime: iarăși.  Iarbă-albă, substantiv
Sinonime: (botanică) (regional) iarba-boierului, iarbă-creață, ierbăluță, panglicuță, (la plural) panglici.  Iarbă-amară, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) granat, schinel, spilcuță.  Iarbă-aspră, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) ţăpoşică.  Iarbă-băloasă, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) tătăneasă.  Iarbă-bărboasă, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) costrei, pelinariţă.  Iarba-boierului, substantiv
Sinonime: (botanică) iarbă-albă.  Iarba-broaștei, substantiv
Sinonime: (botanică) limba-broaștei, mușcatul-broaștelor.  Iarba-bubei, substantiv
Sinonime: (botanică) gogoaşă, păpălău, pătlagină.  Iarba-cailor, substantiv
Sinonime: (botanică) flocoşică.  Iarbă-câinească, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) bucățel, iarba-câinelui, pir-de-țelină, pir gros.  Iarba-câinelui, substantiv
Sinonime: (botanică) pieptănariţă.  Iarba-câmpului, substantiv
Sinonime: (botanică) (regional) păiuș, iarba-vântului.  Iarba-cănărașului, substantiv
Sinonime: (botanică) mei-lung, meiul-canarilor.  Iarba-căprioarei, substantiv
Sinonime: (botanică) iarba-ciutei.  Iarba-căşunatului, substantiv
Sinonime: (botanică) rocoţea.  Iarba-căşunăturii, substantiv
Sinonime: (botanică) talpa-gâştei.  Iarba-cerbilor, substantiv
Sinonime: (botanică) pieptănariţă.  Iarba-ciumei, substantiv
Sinonime: (botanică) ciumărea.  Iarba-ciutei, substantiv
Sinonime: (botanică) limba-cerbului, năvalnic, rujă, urechelniţă.  Iarba-cocoşului, substantiv
Sinonime: (botanică) cocoşel-de-câmp.  Iarba-codrului, substantiv
Sinonime: (botanică) beladonă, mătrăgună.  Iarbă-creaţă, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) granat, iarbă-albă, izmă creață, mentă creață, spilcuță.  Iarba-crucii, substantiv
Sinonime: (botanică) pojarniţă, sunătoare.  Iarba-curălei, substantiv
Sinonime: (botanică) năgară.  Iarba-datului-și-a-faptului, substantiv
Sinonime: (botanică) feciorică.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime: abominabil, dezgustător, grosolan, rușinos, josnic, nemernic, netrebnic, mârşav, infam, nedemn, mizerabil, oribil, detestabil, incalificabil, odios, respingător, sordid, murdar, repugnant, înfiorător, groaznic.  Abjecţie, substantiv feminin
Sinonime: ticăloşie, josnicie, mârşăvie, nemernicie, infamie, degradare morală, lașitate.  Abnegaţie, substantiv feminin
Sinonime: devotament, tragere de inimă, dăruire, altruism, sacrificiu, renunțare.  Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  Abordabil (abordabilă), adjectiv
Sinonime: accesibil, la îndemână, rezonabil, primitor.  Aborigen (aborigenă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.  Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv
Sinonime: aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.  Abrupt (abruptă), adjectiv
Sinonime: accidentat, brusc, brutal, direct, dur, inegal, râpos, povârnit, înclinat.  Abrutizare, substantiv feminin
Sinonime: animalizare, alterare, îndobitocire, degradare, decădere (morală).  Absenta, verb
Sinonime: a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.

Absenţă, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.  Absolut (absolută), adjectiv
Sinonime: autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.  Absorbi, verb
Sinonime: a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.  Absurditate, substantiv feminin
Sinonime: prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.  Abţine, verb
Sinonime: a evita, a se stăpâni, a se înfrâna, a se reţine, a nu participa, a se priva.  Abundent (abundentă), adjectiv
Sinonime: bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.  Abundenţă, substantiv feminin
Sinonime: acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.  Aburi, verb
Sinonime: a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.  Abuz, substantiv neutru
Sinonime: exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.  Abuziv (abuzivă), adjectiv
Sinonime: arbitrar, despotic, exagerat, excesiv, ilegal, ilegitim, imoderat, impropriu, incorect, inic, injust, nefondat, nejustificat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (învechit) volnic.

Abuziv, adverb
Sinonime: arbitrar, samavolnicește.  Accelera, verb
Sinonime: a iuţi, a grăbi, a urgenta, a da zor, a precipita, a zori.  Accent, substantiv neutru
Sinonime: ton, intonaţie, reliefare, punctuație, pronunție, întărire.  Accentua, verb
Sinonime: a mări, a exagera, a puncta, a sublinia, a întări, a apăsa, a reliefa, a scoate în evidență, a (se) intensifica, a (se) întări.  Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  Accepţie, substantiv feminin
Sinonime: înţeles, sens, semnificaţie, valoare.  Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.  Accesoriu (accesorie), adjectiv
Sinonime: secundar, neesenţial, minor, adițional, neglijabil, inutil.  Accesoriu, substantiv neutru
Sinonime: podoabă, garnitură, unealtă, instrument, ustensilă.  Accidental (accidentală), adjectiv
Sinonime: întâmplător, neprevăzut, neesenţial, inopinat, involuntar, ocazional, rar.  Aceră (acere), substantiv feminin (rar)
Sinonime: acvilă, iepurar, pajură, vultur; aciră.  Acerb (acerbă), adjectiv
Sinonime: necruţător, neîndurat, înverşunat, îndârjit, dur, aspru, caustic.  Acesta (aceasta), pronume
Sinonime: (popular) ăsta, aista, cesta, ista.  Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Aclimatiza, verb
Sinonime: a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.  Acompania, verb
Sinonime: a întovărăşi, a însoţi, a conduce, a escorta, a flanca, a urma, a ghida.  Acoperi, verb
Sinonime: a înveli, a îmbrăca, a pava; (figurat) a ascunde, a tăinui, a proteja.  Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  Acri, verb
Sinonime: a (se) oţeți, a (se) acidula, a (se) înăcri, a (se) altera, a (se) strica, a (se) borşi, a (se) amărî.  Activ (activă), adjectiv
Sinonime: harnic, dinamic, energic, vrednic, muncitor, eficace, influent, productiv, laborios.  Activitate, substantiv feminin
Sinonime: acţiune, afacere, exercițiu, funcție, îndeletnicire, job, muncă, ocupaţie, operațiune, profesie.  Activiza, verb
Sinonime: a da impuls, a impulsiona, a pune în mişcare, a dinamiza.  Actor, substantiv masculin
Sinonime: actor-cântăreț, actor-dansator-cântăreț, actor-director-animator, actriță, arlechin, artist, artistă, bufon, cabotin, clovn, colombină, comic, compars, divă, figurant, iluzionist, interpret, jongler, june-prim, măscărici, mim, paiață, pantomim, păpușar, personaj, prestidigitator, protagonist, saltimbanc, scamator, star, tragedian, vedetă, (depreciativ) actoraș, (figurat) stea, (franțuzism învechit) baladin, (ieșit din uz) gagist, (învechit și regional) statist, (învechit) actoriță, (învechit) aftor, (învechit) comedian, (învechit) comediant, (învechit) pehlivan, (la romani) histrion, (la romani) prolog, (rar) teatralist, (rar) tragic, (regional) boscar.